Omul cu cel mai sensibil nas din lume s-a nascut intr-o pescarie de la marginea Parisului, intr-o zi de vara, cand imprejurimile orasului duhneau ingrozitor. Din case venea miros de mancare, oamenii erau nespalati, curtile miroseau a urina, raurile, bisericile, pietele, chiar si regele mirosea urat.

Noroc ca este fictiune si sfarsitul de secol al XVIII-lea. Mizeria acoperea Parisul si intreaga societate se afla in pragul decadentei, cand a venit pe lume Jean-Baptiste Grenouille, personajul din romanul lui Patrick Suskind, ""Parfumul"". Cu toate ca adulmeca oamenii de la cativa kilometri distanta, recunostea fiecare obiect, tufis, copac, floare dupa miros. Desi lemnul pentru el nu mirosea doar a lemn, ci a cires, a santal, a brad, a pin, a stejar, el insusi era lipsit de miros. De fapt, el nu mirosea a om. A crescut lipsit de iubire si izolat, fiindca oamenii de multe ori nu il observau, iar daca isi facea simtita prezenta, il ocoleau. Este povestea unui om care, desi inzestrat de natura cu un dar extraordinar - un ascutit simt olfactiv, nu numai ca nu se integreaza in societate, dar devine ucigas in serie.
Grenouille paraseste Parisul si se indreapta spre Grasse, un oras din sudul Frantei, unde traiau cei mai mari parfumieri ai timpului. Pleaca in cautarea unui parfum unic, care sa-i faca pe oameni sa-l observe, sa-l accepte, sa-l iubeasca.
Fascinata de descrierea orasului Grasse din romanul ""Parfumul"", am pornit spre... capitala mondiala a parfumurilor.

CATEVA SECRETE. Am vrut sa aflu daca se mai practica aceleasi metode pentru crearea parfumului, despre care citisem in cartea lui Suskind. Asa ca am vizitat cea mai mare fabrica
din Grasse, Fragonnard, unde a fost conceput si renumitul Cha-
nel no. 5 in 1921, de Ernest Beaux, cel care a imbinat florile de iasomie din Grasse cu trandafiri de luna mai si cu santal de Madagascara€¦
Pe timpuri, inventarea unui parfum presupunea atentie, rabdare, intimitate. Culesul trandafirilor, al chiparoaselor, al violetelor sau al lavandei era prilej de bucurie in Grasse. Culegatorii se comportau ca in pragul unei sarbatori. Se adunau pe camp noaptea sau ziua, in functie de plantele pe care le adunau, si veseli se apucau de treaba. Cunosteau fiecare floare. Le culegeau cu grija. Le iubeau.

FARMEC. Orasul vechi, cu cladiri ""parfumate"" istoric, impresioneaza