Economia iarasi duduie. Tariceanu seamana cu Nastase precum cresterea economica de 7,8% din trimestrul doi 2006 cu cea de 8,4% din 2004. Dar nu acest fapt e surprinzator, ci lipsa de reactie a responsabilului cu inflatia: Banca Nationala.
In 2004, guvernatorul Isarescu inca mai gasea resurse sa spuna: ""Noroc ca nu sunt alegeri decat o data la 4 ani. Capacitatea echilibrului economic de a absorbi cresteri salariale e limitataa€¦"". In 2006, cand ar trebui sa le zica pe sleau guvernantilor ca alegerile din 2 ani in 2 ani sunt curat ghinion, el prefera sa taca.
Totusi, daca banca centrala n-are nemultumiri noi, le vom reaminti pe cele vechi. Intrebat in primavara lui 2004 ce e mai bine pentru Romania, sa pastreze tinta de inflatie ori cresterea economica, Isarescu a raspuns: ""As opta categoric pentru tinta de inflatie"". De ce? Fiindca ""sacrificarea partiala a cresterii economice ar consolida-o pe cea de lunga durata, de care Romania are nevoie ani buni de acum incolo, pentru recuperarea decalajelor"". Pana la urma s-a intamplat exact pe dos.
Supraperformanta de 8,4% - crestere economica nu s-a obtinut printr-o dezvoltare durabila, care sa aiba drept scop crearea de locuri de munca. Daca 2004 a excelat prin ceva, acest lucru a fost migratia la munca in strainatate, asa cum se vede si in 2006. In ceea ce priveste subperformanta de la nivelul inflatiei, doar o mica parte a efectelor s-a simtit atunci. Grosul tensiunilor a fost aruncat in 2005, cand s-a intrerupt trendul de dezinflatie. Ei bine, pentru 2007, nu se mai asteapta o ""cocoasa"" in tendinta de scadere a inflatiei, ci o ""aplatizare""a€¦
Asadar, ne putem preface ca totul e ca-n povesti si ca economia romaneasca creste intr-o luna cat altii intr-un an. Din nefericire, economiei i s-a pus si in trecut acelasi diagnostic: ""Cresterea economica a fost costisitoare si sub standardele calitative necesare. Pretul ei a fost majorarea importurilor, stagnarea exporturilor, agravarea dezechilibrelor externe pana spre punctul pierderii credibilitatii in politicile macroeconomice. (...) Mentinerea controlului asupra unui numar mare de preturi si amanarea reformelor structurale au distorsionat functionarea pietelor, concurenta, competitivitatea amplificand formele reprimate ale inflatiei viitoare. (...) Solutiile de politica economica, adoptate in mare masura cu fata la electorat, nu au fost racordate la realitatea ca traim intr-un timp in care economia se globalizeaza, iar problemele Romaniei trebuie sa intre in rezonanta cu problemele Europei si cu problemele lumii"". Citatul din raportul bancii centrale pe anul - atentie! - 1996 e parca decupat din ciclul ""Romania forever"", ramanand valabil si dupa 10 ani.
In primavara lui 2004, Mugur Isarescu mai zicea ca ""dupa aceasta perioada de 4 ani de crestere economica, cred ca se vor repune pe tapet, pe de o parte, calitatea cresterii din punct de vedere sectorial, iar, pe de alta parte, echilibrarea fortei de munca pe teritoriul tarii, fiind o cale importanta de a atenua polarizarea societatii"". Din pacate, acum, in 2006, resursele sunt folosite tot pentru acoperirea unor gauri, care se numesc frumos la momentul raportarii lor ""crestere economica spectaculoasa"", ""inflatie in continua scadere"", ""deficit bugetar sub orice limita de risc"" - nu pentru dezvoltare.
Diferenta intre performanta economica modesta si supraperformanta politica este ca o dezvoltare durabila are ca tinta crearea de locuri de munca, in timp ce o crestere pe datorie, cu ochii spre electoratul-tinta, se rezuma la cumpararea bunavointei. Traficul cu bunastare are insa un mare
neajuns: cand vom dori sa ne apucam de munca, vom vedea
ca nu mai avem cu cine.