"Este dificil - observa zilele trecute la Venetia actrita Helen Mirren - sa explici cuiva care nu este englez ce inseamna regina pentru noi, britanicii. Regina este, intr-un fel, asemenea divanului din casa parinteasca: dupa ce se uzeaza, i se schimba tapiteria si ramane mereu acolo, prezenta intotdeauna in peisajul nostru mintal. Asemenea cerului de deasupra capetelor noastre: enigmatica si de neinteles". Regina este o prezenta constanta in viata cotidiana britanica si pentru regizorul Stephan Frears: "Regina a intrat in viata mea chiar inaintea mamei mele insasi. Ne urmareste peste tot. Nici macar nu-i nevoie sa-l deranjam pe Freud pentru a intelege aceasta obsesie a noastra, a englezilor".
Personajul Elisabetei a II-a a Angliei (interpretat de Mirren), contestata sa decizie de a se retrage la castelul de la Balmoral - vazuta de supusii sai ca o "abdicare intrerupta", precum si criza institutionala care a traversat coridoarele Buckingham Palace-ului dupa tragica moarte a printesei Diana sunt evocate de filmul "The Queen" semnat de Frears si aflat in competitie in aceasta editie a festivalului de la Venetia.
Filmul - metafora despre solitudinea puterii, dar si despre eternul conflict dintre viata publica si cea privata, dintre lumea veche si cea noua, se bazeaza pe un puternic joc al contrastelor: dintre batrana suverana aparatoare inversunata a traditiei monarhice victoriene si tanara printesa care sfideaza rigidul protocol monarhic, precum si dintre doua forme de putere, una anacronica cu vremurile moderne, ereditara, si cealalta aleasa in mod democratic intruchipata de Tony Blair: Casa Regala si Parlamentul. Insa, conform scenariului semnat de Peter Morgan, tocmai gratie - pe-atunci - neo-alesului premier laburist, regina si monarhia britanica "se salveaza" de o vertiginos - crescanda lipsa de popularitate, care se raspandea in intreaga lume, impresionata de neasteptata trecere la cele vesnice a printesei Di.
In mod paradoxal, in acel moment unicul "suveran" care a inteles psihologia societatii britanice, intuind dorinta poporului de a aduce omagiu printesei sale a fost Blair, care a utilizat situatia cu cinism si inteligenta in favoarea consolidarii puterii sale politice.
Film elegant, dar in mod subtil crud, "The Queen" prezinta dificila pozitie a Maiestatii Sale in calitate de soacra a originalei printese de Galles: fragila, rebela, indragostita (in ultima parte a vietii, a scurtei sale vieti avand o monarhico-destabilizatoare poveste sentimentala cu un musulman, miliardarul Dodi Al Fayed), milostiva... Tocmai umanitatea Dianei, autenticitatea trairilor sale i-au atras o popularitate - manifestata mai ales cu ocazia funeraliilor globale - de natura a-i soca pe unii membri ai familiei de Windsor, inclusiv Her Majesty. Magicul consens popular pe care l-a reunit tanara Diana Spencer este explicabil, dupa Frears: "Este firesc ca o femeie de varsta sa, victima atator situatii nefericite, sa provoace o anumita solidaritate".
"Intr-o lume de suverani care - dupa cum observa actrita protagonista, Helen Mirren,- se simt in largul lor mai degraba atunci cand imaginatia lipseste decat atunci cand risca sa fie prea bogata", personalitatea Dianei era motiv continuu de tensiune in cadrul familiei regale. "Cred ca Elisabeta are succes tocmai pentru ca nu are o imaginatie prea bogata", comenteaza actrita care a reusit sa o intruchipeze cu virtuozitate pe regina, "femeie singura, rece si detasata, crescuta si educata in respectul absolut al regulilor de curte: de a nu-si exterioriza emotiile, de a nu-si pierde niciodata controlul de sine si a tine presa cat mai departe posibil de alcovul si intrigile Casei Regale. Membru reprezentativ al unei familii - expresia ii apartine lui Cherie Blair a carei dezvoltare a afectivitatii este - in mod inevitabil - blocata".
Insa pelicula incearca sa confere o imagine mai umana a Elisabethei, adesea tinta in mass-media internationala a ironiilor si a unor acuzatii veninoase in legatura cu posibila sa implicare in complotul asasinarii Dianei. Scenaristul Peter Morgan si regizorul Stephan Frears, intr-un stil poate prea "aristocratically corect"- evita insa sa faca vreo aluzie la vreun complot impotriva adoratei "fecioara, adultera si martira" care a reusit sa castige inimile miilor de persoane gratie si implicarii sale pentru cauze precum: declararea in afara legii a minelor anti-om sau a luptei impotriva Sidei.
Desi personajele filmului sunt interpretate cu maiestrie de actori, figura legendarei Lady D este evocata numai cu ajutorul materialului de arhiva, intreg filmul fiind un amestec de fiction si de imagini originale, incercand parca sa pastreze intact mitul nefericitei printese.
"The Queen" vorbeste, de asemenea, cu umor, si de dezamagirea intelectualilor englezi in legatura cu premierul laburist si asa-zisa lui "modernizare": de pilda, scena in care Tony Blair lesina la auzul cuvantului "revolutie". "Modernizare - afirma autorul "Legaturilor Primejdioase" este un cuvant-cheie in filmul meu. Blair a fost ales in '97 cu o majoritate de voturi. A promis mult si a facut putin. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca a trecut de la Clinton la Bush..."
Dintre filmele aflate in competitia pentru trofeul "Leul de Aur", proiectate pana acum la Lido, impresionant de documentata creatie a lui Frears s-a bucurat pana acum de cea mai calda primire a publicului cinefil: aproape un sfert de ora de aplauze.