Securitatea privea realitatea din perspectiva viziunii
despre realitate a Partidului Comunist. In aceasta viziune, la loc de frunte se aseza exagerarea pericolului pentru sistem de a fi subminat pe dinauntru. De aici, ceea ce am putea numi exagerarea fleacului de catre Securitate.

Fostii ofiteri de Securitate, cati mai au curajul si, mai ales, cati mai au inteligenta necesara, sustin ca institutia reprezenta o oglinda a realitatii. Aducand drept argument capital esenta oricarui Serviciu secret din lume: cea de a privi realitatea cu un ochi rece, obiectiv, asemanator unei camere de luat vederi.
Intr-adevar, orice Serviciu Secret ramane, prin statut, un mecanism de transcriere a realitatii. Nu insa un mecanism de o obiectivitate absoluta, ci unul orientat de catre politic sa vada intr-un anumit fel realitatea. Serviciile secrete occidentale de azi vad realitatea cu un ochi obsedat de a descoperi teroristi. Asemanator, Securitatea privea realitatea din perspectiva viziunii despre realitate a Partidului Comunist. In aceasta viziune, la loc de frunte se aseza exagerarea pericolului pentru sistem de a fi subminat pe dinauntru. De aici ceea ce am putea numi exagerarea fleacului de catre Securitate. Fapte strict omenesti primeau semnificatia unei seminte de complot menit a clatina si chiar a darama sistemul. Fapte strict intamplatoare primeau semnificatia unor unor intentii primejdioase. Acest adevar se va vedea din materialele selectate din Cartea alba a Securitatii, intreprindere avand drept autor pe Mihai Pelin.
Sub titlul Romania cu ochi albastri, Jurnalul National a avut excelenta initiativa de a cotrobai prin Arhiva Securitatii pentru a descoperi o realitate deformata de un Ochi bolnav de suspiciune si de a o prezenta, in serial, in paginile ziarului.

Ion Cristoiu