La deschiderea stagiunii politice de toamna, cu putine zile inaintea raportului Comisiei Europene care va confirma aderarea Romaniei si a Bulgariei la Uniune pe 1 ianuarie 2007, avem la dispozitie un nou sondaj de opinie, realizat de INSOMAR si dat publicitatii la sfarsitul saptamanii trecute. Presa l-a citat insistent, insa decupand aproape exclusiv tema deconspirarii colaboratorilor fostei Securitati comuniste. In prim-plan: intrebarea daca CNSAS-ul e influentat politic. Raspunsuri afirmative au dat peste 77% dintre subiectii chestionati. De asemenea, a atras atentia scaderea cu 13 procente a cotei de incredere a Monei Musca, ajunsa la 33%, de pe locul trei pe locul cinci.
Inainte de a face un scurt comentariu asupra aceastei zone tematice a sondajului INSOMAR, sa privim mai intai spre zona propriu-zis politica, a optiunilor de vot si a aprecierilor populatiei fata de evolutiile din tara. In ce priveste ierarhia partidelor, situatia e practic neschimbata fata de media sondajelor din ultima vreme: Alianta PNL-PD conduce cu 44%, dupa ce a inregistrat constant valori apropiate de circa un an incoace, mereu aproape de 50% (si - deci - cu perspectiva de a obtine majoritatea parlamentara prin redistribuirea voturilor acordate formatiunilor care n-ar depasi pragul de acces), PSD e cotat cu 22 de procente, deci tot in intervalul 20-25%, PRM are aproape 13, iar UDMR 6,2. Urcat mai de curand deasupra pragului, Partidul Noua Generatie stagneaza si el, inregistrand putin peste sase procente (6,4, mai exact). Restul formatiunilor mentionate sunt departe de 5%, fara perspective de intrare in Legislativ la un viitor scrutin: Partidul Conservator, Forta Democrata, Partidul Initiativa Nationala si PNTCD (PPCD) inregistreaza intre 2,3 si 1,4%.
Imaginea de stabilitate politica e intarita de sprijinul in continuare solid de care se bucura seful statului, Traian Basescu, lider in topul increderii populatiei si evaluat pozitiv pentru prestatia sa prezidentiala - aproape 60% dintre subiectii INSOMAR sunt fie "foarte multumiti", fie macar "destul de multumiti" de activitatea lui Basescu. Pana si aprecierile la adresa guvernului, mai modeste, indica - de fapt - o stare de normalitate: sub 3% dintre cei intrebati sunt "foarte multumiti" de cabinetul Calin Popescu Tariceanu, dar peste 28 de procente sunt "destul de...", ceea ce da un total de o treime care priveste pozitiv prestatia actualului guvern. De partea cealalta, doar 23,4 sunt "foarte numultumiti", restul de aproape 46% declarandu-se "destul de...", ceea ce reflecta intr-o maniera mai degraba relativizanta atitudinea inerent critica a populatiei, intotdeauna inclinata sa impute echipei executive dificultatile vietii cotidiene, ca si diferentele dintre promisiunile electorale si realizarile efective.
Daca lucrurile asa stau, pe o linie de stabilitate, atunci devine logic si raspunsul larg-majoritar la intrebarea privitoare la "deconspiriada" (termen lansat intr-o analiza a Andreei Pora): fiindca, justificat sau nu, sentimentul ca asistam la o rafuiala politica reflecta refuzul populatiei de a se lasa influentata de cele mai recente dezvaluiri legate de colaborarea cu Securitatea, deci inclinatia de a-si mentine aprecierile politice si optiunile de vot. Iar scaderea increderii in Mona Musca, pe care unii comentatori au considerat-o mare, e si ea - in fond - relativa: deputata astazi independenta ramane foarte sus in top, caci beneficia de o cotatie exceptionala. Altfel spus, avea de unde sa scada! Pentru cei mai multi actori publici, o incredere a populatiei de 13%, atat cat a pierdut in ultima vreme Mona Musca, e un vis de neatins. De vazut cum va evolua imaginea fostei lidere a liberalilor dupa decizia severa a CNSAS, conform careia ar fi facut "politie politica".
Ar mai fi de discutat aparitia lui Gigi Becali pe locul trei al increderii, in locul Monei Musca. Toata lumea vede ca Becali capitalizeaza de pe urma echipei de fotbal Steaua, pe care a preluat-o in beneficiu propriu, cu tot cu palmares, prestigiu si popularitate (vezi si de calificarea constanta, de cateva luni incoace, a PNG deasupra pragului de intrare in Parlament). Ca principali "vinovati" pentru atare ascensiune sunt indicate posturile de televiziune care-l tot invita, prin rotatie. Fenomenul face parte dintr-unul mai larg: cel al "tabloidizarii" presei de toate tipurile. Sunt - insa - si lucruri nediscutate, daca nu si neobservate: de pilda, faptul ca buletinele de stiri sportive de la noi incalca flagrant regulile jurnalistice, inlocuind sistematic informatiile de gen, pe care se stie ca publicul le doreste si le consuma in cantitati asiguratoare de publicitate, cu "cancan"-uri din lumea fotbalului, ruland incontinuu declaratiile fie belicoase, fie "patriotice" ale patronilor de cluburi si ale altor "vedete" din mediile respective. Poate ca nu "rating"-ul, ci deficitul de profesionalism al redactiilor sportive ar putea explica fenomenul mai larg, ca si pe cel concret al urcusului catre clasa politica a unui personaj agramatical, agresiv in limbaj, dar bogat, "filantrop" si "patriot", ba chiar si nemaipomenit de "credincios", chiar daca intr-o varianta cat se poate de kitsch a ortodoxismului autohton...