Viata noastra, in toate compartimentele - social, economic, chiar cultural - este dominata de reactiile politice. La noi, totul e politica si totul e politizat.
Cand ajung la putere, oamenii partidelor se viseaza, brusc, nu doar presedinti, prim-ministri, ministri, deputati, directori si directorasi, ci si patriarhi, guvernatori, sefi de banci, de institutii financiare, de burse - de valori ori de marfuri - de agentii guvernamentale si, de ce nu, chiar imobiliare - din astea la moda, de stat, dar cu regim privat, gen ANL.
Otrava curata a sistemului de reguli si valori ale economiei de piata. Sunt suficiente cazuri de notorietate publica in care politicieni, fara un alt talent decat datul din gura, s-au cocotat in posturi inalte, si-au creat adevarate caracatite de interese... totul ca in romanele sud-americane din care aflam cum conduce destinele oamenilor o mana de nesatui si grandomani.
Nu traim in Peru, dar vietuim alaturi de ""generali"" si ""patriarhi"" ai momentului, sulemeniti pentru a ne cuceri, in direct la televizor, simpatia si voturile. Dar odata ajunsi in jiltul puterii, fiecare
ne-a dovedit ca nu a primit in copilarie suficient aport de vitamine B si, ce sa vezi, mai uita omul. Nu uita insa sa-si asigure sezutul de demnitar si sa mai dea din cand in cand din gura, pentru a-si mentine pozitia in ""sotietate"".
Cel mai grav mi se pare atunci cand astfel de ""genii"" ale momentului, pe care istoria nu le va consemna, oricate doctorate ar plati, se avanta in lumea bancilor, a finantelor, a bugetelor. Cand ajung sa invarteasca pe degete siguranta a milioane de oameni. Vezi cazurile Bancorex, Credit Bank, FNI - CEC, in care cetateni onesti au fost pacaliti de gulerele albe ale sistemului financiar-bancar. Fara implicarea maligna a politicienilor, nici unul dintre infractorii de rang inalt nu ar fi avut sorti de izbanda. Mizeria financiara se ascunde cu patalama politica, de fiecare data.
Tot la categoria furtului de vot, credibilitate si simpatie mi se pare a fi demn de trecut si cazul doamnei Mona Musca. Tot aici, in coltul pe care mi-l rezerva vinerea Jurnalul National am fost o aparatoare infocata a ministrului Culturii, Mona Musca,
subliniindu-i capacitatea de munca si evidentiind parerea de rau ca nu mai ramane in fruntea acelui minister, pentru a schimba ceva, cu-adevarat. Dar toata evolutia ulterioara a doamnei Musca ma face sa cred ca m-am inselat. Ca si eu, ca si alte mii de romani, am cazut in plasa tesuta de doamna Musca, folosindu-si abilitatea de a comunica public.
Si eu, ca si altii, am indragit-o, probabil, in comparatie cu zecile de politicieni agramati, sforaitori, bolovanosi, fara spirit si caracter. Recunosc, maniera de a se exprima corect in public si cu elocinta i-a ramas doamnei Musca, chiar si dupa ce o tara intreaga a aflat de colaborarea sa cu Securitatea - ascunsa atata amar de vreme.
Din pacate, aceste calitati oratorice sunt necesare, dar nu suficiente pentru un om politic. Doamna Mona Musca s-a afundat din greseala in greseala. Ba nu a avut de-a face cu Securitatea, dar s-a gasit un angajament. Ba nu dadea informatii decat despre sudentii straini care se bateau, dar isi recomanda, pentru racolare, alte colege. Maine-poimaine cine stie ce-o sa mai aflam?
Credibilitatea doamnei Musca este acum aproape de zero. S-a vazut si in ultimul sondaj de opinie, cand doamna Musca a scazut in cateva zile 13 procente. Dar aceste evidente par sa nu o afecteze pe doamna deputat
independent.
Zilele trecute era foarte
preocupata sa-si aranjeze
aparitii la televiziuni, cate doua
in aceeasi seara, daca se poate.
Isi indemna consiliera sa invrajbeasca moderatorii si sa creeze valva - valva din care doamna Musca sa aiba de castigat - de la 20 la 21 pe Realitatea, de la 22 la 23 sa fie si o Antena 3. Mai pe seara pe la B1 sau OTV. Si nu este prima data!
Astea sunt dorintele doamnei Musca. Sa apara cat mai des la televizor, sa se explice, sa ne minta iar si iar, sa ne impresioneze..., iar pentru asta recunoaste ca nu accepta invitatiile jurnalistilor corecti si, deci, care pot deveni incomozi, pentru PR-ul dumneaei.
Sincer sunt socata de constatarea facuta zilele acestea, in urma discutiilor cu mai multi colegi de breasla, ca singurul lucru pe care il urmareste doamna Musca este sa foloseasca presa in scop personal - adica pentru a ne aburi in continuare.
Regret sincer ca a cazut
un mit. E clar ca nu era vorba
de un mit adevarat, puternic,
ci de un idol de carton, care s-a autodistrus din cauza falsitatii.