Anasonul era atat de apreciat in Evul Mediu, incat conducatorii vremii s-au gandit ca poate fi folosit pentru a-i taxa pe cei care vor sa treaca vama.

Anasonul este un condiment foarte dulce, de origine din vestul Asiei. Chiar si astazi Turcia a ramas cel mai mare producator, insa anasonul venit din Spania este superior calitativ celorlalte. Primii care s-au bucurat de aroma anasonului au fost grecii, egiptenii si romanii inca din Antichitate. Cei din urma il foloseau pentru a aroma painea, pe care o consumau dupa mesele fastuoase pentru a preveni indigestia. Mai tarziu, in Evul Mediu, anasonul era atat de apreciat de englezi, incat importul era taxat. In anul 1305, toate sumele adunate din importul de anason au fost folosite pentru a repara London Bridge.
AROME. In bucataria occidentala, anasonul este folosit pentru aromarea prajiturilor si a painii, iar ocazional preparatele din fructe sunt aromatizate cu acest condiment. Se mai foloseste, in cantitati foarte mici, ca mirodenie pentru carnati si fripturi. Nici preparatele de peste nu sunt uitate atunci cand vine vorba de anason: fructele de mare au un gust deosebit asezonate cu aceste seminte. Bucataria germana este cea care foloseste cel mai mult anasonul, iar una dintre cele mai populare intrebuintari este aromarea supei. De asemenea, foarte multe popoare folosesc anasonul ca ingredient principal pentru lichioruri sau ca aromatizor pentru altele: raki, ouzo, absint. ""Anisette"" este un lichior foarte popular in Spania, Italia, Franta si in tarile Americii Latine. Combinat cu apa rece, acesta este un racoritor foarte popular in zilele toride.
Gastronomia orientala nu este atat de obisnuita cu anasonul, acesta fiind deseori inlocuit cu feniculul, mai ales in India. De asemenea, in unele retete mexicane apare anasonul, adus acolo de spanioli.

MEDICINAL