Intr-un fel, indiferent de ce cred anumiti ziaristi sau politologi, indiferent de ce prevede sau interzice legea, serviciile secrete vor avea intotdeauna operatiuni sub acoperire. Chiar definitiile si descrierile actiunilor/operatiunilor "sub acoperire" mentioneaza faptul ca specificul acestor operatiuni este in primul rand de a fi clandestine, iar in al doilea rand de a fi negate de guvernele care le comanda sau le intreprind. Operatiunile sub acoperire implica lucruri pe care guvernele nu le vor recunoaste niciodata. Daca o luam dupa manual, chiar asta inseamna "sub acoperire". Scandalul din Romania a fost provocat tocmai de lipsa de profesionalism a celor de la SRI, care au recunoscut ca exista in presa agenti "acoperiti". Cei de la SRI tocmai i-au "descoperit," i-au "deconspirat." Ce incredere mai pot avea serviciile partenere din NATO in cele romanesti, este greu de spus. Este o contradictie logica in incercarea unor ziaristi de a obtine declaratii de recunoastere din partea autoritatilor despre actiunile "sub acoperire", cand imperativul este ca autoritatile sa nege orice legatura cu respectivele actiuni.
Daca judecam dintr-o perspectiva strict morala, tocmai aici intervin ipocrizia si perfidia democratiilor, care nu au incotro si intreprind actiuni "sub acoperire", dar sunt obligate sa nu le recunoasca. Prin urmare, chiar daca legea va prevede interdictia activitatii agentilor "sub acoperire" in partide, sindicate, presa, administratie, iar serviciile secrete vor fi nevoite sa-i foloseasca tocmai in acele domenii, autoritatile vor fi obligate sa nu recunoasca. Intr-un fel, nici nu mai conteaza controversa de acum. Nici nu conteaza daca eu am dreptate sau SRS. Prin urmare, initiativa legislativa poate sa prevada respectiva interdictie, pentru ca serviciile tot o vor incalca, chiar daca ele si autoritatile carora li se supun sunt obligate pentru aceasta sa minta. Curata ipocrizie! Eu ceream tocmai eliminarea ipocriziei. De ce sa mai interzicem explicit un lucru care oricum se petrece in realitate, indiferent de ceea ce prevede legea? In plus, care este motivatia dezavantajarii agentilor nostri acoperiti in raport cu agentii acoperiti ai serviciilor straine, ai unor firme transnationale sau organizatii teroriste, carora nu le poti interzice prin lege sa se infiltreze la tine in tara, unde vor si unde pot. Un lucru asemanator se petrece cu reglementarile legale privind ascultarea convorbirilor telefonice: fara mandat de la judecator, serviciilor romanesti le este interzisa ascultarea telefoanelor, dar nimic nu poate impiedica NSA sau vreun serviciu rusesc, maghiar, bulgar, "moldovenesc," arab, israelian, sa ne asculte telefoanele. Ducand rationamentul pana la capat, daca ascultarea telefoanelor intra in regim de "operatiune sub acoperire," nu este clar ca autoritatile nu vor recunoaste existenta lor, chiar daca se produce o deconspirare? Pentru diletantii de la noi, le recomand sa citeasca studiile de intelligence unde este tratata problema treptelor de "deniability".
Dupa 9/11, controversele dintre logica securitatii si logica drepturilor omului au capatat forme dramatice in SUA. In ciuda dezinformarilor sau a incapacitatii unor ziaristi romani afectati de forme paranoice de antiamericanism de a intelege realitatea de peste Atlantic, America nu s-a transformat intr-un sistem represiv de tip Gulag si nici CIA, FBI sau alte servicii in Gestapo, KGB sau Securitate. Acolo, sistemul de "check and balances" (controlul si echilibrul reciproc al puterilor in stat) functioneaza (ca dovada, vezi recentul raport al Senatului american cu privire la lipsa legaturilor dintre Saddam si reteaua Al-Queda). Desi stanga radicala internationalista cere sa se acorde deplina libertate individuala teroristilor fundamentalisti, in America serviciile secrete si fortele implicate in razboiul antiterorist nu ezita in folosirea metodelor celor mai dure de combatere a acelora, pentru ca ele apara interesul national. Cei care spun ca nu putem compara SUA si Romania, nu au inteles ca traim intr-o lume globalizata, in care amenintarile de securitate s-au generalizat. Cand vine vorba despre apararea interesului national, folosirea agentilor acoperiti nu este un compromis prea mare, chiar daca ei sunt infiltrati in partide, guverne, sindicate, presa, administratie.