Acum vreo 5 ani ma cunoscusem pur intamplator, la o conferinta de presa, cu o fata din Basarabia. Blonda, cu tate mari si privire bland-albastra, arata a moldoveanca clasica de peste Prut. Lucra la un ziar din Chisinau si venise printr-un schimb de experienta, pentru 6 luni, la un cotidian din Bucuresti. Ochema Lilia, avea tata rus si mama romanca. Studiase filozofia la Moscova, de unde avea amintiri despre puciul din 1991, despre Boris Eltin cocotat pe o tancheta. La vreo patru ore dupa ce ne cunoscusem, nu-mi mai venea sa-i zic ""sora de peste Prut"", fiindca ar fi sunat a incest. Ajunsesem la mine acasa, unde am jucat in mai multe reprize ""Hora Unirii"" intr-o varianta speciala. Lilia dovedea o pofta debordanta de sex si o rezistenta fenomenala la alcool. Turna in ea hectolitri de tarie, facea carcalete cu bere si nu cadea. Ma prindeam ca s-a ametit doar cand amesteca in ce spunea mai multe cuvinte rusesti decat in mod obisnuit. Mi-a povestit ca se obisnuise asa din timpul manifestatiilor din fata Dumei de Stat din Moscova, la care participase in studentie. Cica acolo lumea bea, dar trebuia sa te mentii relativ treaz, ca sa poti fugi atunci cand apar trupele speciale OMON. Am avut o relatie fructuoasa cu Lili vreme de aproximariv doua luni. E adevarat, era destul de obositor. In timpul partidei voia intotdeuna ""Mai tarie!"". La nici trei minute dupa ce terminam auzeam un ""Mai vrieau!"" spus cu patos. Se apropia Craciunul si m-a anuntat ca trebuie sa plece la Chisinau sa-si vada parintii si mai ales ""bunielul"", de 82 de ani, la care tinea foarte mult. M-a intrebat ce sa-mi aduca de acasa. Stiam de existenta unei votci ucrainene foarte gustoase, cu ardei iute macerat in interiorul sticlei. I-am dat o suma destul de mare de bani si am rugat-o sa-mi aduca in schimbul ei cata Nemirov (asa-i spune licorii) poate. Frectie la esofag