Mirii nemuririi

Se intrerupse amintindu-si ca-i trecuse cate ceva pe la urechi despre Geta, cum o ajutase cu copilul, sa-l dea, pentru ca mai apoi s-o arate si ea cu degetul, ca celelalte, uimita si scarbita, ca si cum n-ar fi avut habar. I-ar fi spus si asta, deh, sa aiba grija cu cine se amesteca, sa ia aminte la tot felul de ispite care o incoltesc, dar poate ca nu i-ar fi picat deloc bine si oricum n-avea nevoie de sfaturi. Nici ea si nici altii, ma rog, Margarit il vede ca pe un popa la slujba in biserica, de vreme ce de vreo zece minute o tine tot asa. Pai d-aia am venit noi in bodega asta, prietene, mai ia o pauza. Chiar ia. Uite-l cum se opreste brusc, amintindu-si ca a fost intrebat, deh, pai de ce sa-i fi cerut ajutor lui Margarit? D-aia, prietene, cineva care sa te ajute se iveste la tot pasul, da' poate ca mi-a fost drag de tine acolo pe garla si mi-e bine cu tine si aici. Cred ca asta a fost de fapt. Nicidecum ca as fi fost din cale-afara de disperat ca m-ar azvarli cineva afara din ghetoul ala rapanos. asta-i un fleac, un pretext care sa umple golul dintre noi in definitiv. Adica io te-am vazut dornic sa m-ajuti si d-aia.
Ce mai, ce s-o mai lungeasca - astea erau prietenele ei, de care se si dezisese de altfel. Practic n-ar mai fi avut cu cine sa se ajute, s-o puna la cale cu plecatul afara la munca. Ce-ar putea face de una singura? Unde sa pleci caine surd la vanatoare, draga mea? Una-doua te pomenesti cu-n glont in cap. Ce-ai crezut, fetito, ca-i ca si cum te-ai duce la mama si la tata la tara? Dupa capu' meu, io unu as zice sa te gandesti bine la ce ai avea de facut aici, sa te descurci cat de cat... Aia e ca toti sar sa te ajute cu sfaturi, da' mai departe nu se stie. Pai bineinteles ca Margarit e dispus sa-l ajute - asa sa-ti ajute Dumnezeu, Margarite, da-n afara de asta Rafael ar trebui sa inteleaga ca sa-ti vinzi casa si sa ramai in aer, sa nu-ti pese unde te duci, nu-i nicidecum un fleac ori un pretext...

---

Despre autor: