Nu se stie de ce, dar in Romania nici un om politic nu a pleacat de buna voie de la pupitrul de comanda, ci toti continua sa dea tarcoale manetelor.
In limbajul de budoar politic, atunci cand este descoperita o minciuna sau o frauda a unui om politic se spune ca "are probleme de imagine", nicidecum ca trebuie sa plece acasa.
Recuperarea de imagine incepe sa fie o afacere extrem de profitabila, multi dintre politicienii de varf au sau vor avea in foarte scurt timp "probleme de imagine".
Tehnici dintre cele mai sofisticate incearca sa repare minciuni, prostii, suspiciuni de frauda, iar dintre aceste tehnici cea mai raspandita este relativizarea: toti "au fost", au mintit, au furat etc.
Adevarul suparator pentru toti cei cu "probleme de imagine" este ca nu toti au fost, au mintit sau au furat. Mai mult, cei care au mintit, "au fost" sau au furat sunt o minoritate extrem de subtire si cu toate acestea ei conduc. Cu foarte putine exceptii constatam ca cei care conduc, "elitele", au "probleme de imagine". Care sa fie cauza acestei constructii de verticale sociale si politice, alta decat cea a retelizarii pe baza de santaj, a sustinerii reciproce a tuturor celor cu manerele montate?
Intr-o astfel de realitate constatam cum un personaj acuzat si mai nou judecat pentru termopane, reapare, cu camasa scoasa din pantaloni si discurs relaxat, incercand sa-si rezolve "problemele de imagine". Scrie chiar si intr-un ziar de larga circulatie texte inteligente si cu aplomb, dar din care lipseste esentialul: memoria a ceea ce a facut el, nu a ceea ce au facut altii.
Trebuie sa se inteleaga clar ca "problemele de imagine" sunt legate de memorie, de istorie.
Rezolvarea problemelor de imagine nu tine de viitor sau de prezent, ci de trecut si ce isi amintesc oamenii despre tine, de aceea primul lucru pe care il ai de facut cand incepi o astfel de "reconstructie de imagine" este sa prezinti propria ta varianta a istoriei pana cand aceasta varianta devine realitate in mintea oamenilor.
Dar sa revenim la personajul de mai sus. Adrian Nastase, caci asa se numeste, a inceput sa se strecoare pe sub lumina reflectoarelor, in paginile ziarelor, tiptil tiptil castigand simpatie si chiar apreciere. Asta pentru ca memoria este scurta si amintirea modului in care se facea presa in perioada 2000 - 2004 s-a mai dus. "Reconstructia" de imagine a lui Adrian Nastase nu pleaca de la nevoia impacarii cu sine a fostului premier, ci de la nevoia nesatioasa de a mai atinge butoanele puterii.
Acelasi lucru este posibil sa ii treaca prin cap si Monei Musca: "recuperarea imaginii".
Si probabil multor altor personaje le va trece prin minte ca trebuie sa-si "rezolve problemele de imagine" pentru ca fara ei Romania nu poate, se prabuseste inevitabil.
Astfel de cazuri, oricat de provocatoare ar fi, ascund o problema esentiala peste care nu avem voie sa trecem: rezolvarea si relansarea in competitia politica a unor personaje de acest tip inseamna ca in Romania nimic nu se plateste, oricine poate sa faca orice fara sa pateasca nimic, ca totul este negociabil, iar cei care decid nu sunt neaparat "oamenii liberi", ci tot cei "cu probleme de imagine".
Din aceasta perspectiva incercarea de reabilitare a lui Adrian Nastase devoaleaza o completa lipsa de memorie si o complicitate tacita de neinteles.
Chiar crede cineva ca Adrian Nastase s-a schimbat si ca acum nu l-ar mai aresta pe Iane - actual proprietar de lac la Buftea, ca nu ar mai sustine in afaceri (asa cum se spune si s-a vazut) personajele de care a fost inconjurat, ca nu ar mai da telefoane, ca ar sustine competente si nu favoritisme etc.?
Chiar crede cineva ca singura minciuna din cariera politica a Monei Musca este cea legata de dosarul sau de informatoare a Departamentului Securitatii Statului?
Acum trecutul se lupta pentru supravietuire cu viitorul. Dar, vorba agentului Smith, disparitia trecutului poarta in sine sunetul inevitabilului.
Un singur lucru in incheiere: va fi o lupta frumoasa al carei final este insa clar de la inceput.