Pe 10 septembrie, Partidul Popular Crestin Democrat a revenit la vechiul sau nume de Partid National Taranesc Crestin Democrat, adoptat in 1990, dupa caderea regimului comunist. Taranistii au adaugat atunci la titulatura lor istorica "CD"-ul final, declarandu-se "crestin-democrati". Adica - de fapt - crestini si democrati, fiindca PNTCD, in absenta unei identitati ideologice clare, a amestecat de-a lungul anilor discursul virulent anticomunist cu cel al liberalismului economic, pe fondul unui nationalism moderat (de cele mai multe ori...), pro-monarhist, nostalgic fata de Romania interbelica. Emblema "populara" a fost asumata in 2005 (vechea denumire ramanand intr-o paranteza, dupa cea noua), in perioada in care si Partidul Democrat, si Partidul Umanist din Romania tinteau afilierea la Partidul Popular European, federatia de formatiuni politice conservatoare si crestin-democrate. Neinspirata, motivata in interior cu argumente procedurale (denumirea PPCD n-a fost validata de tribunal), reluarea titulaturii cam anacronice a PNTCD nu presupune abandonarea liniei "populare". Dimpotriva, s-ar putea spune: prezent la sedinta in care s-a luat decizia taranistilor, vicepresedintele Partidului Democrat Sorin Frunzaverde, unul dintre principalii promotori ai reorientarii doctrinare a fostilor social-democrati (si... mason!), a propus o "constructie PD-PNTCD, de centru dreapta" (conform site-ului PNTCD).
A doua zi, pe 11 septembrie, intr-un interviu publicat in ZIUA, fostul lider al Partidului Social Democrat si premier intre 2000 si 2004, Adrian Nastase, isi exprima temerea ca PD va reveni "pe stanga". Iata pasajul: "Eu nu cred ca sunt clare in acest moment configuratiile politice. Eu cred ca in perioada urmatoare PD va renunta la zona partidelor populare si de centru-dreapta si se va intoarce pe stanga. Si colegii mei de la PSD nu inteleg ca PSD risca sa fie inghitit de un PD care se intoarce in forta pe zona de stanga. Si daca veti lua toate mesajele lui Boc din ultima vreme o sa vedeti ca n-au nici un fel de legatura cu dreapta europeana; ele sunt toate pe zona de proiecte sociale: pensii, punct de pensie, ajutoare pentru nu stiu ce, incalzirea la iarna, autobuze. Am impresia ca ascult mesajele pe care le dadeam noi" (adica PSD).
Insa in seara aceleiasi zile, la postul de televiziune Antena 3, presedintele Traian Basescu, fostul lider si in continuare mentor al PD, a continuat sa sustina utilitatea proiectului de fuziune PNL-PD, chiar daca nu-l mai vede fezabil. In termeni mai generali, seful statului a pledat pentru polarizarea scenei noastre politice, cu un mare partid de dreapta si cu PSD pe stanga. Mai mult decat atat, in locul sumbrei variante lansate de Nastase, Basescu a spus ca PSD ramane un partid puternic si ca va reveni de la cele doar 20 de procente cu care e cotat in ultima vreme in sondaje. Contextul acestor aprecieri este - de asemenea - cunoscut: in intalnirea dintre Basescu si liderii PD, dar si cu multe alte ocazii, se vorbeste intens despre proiectele de crestere ale democratilor. Conform sondajelor, partidul condus astazi de Emil Boc a trecut oricum pe primul loc in preferintele electoratului. Cele mai frecvente speculatii vizeaza atragerea unei parti a PNL, gratie relatiilor apropiate dintre Basescu si Theodor Stolojan. Vezi si noua propunere de colaborare cu PNTCD.
Asadar, incotro evolueaza democratii: catre dreapta sau catre stanga?
Dincolo de "constructiile" pe care si le imagineaza Basescu, Frunzaverde & comp., observatia lui Nastase e incontestabila: PD are un comportament de partid social-democrat, pe linia sa traditionala. Trasaturile care ar putea trece drept "de dreapta" sunt de fapt trasaturi comune tuturor ideologiilor democratice actuale: capitalism, reformism, liberalism economic. In rest, PD mizeaza pe teme cu larga adresabilitate sociala, iar figura sa emblematica, Traian Basescu, e un tipic politician de stanga. Perspectiva reasumarii vechii identitati a partidului e - in consecinta - logica. Cel putin deocamdata, ea e blocata de doua bariere psihologice. Prima e dificultatea de acceptare a unei greseli: PD nu trebuia sa paraseasca stanga, unde exista un electorat majoritar, ramas practic nereprezentat, in conditiile in care celalalt partid din zona, PSD, se dovedeste incapabil sa se reformeze, mentinandu-si imaginea de retea de "baroni" corupti, in nici un fel apropiati de "mase". Al doilea prag psihologic e cel al proiectului de fuziune cu PNL. Nu se mai poate face ca atare, dar ideea e mentinuta in actualitate sub forma nemarturisita, dar transparenta a "dizidentei" liberale, a "aripii" Stolojan-Musca-Stoica et al. Probabil ca eventualitatea absorbtiei unei asemenea factiuni inca mai alimenteaza utopia fuziunii care ar acorda PD o legitimitate "de dreapta".
E imposibil de prevazut daca democratii se vor dovedi capabili sa treaca peste aceste doua bariere psihologice. Miza e mare: foarte solida baza electorala de stanga. in cazul - deocamdata improbabil - in care temerile lui Adrian Nastase se vor adeveri, revendic prioritatea ideii: dupa ce am vorbit (tot in ZIUA) despre "O nebunie: parasirea stangii" (ZIUA din 2 iunie 2005), am explicat in cateva randuri (de pilda in "Instabilitate ideologica", in ZIUA din 13 aprilie 2006) ca logic ar fi ca PD sa se intoarca la adevarata sa identitate politica...