Ele se lovesc de firea neincrezatoare a oamenilor, dar mai ales de sabotarea "intelectualilor"
Cum se face o ancheta sociala
Realizarile de caramida si barne ale oamenilor au ramas, asadar, in starea initiala - de proiect.
In alt domeniu, insa, activitatea lor este rodnica, desi aci, rezistenta vie - nu din partea cercurilor "influente"- ci din partea poporului motesc. E vorba de una din laturile cele mai interesante ale activitatii Scoalei sociologice a profesorului Dimitrie Gusti: Anchetele sociale. Cand au poposit prima oara baietii din echipele regale, la Vidra, si au inceput sa intrebe pe oameni cat si cum muncesc, cat pamant au si ce castiga, - a fost o adevarata panica: "biruri noui ne pandesc", si-au spus motii si au raspuns la ancheta, dupa cum le-au convenit. Cand insa, dupa doi ani de zile, au vazut ca anchetele astea nu le aduc nici jandarmul nici perceptorul in batatura, s'au potolit. Iar sociologia romaneasca incepe sa se imbogateasca cu noui si importante date statistice. Nu trebuie sa credem insa acuma ca motii isi deschid sufletele, ca o carte in fata anchetatorului-echiper. Iata o pilda, si care nu este singura: urcam o coama aspra, cu ocolisuri si pripoane, pana'n Poieni, catunul din Vidra asezat pe culme, si poposim la o nevasta (sotul e plecat "in Tara") cu gospodarie frumoasa, cu cinci copii si lanuri de grau. Este o veche cunostinta a inspectorului echipei. Dupa ce suntem omeniti cu lapte si paine neagra - neagra ca de cafea, asa e painea motilor - amicul Florescu incepe sa intrebe. Isi scoate tocul si formularul anchetei. De pe lavita, trag cu ochiul la nevasta intrebata cu mestesug pe ocolite. Pentru ea, tocul "domnului" de la oras si foaia aceia de hartie tiparita, reprezinta - pur si simplu-niste tunuri, niste mitraliere mici, dar sigure. In gandul ei, vede cum or sa i se ridice la toamna bucatele, cum or sa-i fie confiscate vitele, pasarile, daca nu si casa.
- Cate gaini aveti voi, intreaba prietenos anchetatorul.
- Trei.
Ma uit stupefiat; e o cogeamite gospodarie, cu patule, cu staule, cu cotete. Si cinci tanci imprejurul lor.
- Cum se poate sa ai doar trei gaini, ma bag si eu in vorba. Tinuta mea, care difera de a echiperilor regali, si faptul ca n'am un toc sau un formular in mana, ii inspira incredere femeii. Si - peste umarul anchetatorului, - muierea imi face semn cu ochiul, un semn care vrea sa spuie: "las sa scrie asa acolo". Am priceput. Cum am priceput, cu durere, multe lucruri, pe care le tradeaza doar o vorba, un gest, o nimica toata. E multa neincredere la acesti oameni, prea ades intemeiata! Dar alta e purtarea lor fata de popa Gligorita din Vidra, care este iubit si respectat din dragoste fata de Dumnezeu. Dar despre el, vom scrie o alta poveste.
ZIUA, 15 septembrie 1938