Dupa ce a pierdut lupta cu tehnica de varf, Jouko Vesala s-a refugiat in padurile Nordului. Finlandezul a invatat sa slefuiasca vase de lemn pentru baut votca.

In Nokia, un mic targ de 28.000 de locuitori, Jouko Vesala s-a nascut si a lucrat peste 40 de ani. Nu a montat cipuri sau antene telefonice, nici nu a instalat programe si jocuri pe celulare. In fabrica de pe malul raului Nokia, Jouko a construit mici locomotive pentru transportat bustenii si a asamblat utilaje de facut hartie. Barbatul se trezea in fiecare dimineata, isi hranea cainele, Piku, si mergea pe jos la uzina.
ACASA. Viata lui de om singuratic, fara nevasta si copii, s-a scurs monoton pana cand comitetul de conducere al celor trei sectii Nokia - de locomotive, de utilaje pentru hartie, de cauciuc si cabluri - a schimbat strategia de marketing. In anii a€™90, corporatia a renuntat la vechea linie de productie si s-a concentrat asupra telecomunicatiilor digitale; Jouko Vesala nu a reusit sa invete complicatele scheme tehnice, asa ca a fost concediat. Din 1993 pana in 1999, Jouko a facut naveta intr-un oras vecin, Tampere, ca taietor de lemne. Tot facand naveta prin salbaticia nordica, omul cu privirea albastra a inteles ca, de fapt, nimeni nu mai are nevoie de el pe plaiurile natale si s-a hotarat sa isi schimbe destinul, de data aceasta fara sa mai asculte de vreun comitet director.
IN PRIBEGIE. Jouko si-a pus briceagul la brau, si-a incaltat cizmele Nokia (exista si incaltaminte cu acest nume) si a mers direct in Laponia, dincolo de Cercul Polar. ""Intr-o zi am intrat in padure, aveam toporisca la mine si am inceput sa tai cioturile.
M-am uitat la localnicii Sami, am observat cum sculpteaza «kuksa» (n.r. - cause din lemn) si am simtit ca pot sa fac acelasi lucru. In mestesugul asta tot timpul te perfectionezi, trebuie sa te dovedesti mai tare decat celalalt. Fiecare cioplitor de «kuksa» are secretul lui"", spune Jouko Vesala, fost muncitor la uzinele Nokia. In mijlocul indigenilor Sami, vanatorii de reni, Jouko Vesala si-a descoperit vocatia de creator, aceeasi pe care o tinuse ascunsa in el jumatate de secol. ""Demult, la scoala, invatatorul mi-a facut un test de aptitudini si mi-a spus ca trebuie sa imi aleg o meserie creativa"", marturiseste Jouko.
NOUA VIATA. Pasnicul finlandez, cu infatisare de razboinic viking, a inceput sa cutreiere padurile, sa adune galmele de pe trunchiuri si sa sculpteze ""kuksa"". Munca grea la taiatul copacilor i-a facut pe oamenii
Nordului sa aprecieze ""kuksa"", vasul de lemn in care votca, whiskyul sau coniacul pot sa arda si, incalzite, sa fie baute in bataia viscolului. Iar cine sculpteaza ""kuksa"" devine un trimis al cerului pe pamant. ""Cand suiera vantul si cade zapada, taietorul de lemne nu are cum sa faca focul, iar «kuksa» ii salveaza viata. Bea din caus votca in flacari si e capabil sa isi continue lucrul"", spune Jouka Vesala. Mestesugarul crede ca Dumnezeu i-a dat har sa sculpteze. Fiecare vas are o forma proprie, iar esenta lemnului imprumuta bauturii o aroma specifica.

Un caus costa
50 de euro