Scena politica romaneasca impune cel putin doua constatari in privinta principalului partid, Partidul Democrat. Avand ca mentor evident pe presedintele Basescu, acest partid nu prea stie incotro sa o apuce pentru a obtine la viitoarele alegeri cat mai multe voturi - balansandu-se intre principii si oportunitati, spre dezolarea electoratului obisnuit a gandi logic.
Recent, domnul Basescu a rostit, de pilda, un discurs, sustinand ca domnia-sa nu a atacat niciodata Partidul Liberal cu care formal se afla in alianta - ceea ce e greu de admis. Declaratia urma intentiei liberalilor de a-si limita alianta cu PD la legile integrarii. Presedintele se adresa acelei parti din electoratul liberal care il sustine pe Calin Popescu Tariceanu.
Domnul Basescu utilizeaza, insa, mai multe registre, ceea ce comporta inevitabile contradictii.
Astfel, Partidul Democrat se configureaza ca partid social-democrat, in concurenta deci cu PSD, dupa ce nesincer a cochetat in ultimul timp cu popularii europeni. In prezent, pentru ca alegerile se apropie, dar si din alte motive, PD-ul joaca mai ales pe cartea social-democrata. Aceasta de ochii electoratului. Caci altminteri... Altminteri, primirea PD-ului ca membru cu drepturi depline al Partidului Popular European, crestin democrat si de centru-dreapta, e iminenta, in felul acesta creandu-se PSD-ului un culoar binevenit.
Concomitent, PD-ul patroneaza o alta manevra impotriva liberalilor. Sub privegherea PD, domnii Theodor Stolojan si Valeriu Stoica, pe punct de a fi exclusi din PNL, pregatesc un alt partid liberal, satelit al PD-ului, destinat probabil a fi absorbit de acesta. Degeaba declara Stoica, vechi adept al fuziunii, ca nu-i vorba de absorbirea unui partid de catre altul, caci este ceea ce corespunde unor planuri din trecut.
Se pune, de aceea, intrebarea daca nu cumva, obosit cum este de atatea manevre subtile, electoratul se va abtine sa joace precum i se canta.