In ziua in care ministru al Apararii a fost numit liberalul Teodor Atanasiu mi-am spus ca actuala guvernare nu pretuieste nici un pic Armata Romana. Din decembrie 2004 am constatat cu tristete ca nici liberalii, nici democratii, cu foarte putine exceptii, nu-si pregatisera oameni specializati in problematica apararii si securitatii nationale. Un domeniu atat de sensibil, de importanta strategica pentru orice putere cu o minima logica de functionare. Generalii din MApN au fost dezamagiti de numirea unei persoane atat de slabe, de nepregatite in functia de ministru.
""Daca atata pret pun ei pe Armata Romana, o sa ajungem rau"", imi spunea un general la inceputul actualei guvernari. Din pacate, acea temere a lor s-a confirmat.
Multi sperau ca ministru al Apararii urma sa fie numit Sorin Frunzaverde. Un politician bine pregatit, ce mai ocupase functia in anul 2000. Facuse o figura buna, era apreciat. Dar presedintele Basescu a ezitat sa-l numeasca, din motive doar de el stiute.
Indraznesc sa spun ca la vremea aceea Traian Basescu nu era pregatit pentru functia de sef de stat. Nu avea viziune strategica. Gandea limitat, ca un simplu sef de partid. Daca ar fi cunoscut bine atributiile sale, nu ar fi acceptat un asemenea individ in fruntea Armatei. Ca si comandant suprem al Fortelor Armate si presedinte al CSAT, Basescu trebuia sa aiba o persoana apropiata domniei sale ca ministru al Apararii. Nu neaparat de la PD. La Justitie a fost gasita o formula. La Armata nu.
Ministru al Apararii trebuia sa fie un personaj care sa-si armonizeze pozitia cu seful statului, nu cu o politica partizana, de partid. Presedintele avea obligatia sa aleaga macar un ministru al Apararii inteligent. N-a facut-o. Iar pentru situatia de acum din Armata este responsabil. Indraznesc sa spun ca este chiar principalul vinovat. Asa cum a fost preocupat sa-si impuna tot felul de nume de la Primaria Capitalei in functii de ministru, aceeasi grija trebuia sa o aiba cu Armata Romana.
Pe tot parcursul anului 2005, presedintele Basescu a reactionat slab si defazat la semnalele din interiorul Ministerului Apararii.
Presa, unii oameni politici, profesionistii din Armata i-au adus la cunostinta sefului statului nereguli grave. Le-a ignorat si a preferat sa nu se implice, tolerand o situatie periculoasa intr-un organism fundamental pentru interesul national.
Asa a fost posibila utilizarea Di-rectiei Siguranta Militara in anul 2005 in mizerii cu iz de politie politica. Pe fondul lipsei de interventie a sefului CSAT s-a ajuns la ilegalitatea folosirii atasatilor militari ai Romaniei in scopuri politice. Acel abuz grav in serviciu al ministrului Apararii, pentru care sper sa existe o responsabilitate legala in cele din urma. Atasatii militari si agentii de constraspionaj militar sunt ai Romaniei, nu ai PNL. Cine nu a inteles acest lucru sa dea cu subsemnatul in fata procurorilor.
Atanasiu s-a grabit zilele acestea sa afirme ca el nu este suspectat de acte de coruptie. Asta ramane de vazut.
De cinstit ce este si-a instalat fostul sef de la Cugir ca director la Romtehnica? Si un sef de restaurant din Alba la directia de achizitii din principala companie de achizitii de armament? Onestitatea lui Atanasiu e definita de rezolutia scrisa cu manuta lui: ""Toate contractele mai mari de 40.000 de euro sa treaca pe la mine"".
Cand s-au lamurit despre calitatile profesionale si personale manifestate de Atanasiu si au aflat, in plus, ca nu stie o boaba de engleza ca ministru al unei tari NATO, greii Ministerului Apararii l-au poreclit ""Eutanasiu"". E de ras, daca nu ar fi de plans.
Eutanasierea Armatei Romane a facut-o, in primul rand, PNL. Punand in fruntea ostirii un individ-catastrofa, in bataie de joc.
Desi e omul lui Tariceanu, de la care nu poti avea prea multe pretentii, vina acceptarii sinistrului personaj ii revine si presedintelui Basescu.
Sper ca urmatoarea optiune pentru portofoliul Apararii sa spele rusinea ultimului an si jumatate.