S'a tinut acum cateva luni la Budapesta una dintre cele mai stralucite si fecunde reuniuni ale Comitetului International de Cooperatiune Intelectuala, care functioneaza in cadrul Societatii Natiunilor.
Dezbaterile acestui organism - care se intrunea spre a discuta asupra perspectivelor si liniei de actiune ce trebuiesc urmarite in vederea unei temeinice si firesti indrumari a "omului nou", care se naste azi in lume. Aceste dezbateri au aparut in volum acum cateva zile si este al treilea volum din colectia "Entretiens", care dezbate aceasta problematica.
Au participat la dezbateri reprezentanti de frunte ai intelectualitatii europene si americane: este deajuns sa pomenim numele lui Paul Valery - care a prezidat acest al treilea congres al neo-umanistilor, al lui Salvador de Madariaga, Georges Duhamel, Thomas Mann, Carl Ciapek, pentru ca sa avem cat de cat masura tinutei si adancimii intelectuale a dezbaterilor.
Din restul tarilor europene au participat reprezentantii Angliei, Cataloniei, Poloniei, Jugoslaviei, Danemarcei, Austriei (care nu mai exista la momentul respectiv ca tara libera), Italiei, Ungariei, Elvetiei, Olandei.
Romania a fost reprezentata prin d-ra Elena Vacarescu si profesorul George Oprescu.
Au lipsit, dupa cum se poate vedea, reprezentantii Greciei si Rusiei - lucru pe cat de neexplicabil, pe atat de regretabil, - dat fiind importanta cuvantului pe care aceste doua tari l-ar fi avut de rostit cu privire la umanism; Grecia despre cel vechi, Rusia despre cel nou.
Asa cum reiese din acest volum, oglinda fidela a acestor dezbateri, opera intreprinsa de Comitetul de Cooperatie Intelectuala de la Geneva, marturiseste prezenta acestui organism in miezul actualitatii, si nazuinta lui de a desprinde talcuri potrivite viitorului, daca nu chiar a eternitatii.
Umanismul nou este, intr'adevar, o chestiune plina de interes si de ea atarna, daca nu soarta lumii de maine, care - se va spune - o sa se rosteasca ea asa cum va avea putinta, dar cu siguranta organizarea lumii actuale. Fiindca dezbaterea de la Budapesta marturiseste prezenta unei functiuni noui in corpul mondial: prevederea.Omul modern nu se mai multumeste, astfel de a se comporta in actualitate, ci cauta sa traga - din ea - intelesuri si asezari noui, pentru viitorime. Este, in primul rand, afirmarea unui vrednic sentiment al raspunderii. Pentru atat numai, si inca am avea de multumit Congresului umanist al Ligii Natiunilor. Este adevarat: de multe ori, de prea multe ori, institutia geneveza si-a dovedit slabiciunea, absenta aproape totala din campul politicei si a istoriei actuale, chemata sa prevada, sa preintampine sau - la nevoie - sa sanctioneze agresiunile de orice fel.
(va urma)
ZIUA, 21 septembrie 1938