Din experienta sutelor de proprietari furati de regimul comunist, care ne-au scris si s-au adresat redactiei noastre, un fapt rezulta fara indoiala: bunurile pe care a pus mana statul comunist extrem de greu se mai intorc la fostii lor detinatori legali sau la mostenitorii acestora. Autoritatile noului regim "democratic" instalat dupa 1989, indiferent de cine a fost reprezentat el la varf - Iliescu, Constantinescu sau Basescu, s-au folosit de toate mijloacele, majoritatea ilegale, pentru a nu mai restitui bunurile care fusesera furate de comunisti. Aceste bunuri - case, vile, terenuri, ateliere sau fabrici, trebuia, musai, sa le ramana celor care pusesera mana pe ele inca de pe vremea comunistilor sau, in nu putine cazuri, noilor profitori ai regimurilor posdecembriste.
Un astfel de caz este cel al urmasilor familiei generalului Constantin Bratianu, care revendica de mai multi ani terenul pe care a fost edificata fabrica de autobuze ROCAR Bucuresti, fosta AUTOBUZUL Bucuresti.
Terenuri foarte bune
Terenurile detinute de ROCAR sunt situate pe bulevardul Pieptanari, nr. 87-97 A, Sectorul 5 (fostul bulevard Traian Mosoiu nr. 27), si au o suprafata totala de 19,1047 hectare. "Suprafata de teren de 15,7758 hectare pe care o revendicam a fost proprietatea autorului nostru comun, generalul Constantin I. Bratianu, la succesiunea caruia au venit, in calitate de copii, Florica Agiu, Constantin Bratianu si Ion C. Bratianu, dobandind si stapanind in indiviziune si aceasta suprafata de teren", se arata in memoriul adresat redactiei ZIUA de catre actualii mostenitori ai Bratienilor, Ion I. Bratianu, Olga-Lidia Rodica Ragalie si Elena-Florica Batlan. "Pe de alta parte, suprafata de 3,3289 de hecatre a fost proprietatea exclusiva a tatalui nostru, Ion C. Bratianu, la succesiunea caruia am venit noi. Terenul, in suprafata totala de 19,1047 hectare a fost luat de catre stat in 1955.", spun urmasii Bratienilor.
Masluirea hartiilor
Urmare a aparitiei Legii 10/2001, cei trei urmasi ai Bratienilor solicita restituirea terenului care a apartinut ilustrilor lor inaintasi. "Am notificat Primaria Municipiului Bucuresti, prin executor judecatoresc, solicitand retrocedarea in natura a terenului si aratand si faptul ca s-ar putea ca terenul solicitat sa nu se mai afle in administrarea Primariei ci a SC ROCAR SA. In data de 23 decembrie 2004 (n.r. - cu doar cinci zile inainte de incheierea contractului cu PRELUDE 2000) ni s-a comunicat Decizia nr. 3336/ 10.09.2004 (n.r. - deci la peste trei luni de la emitere), prin care se respingea cererea noastra de restituire pe motiv ca nu am fi dovedit calitatea noastra de proprietari ai terenului. Or, la notificarea depusa am atasat actele doveditoare din care sa rezulte fara dubiu atat descendenta noastra cat si existenta dreptului de proprietate in persoana autorilor nostri. De altfel, dreptul de proprietate asupra terenului revendicat era de notorietate la momentul confiscarii, familia noastra stapanind de zeci de ani suprafata respectiva. La inceputul anului 2004 am introdus cerere de revendicare impotriva SC ROCAR care, prin intampinare, a negat ca terenul ar fi in detinerea sa", arata mostenitorii.
Mina de aur
In timp ce conducerea ROCAR ii mintea cu nerusinare pe urmasii Bratienilor, recunostea, in schimb, faptul ca terenul nu este al sau, ca este in litigiu. Cel putin asta se spune in paragraful 2.7 din art. 2 al contractului de vanzare-cumparare nr. 3672/28.12.2004, modificat prin actul aditional din 1 martie 2005, dintre ROCAR si PRELUDE 2000 SRL, societate care a cumparat activele ROCAR: "Cumparatorul declara ca are cunostinta ca din totalul suprafetei de teren de 214.496,94 mp. (conform masuratorilor cadastrale) aflata in proprietatea ROCAR, o suprafata de 196.312,87 mp face obiectul unui numar de 20 de dosare conform Legii 10/2001 in curs de solutionare, din care o suprafata de 191.047 mp face obiectul unei singure cereri". Pentru a vedea ce "afacere buna" a incheiat ROCAR-AVAS, pretul pentru toate activele, inclusiv terenurile, a fost stabilit la aproape 6,4 milioane euro. Aceasta in conditiile in care, pe terenurile respective se pot ridica ansambluri rezidentiale de zeci, chiar de sute de milioane de euro, asa cum este cazul, spre exemplu in cazul terenurilor fostei intreprinderi Semanatoarea.
DNA acopera nedreptatea
In urma unor reclamatii depuse la DNA de catre urmasii familiei Bratienilor inca din 2005, prin rezolutia din 14 august 2006 data de Horatiu Baias, procuror sef adjunct de sectie in cadrul DNA, se acopera, inca o data, furaciunea executata cu mare talent de catre reprezentantii AVAS si de catre comisia de vanzare. Practic, procurorul Baias nu face decat sa-si insuseasca toate afirmatiile si deciziile nedrepte care acopera furtul al carui victima sunt mostenitorii Bratienilor: "Practic, la momentul in care s-a declansat procedura de licitatie pentru vanzarea terenului, cererile petentilor privind suspendarea procedurii de instrainare fusesera respinse prin hotarari judecatoresti ramase definitive cu mult timp inainte. Astfel, calitatea de succesor al proprietarilor terenului nu a putut fi dovedita de catre petent in fata nici uneia dintre instantele carora s-a adresat. (...) In aceste conditii este de neinteles pozitia petentului conform careia terenul s-ar fi putut vinde la un pret mai mare, pretul fiind dat de raportul dintre cerere si oferta si nu de pretentiile personale si subiective ale petentului. In esenta, in acest moment nu este in discutie calitatea de proprietar iar cumparatorul si-a asumat obligatia ca in situatia in care cei care revendica terenurile si obtin hotarari definitive, sa restituie aceste terenuri".
Deocamdata, conform declaratiilor urmasilor Bratienilor, ei se vor adresa CEDO. Dar pana sa obtina mostenirea, Ion Bratianu, precum si surorile sale, au inceput sa primeasca amenintari telefonice cu bataia, chiar cu moartea, iar in lipsa lor de la domiciuliu le sunt afisate pe usi diverse hartii prin care contin acelasi tip de amenintari.