Colegul meu, Dan Pavel, referindu-se la diferenta noastra de opinii vizand spinoasa problema a ofiterilor acoperiti din redactii, face recurs la bibliografia straina. Ma trimite, cu alte cuvinte, sa studiez reviste de prestigiu din lumea libera, care fac referire la necesitatea, sugereaza Pavel, intaririi protectiei statului liberal prin existenta unor servicii secrete omniprezente. Adica si in presa. Numai astfel ele ar putea apara statul de drept de fel de fel de capcane care il ameninta. Nu il contrazic pe acest analist al ziarului ZIUA. Din simplul motiv ca stiu ca are acces la mult mai multa informatie de acest fel decat mine. In materie de lecturi, ma dau batut. Nu insa si atunci cand vine vorba de logica formala. Cu asemenea argumente sunt gata sa continui aceasta polemica. Sper din tot sufletul ca ea nu il va debusola pe cititorul nostru, ci, dimpotriva, ii va oferi, in final, mai multe argumente si mai multa informatie, astfel incat sa-si poata forma o opinie proprie. Tema este de o importanta majora. Daca si alti analisti se vor pronunta asupra ei, nu vom avea decat de castigat.
Nu atac existenta cartitelor din presa, plantate de serviciile secrete, din perspectiva aprehensiunii pe care recunosc ca o am fata de existenta unui "presedinte jucator" tentat sa forteze si chiar sa incalce Legea fundamentala a statului, pentru a dobandi o mai mare putere decat cea acordata de electorat. Nu este intamplator ca Basescu se afla in aceasta situatie, un om care, se stie ca, odata venit la Cotroceni in calitate de sef al statului, m-a atacat personal, cu insistenta si in multiple feluri. Oricare alt presedinte al Romaniei care ar incuraja infiltrarea redactiilor cu corpi straini si, in definitiv, nocivi ai serviciilor secrete ar avea parte de aceeasi reactie din partea mea. De aceea, cat timp va continua dezbaterea acestei teme, il rog si pe Dan Pavel, ii rog si pe cititori sa faca abstractie, cum fac si eu, de existenta unui conflict intre doua persoane care, candva, au crezut in prietenie. In al doilea rand, nu voi face o analiza comparata. Nu voi pune semnul egalitatii, din acest punct de vedere, intre Romania si statele cu democratie consolidata. Totusi, il rog pe Dan Pavel sa ne descrie, daca ele exista, situatiile in care in statele europene a fost recunoscuta oficial existenta si necesitatea ofiterilor acoperiti infiltrati in redactiile ziarelor, fara ca aceasta realitate sa starneasca reactii pe masura. Fara a ma ridica la nivelul lui Dan Pavel in materie de acces la publicatii de specialitate, il provoc sa ne ofere macar cateva exemple.
Sunt doua ipoteze. Ele pot fi complementare. Unul sau mai multe servicii secrete instruiesc agenti aflati pe statele lor de plata care apoi, prin diverse mijloace, reusesc sa se angajeze in redactiile presei scrise si audiovizuale. Acestia vor primi un al doilea salariu. A doua ipoteza se circumscrie unei indelungate traditii, in care ziaristi erau racolati in calitate de colaboratori ai serviciilor secrete. Si acestia obtin venituri din ambele parti. Si intr-un caz, si in altul, este absolut logic ca vor primi o sustinere logistica din partea serviciului secret ale carui cartite sunt. In primul rand, ei vor fi beneficiarii unor informatii privilegiate. Pe care ceilalti jurnalisti, in mod normal si uzual, nu le obtin. Este creata, astfel, in interiorul redactiei, o concurenta neloiala. Extraprofesionala. Scopul este ca taman cartitele sa devina, treptat, ziaristi in care conducerea ziarului isi poate exprima cea mai mare incredere. In final, ei vor fi promovati si vor avea, astfel, acces la mai multe informatii din interiorul ziarelor si vor avea si o putere mai mare de decizie decat ceilalti. Iar adversarii lor vor putea fi santajati. In orice situatie in care serviciul secret monteaza o diversiune, aceasta se va face prin intermediul cartitelor. Diversiunea poate consta in manipularea unor informatii, a unor dezvaluiri in directia si in scopul dorit de pravalia secreta sau in punerea la sertar a unor anchete care, publicate fiind, ar putea stanjeni fie serviciul secret, fie protejati ai acestuia. In ambele situatii, fara sa vrea, redactia il dezinformeaza pe cititor. Cetateanul are numai de pierdut. Presa nu-si mai indeplineste in mod corect menirea.
In 16 ani, nu am auzit de nici un caz in care infiltrarea cartitelor in presa sa fi condus la ceva bun. In Romania, cel putin. Dar poate imi spune Dan Pavel cati spioni au fost prinsi pe aceasta cale. Sau cati teroristi au fost identificati intr-un stat in care, cu exceptia amaratului acuzat ca ar fi incercat sa explodeze o butelie la Timisoara, singura persoana acuzata de terorism, Omar Hayssam, s-a volatilizat. Dupa care autoritatile au recunoscut, pur si simplu, ca nu exista probe impotriva sa. Iar acesta nu era vazut prin redactii, ci la Guvern. Sau la Presedintie. Sau la sediul unor servicii secrete. Culmea! Cate atentate au fost dejucate de cartitele din presa? Care sunt actiunile indreptate impotriva sigurantei nationale dejucate prin cartite? Un singur exemplu vreau. Doar unul. Il astept pe colegul meu, Dan Pavel, sau pe oricine ar dori sa-i sustina teza legitimitatii cartitelor sa vina cu argumente. Sau macar cu exemple care sa ne convinga ca trebuie sa acceptam in redactii oameni cu dubla identitate. i