Parfumul

In ""Dictionnaire des sciences medicales"", datat 1819, scrie ca: ""Simtul mirosului este simtul amintirilor delicate"".

Designerul Jean-Paul Gaultier a creat unul dintre parfumurile sale astfel: a pus niste nasuri experte sa miroasa un portjartier roz, descoperit de el intr-un dulap vechi al familiei, si le-a zis: ""Asa mirosea bunica mea, asa vreau sa miroasa parfumul meu"" (apropo: cati dintre voi stiu ca poarta pe gat ""aroma"" bunicii lui Jean-Paul?!?). Zilele trecute, o cunostinta mi-a marturisit ca o prietena la care tine i-a zis sa-si schimbe parfumul, pentru ca nu o defineste. ""E parfumul meu de multa vreme. Nu m-am gandit nici o clipa ca m-ar putea defini. Pentru simplul motiv ca imi aduce aminte de copilarie, cand ma cuibaream sub un corcodus si dormeam acolo pret de un ceas, intr-o liniste ireala, fara sa mai stiu cine sunt si de unde vin"", mi-a spus cunostinta. Prietena a scos-o din ultimul lucru care ii mai ramasese: iluzia ca, atunci cand nu-ti e bine, te poti retrage pe pamantul reavan. ""Faza asta m-a facut sa ma gandesc la uluitorul personaj al lui Patrick Suskind din «Parfumul». M-am enervat, i-am zis ca daca ar deveni colega mea de camera si am constata, impreuna, ca cel putin suntem vii, acest lucru i-ar da dreptul sa-mi ceara distrugerea refugiului meu de copil bolnav si rasfatat"". Pana la urma, cunostinta si-a schimbat parfumul. Asa, dintr-o data. Nu se regaseste in el, nu stie daca o defineste, nu-i aduce aminte de nimic. Crede ca miroase a ""eu"". Si e asa complex sa fii tu cu tine. Crede ca, pana la urma, va aborda stilul regelui Louis al XV-lea: un parfum diferit in fiecare zi. Ii e dor de corcodusul ei, dar zice ca poate e mai bine sa pierzi un corcodus pentru un sequoia.

---

Despre autor: