Jurnalul tau - Reforma Justitiei inca n-a inceput

www.jurnalul.ro este al tau. Spatiul acesta iti apartine. Spune-le, arata-le cititorilor ceea ce numai tu ai vazut si ai auzit. Ce te-a deranjat, ce te-a oripilat, ce te-a fermecat. Intamplari din tara si din lume. Noi vom publica aici fotografiile si povestile tale. Judecatorul Gheorghe Morosanu analizeaza Reforma Justitiei. Asteptam observatiile si comentariile tale pe forum, asteptam relatarile tale la jurnalultau@jurnalul.ro. Reforma Justitiei Doua premize si o intrebare Premiza 1
Indubitabil, activitatea Doamnei Ministru Monica Macovei a netezit Romaniei calea spre Europa. Fara contributia Domniei-Sale, nici nu s-ar putea discuta despre aderare la 1 ianuarie 2007. Cu, se discuta serios, si cu sanse reale. Premiza 2
In ultima zi a mandatului sau de presedinte al CSM, D-l judecator dr. Dan Lupascu a spus o vorba memorabila: ca reforma justitiei trebuie sa se faca de jos, sau si de jos. intrebarea: Ce este reforma in justitie? Voi incepe cu intrebarea: Ce este reforma in justitie? in toti cei 16 ani postrevolutionari, si mai ales in ultimii 10 in care eu lucrez in sistem, toti cei implicati, si chiar cei neimplicati fac (declara ca fac) de zor reforma in justitie. Am pus tuturor, cu tot felul de ocazii, intrebarea: ce este reforma in justitie, ce inseamna, ce cuprinde, ce implica ea? Nimeni nu mi-a dat un raspuns satisfacator, ba, mai exact, nimeni nu mi-a dat nici un fel de raspuns. Asa ca, dupa indelungi cautari si framintari, am fost nevoit sa-mi raspund singur. Redau mai jos acest auto-raspuns: Reforma in justitie inseamna a pune pe primul plan cele doua entitati-personaje principale ale actului de justitie: judecatorul si justitiabilul. Mai inseamna, evident, a identifica nevoile, interesele si aseptarile celor doi (mii, de o parte, milioane de cealalta parte), si a le satisface, creind cadrul legal, institutional si logistic necesar. Sa coborim de la concepte la practica: 1. Judecatorul. Judecatorul are nevoie de: a. o lista de sedinta cu dosare cit mai putine; b. ajutor material, documentar si logistic; c. democratizarea sistemului in care lucreaza; d. recunoasterea calitatii sale de reprezentant al unei puteri in stat, putere separata, asigurarea egalitatii cu celelalte doua puteri; e. o legislatie coerenta, bine structurata si previzibila. Sa le tratam pe rind: a. o lista de sedinta cu dosare cit mai putine Cind eu mi-am inceput cariera de judecator la Bicaz, acum zece ani, eram mereu preocupat sa am cel putin 15 dosare pe sedinta (saptaminala), acest barem fiind o conditie pentru un spor la salariu (care nu mai exista astazi). Mai exact, uneori nu aveam cele 15 cauze. In decursul urmatorilor ani, listele mele de sedinta s-au marit constant, continuu, astfel ca acum am, saptaminal, intre 40 si 80 de dosare. Verificabil prin cercetarea condicilor de sedinta. b. ajutor material, documentar si logistic Tot pe la inceputul scurtei mele cariere, primeam de la minister carti (sau cumparam cu decontare 50%) si reviste de specialitate. De citiva ani buni nu mai primim nimic, cu execptia Monitorului Oficial. Asta se poate verifica lesne in biroul meu - in toti acesti ani eu am raspuns de punctul de documentare. c. democratizarea sistemului in care lucreaza Aici ma voi lungi putin. Ideea mea fixa este ca presedintii de instante trebuie sa fie alesi de colectiv, de tot colectivul, de la judecatori pina la paznic, sofer si femeie de serviciu. Stiti cite lucruri interesante cunoaste despre un prezidentiabil paznicul, soferul si femeia de serviciu? Incercind sa ma documentez in problema presedintilor, in pregatirea acestui text, am deschis toate dictionarele pe care le aveam in casa: un Larousse de marime medie, Petit Robert, DEX, Dictionarul de neologisme, Cartier. Recunosc, nici unul nu mi-a dat satisfactie, in sensul de a arata clar cum se desemneaza presedintii. Dar in Larousse am gasit etimologia cuvintului, care ma ajuta putin. Cuvintul (pr...sident, presedinte) vine din doua cuvinte latinesti: prae, inainte, in fata si sedere, a sta, a se aseza. Adica presedintele este cel care se posteaza in fata unei adunari sau organizatii si o conduce. Dar, intrebare: se aseaza acolo de capul lui, pentru ca vrea el, sau pentru ca este desemnat si recunoscut de cinstita adunare sau organizatie? Sau pentru ca e pus de cineva de sus? intrebarile sint, evident, retorice. Pe urma: cui trebuie sa dea seama si satisfactie cel desemnat ca presedinte? Celor de sus, sau celor de jos? De cine trebuie sa se ""teama"" el mai tare? De cei de sus, sau de cei de jos? Raspunsul democratic este unul singur. Un presedinte nu poate fi decit ales de cei de jos. Lor trebuie sa le dea satisfactie si socoteala, nu exista alta varianta. O mica poveste: Acum citiva ani, participind la o intilnire cu 15 judecatori si doamna ministru actualmente in functie (scriu asta in aug.-sept. 2006) am spus ca presedintii de instante trebuie sa fie alesi de colectiv. Toti cei de fata m-au aprobat, chiar cu entuziasm. Dupa care, stiti prea bine, a iesit altfel. Presedintii sint desemnati printr-un concurs complicat, organizat de CSM-INM. O alta mica poveste, mai veche: Acum mai multi ani, pe cind eram jurist la citeva CAP-uri din judetul Suceava, am participat la alegerea unui presedinte de CAP. Procesul alegerii era de forma, se stia cine va fi, adunarea generala era condusa si girata de comunistii de la judet, totusi, nici acei comunisti nu au indraznit sa numeasca pur si simplu un presedinte, ci au organizat alegeri, macar de forma. Consiliul Superior al Magistraturii este, dupa umila mea parere, ca organ al democratiei din justitie, cam pe unde era Romania la alegerile prezidentiale din 1990 si 1992. Atita ne-a dus mintea, asta am ales. Acest Consiliu organizeaza concursurile pentru presedinti de o maniera absolut formala, birocratica, nu mai spun de apucaturile balcanice. In sfirsit, daca tot am amestecat aici problemele competentelor MJ si CSM, sa clarificam si acest aspect. Dupa ce competentele s-au separat legal, Ministerul/ministrul spun cu seninatate referitor la multe probleme: nu mai este de competenta noastra, vezi CSM. Nu e de loc asa, din doua motive: unu, ministrul justitiei este si membru CSM, si nu unul oarecare, si sint sigur ca votul si cuvintul sau pot conta mult in acel organism; doi, ministrul are initiativa legislativa, CSM-ul este rodul manifestarii acestei initiative, deci foarte lesne ministrul poate propune o lege care sa rezolve problema. O asemenea propunere legislativa s-ar putea initia miine, intr-o singura fraza: presedintii de instante se aleg de colectivele respective. As vrea sa vad si eu cine s-ar opune, si cu ce argumente, la o asemenea propunere. De ce nu se face sau nu se agreaza o asemenea propunere? Sa va spun eu: pentru ca, la nivel inalt, guvernamental (pentru ca guvernul conduce Romania, si nu cele trei puteri) nu se vrea democratie in sistemul juridic; se vrea un sistem condus de presedinti, presedinti desemnati de CSM, CSM agreat de guvern. Si inca o problema, apropo de vorba D-lui presedinte Lupascu: toate concursurile trebuie coborite la baza: Ca sa vada daca sint bun de presedinte, sau pentru a fi promovat, onorata comisie trebuie sa vina sa ma vada la locul meu de munca: sa constate cum conduc sedinta de judecata, cum ma comport in societate, cum ma comport cu justitiabilii, cu avocatii si cu colegii. Altfel, pe baza concursurilor, asa cum se desfasoara ele acum, ar putea promova tot felul de monstri si de schizofrenici, care pot invata niste texte pe de rost. d. recunoasterea calitatii sale de reprezentant al unei puteri in stat, putere separata, asigurarea egalitatii cu celelalte doua puteri; Deja premiza a fost expusa in punctul anterior. Separarea puterilor este un concept foarte teoretic. Eu am sa va spun doua vorbe despre egalitate, in maniera cea mai prozaica: Presedintii de tribunal circula cu niste Dacii hirbuite. La Judecatoria Bicaz, unde toti judecatorii fac naveta - 25 km, timp de 2 ani am avut sofer angajat, dar nu am avut masina. Acum ni s-a luat si soferul, ca tot statea degeaba. intre timp, contabila sefa mi-a spus de citeva ori, ca oricum, si daca am avea masina, nu ne-ar putea da benzina pentru naveta, ci doar pentru dus corespondenta la posta, cale de 500 metri. Stie o lume intreaga ca parlamentarii isi schimba anual masinile (straine) pentru ca sint uzate moral, ca ministrii circula cu Jeep-uri din cele mai tari. Si-acum, spuneti-mi Dumneavoastra: care egalitate? Citi parlamentari si guvernanti circula cu Dacii vechi, sau cu ia-ma, nene? Este un exemplu meschin? O fi. Dar este edificator pentru felul cum este tratata justitia de catre celelalte puteri? Este, nu ma puteti contrazice. Caci, daca ma contraziceti, mai vin si cu alte argumente, referitoare la tot felul de inlesniri si avantaje ale celorlalte doua puteri: personal, tehnica, diurne, afaceri cit incape, nu mai spun ca afacerile sint coordonate din salile parlamentului si din birourile ministeriale (telefoane mobile platite din banii nostri, am uitat sa va spun) si trafic de influenta cit incape - cine poate refuza ""colaborarea"" cu un parlamentar sau cu un guvernant? e. o legislatie coerenta, bine structurata si previzibila. Aici sintem in deplin haos si balamuc, fapt remarcat de toata lumea, de la presedintele tarii pina la reprezentantii organismelor europene. Iarasi, poveste personala: In 1993, fiind jurist la o fabrica, m-am apucat sa tin o evidenta proprie si intr-un stil personal a legislatiei romane. Am dus-o asa 10 ani. Daca la inceput Monitoarele oficiale erau putine si rare, progresiv si pe nesimtite nebunia legiuitoare a cuprins toate organele din tara, iar legislatia s-a umflat imens. La un moment dat, simtind tendinta fenomenului, am cintarit acele monitoare: erau vreo doua sute de kile. Mai apoi, am renuntat la cintar si le-am masurat ca lungime de raft: acum sint fix 8 metri de monitoare in bibliorafturi. Dupa zece ani de munca (poate nu chiar inutila) am abandonat lucrarea, nemaifacind fata volumului de munca. Dar m-am ales cu o idee fixa si clara: acest balamuc legislativ trebuie restructurat. Pe fiecare domeniu in care exista zeci si sute de reglementari amestecate, care se incaleca si se bat cap in cap trebuie lucrat si propus a se elabora o singura lege, scurta si clara, eventual si o reglementare de aplicare, nu totdeauna obligatorie. Se impune a se face in Romania ceea ce au facut la vremea lor imparatul Iustinian, apoi Napoleon. 2. Justitiabilul, mai pe romaneste omul care apeleaza la justitie, are nevoie de putine lucruri, dar foarte importante: a. procese scurte, intr-un sistem de justitie mai eficient structurat; b. reducerea formalismului din justitie; c. o procedura desfasurata mai pe limba lui, mai inteligibila pentru el. Realitatea ""din teren"" este absolut dezamagitoare: a. incarcatura de dosare este imensa, ducind la termene lungi, care intind un proces pe ani de zile; b. Formalismul este exacerbat. Sa va dau un simplu exemplu: acum zece ani, cind eu am intrat in justitie, formula definitiva pe o hotarire, investirea cu titlu executoriu si incuviintarea executarii se faceau, toate, printr-o simpla rezolutie a presedintelui pe o cerere. Acum, aceste trei operatiuni sint separate in trei etape procedurale, ultimele doua fiind efectuate prin constituirea a doua dosare separate. Cumplit mestesug de timpenie, inventat de niste presedinti cu vocatie birocratica. c. Multi judecatori, mai ales tinerii scoliti de Institutul National al Magistraturii considera ca functia lor este o catedra de la care trebuie sa-si exerseze stiinta asimilata in facultate si Institut. Cred cu tarie ca omul simplu, nejurist, chiar asistat de un avocat, trebuie sa beneficieze, in instanta, de un limbaj pe care sa-l inteleaga, ca judecatorul trebuie sa-i si ""traduca"" formulele tehnic-juridice, pentru ca omul sa inteleaga ce i se intimpla. Cineva trebuie sa-i invete in acest sens pe judecatori, si sa-i mai invete ca stiinta acumulata trebuie utilizata in pregatirea si elaborarea hotaririi, si nu in dialogul cu nejuristii. Nu-i invata nimeni, dar se pare ca nici nu exista aceasta intentie, din partea nimanui. NOTA. Toate cele trei cerinte sint usor identificabile in reglementarile europene (""judecarea in mod echitabil... intr-un termen rezonabil..."", vezi CEDO, art. 6). Este normal sa ne bucuram daca avem note de trecere in aceste probleme in fata Europei, dar ma intreb sincer cum am reusit sa le obtinem, cind realitatea ne contrazice vizibil. Si acum sa revenim la Premiza 1 Sa vedem mai intii ce si cum a facut Doamna Ministru, ca sa convinga institutiile europene ca sintem pe drumul cel bun. A facut, dupa cum urmeaza: a promovat citeva schimbari de personal la nivel inalt, principala fiind cea a procurorului DNA; a dezlegat conflictul cu magistratii referitor la drepturile salariale restante - problema inca in curs de rezolvare; a accelerat si aproape finalizat infomatizarea instantelor - chestiune foarte importanta; a desfiintat SIPA - institutie de trista amintire, despre care inca nu se stie ce rol a avut, si cu ce implicatii; a dezinstitutionalizat teroarea din justitie - acum oamenii sint degajati, vorbesc liber, pot sa-si critice ministrul si sa spuna deschis ce au de spus, fara teama de represalii; a instituit un sistem de concursuri pentru functiile de conducere din justitie, inlaturind numirile politice sau ""politice"", cu observatiile de mai sus; enumerarea nu este de loc exhaustiva - s-ar putea adauga multe alte puncte importante, care mi-au scapat. Aici, la un prim imbold as fi vrut sa spun ca aceste actiuni nu sint decit niste masuri normale, care nu inseamna reforma in justitie, conform raspunsului dat de mine la intrebarea-cheie a acestui material. Dar, in spiritul indoielii care trebuie sa ne anime pe toti, m-am tras un pas inapoi si am reanalizat totul. Daca unele din masurile mai sus expuse nu sint decit actiuni normale, sau de revenire la normalitate, altele reprezinta realmente schimbari serioase. De exemplu, informatizarea activitatii din instante inseamna chiar o mica revolutie in domeniu. Altele, cum ar fi concursurile pentru presedinti, reprezinta doar o jumatate de pas in rezolvarea problemei, democratizarea reala a ctivitatii si conducerii instantelor fiind inca un deziderat (voi reveni). Ce ar trebui facut? Sa le luam pe rind: 1. a. o lista de sedinta cu dosare cit mai putine. Ar fi simplu sa propun dublarea personalului din justitie, ar fi singura solutie, aparent. Dar mai exista si altele: proceduri pre-judecatoresti. Raposatele comisii de judecata au fost desfiintate, ca fiind niste creatii comuniste de trista amintire. Dar ele faceau o justitie populara foarte eficienta in multe materii, constituind un filtru util. De gindit la o reluare a acestei iedi. se tot discuta despre o lege a medierii. Nu stiu in ce faza este, deocamdata nu este aplicabila. exista in Codul de procedura civila prevederi care dau competente avocatilor sa instrumenteze mare parte din probatoriul litigiilor, urmind sa vina in fata judecatorului doar in faza finala a litigiului. Nu se aplica. structura in trepte a instantelor este prea complicata. Curtile de apel sint o veriga inutila, generatoare de stres si cheltuieli mari, atit pentru cauzasi cit si pentru sistem. O jurisdictie in doua trepte ar simplifica procedura, ar rezolva o mare parte din problema. 1. b. ajutor material, documentar si logistic. Evident ca totul se face cu bani. Guvernul trebuie sa acorde fonduri suficiente pentru carti, publicatii, personal care sa lucreze la documentare, personal auxiliar - auxiliar nu numai al judecatorilor, ci si al grefierilor. 1.c. democratizarea sistemului in care lucreaza. Mi-am expus mai sus punctul de vedere: cit timp presedintii nu vor fi alesi, nu vor fi responsabili in fata palmasilor justitiei - judecatori si grefieri - justitia va lucra intr-un mediu plin de tensiuni, arbitrar si mafie. 1.d. recunoasterea calitatii sale de reprezentant al unei puteri in stat, putere separata, asigurarea egalitatii cu celelalte doua puteri. Aici nici nu stiu ce sa propun. Separarea si egalitatea justitiei de/fata de celelalte puteri vor fi efective cind toate conditiile materiale si logistice mai sus expuse vor fi indeplinite. Observatie speciala pentru doamna ministru Parlamentul si CSM-ul sint organe alese, exprima vointa poporului (primul), a poporului judecator (al doilea). Chiar daca sint rezultatul unor alegeri imperfecte (am spus mai sus), unor organe alese nu trebuie sa le dai cu flit cu orice ocazie. Altfel spus, Doamna Ministru ar fi trebuit (e deja cam tirziu) sa trateze aceste organisme mai cu diplomatie. Chiar sa le reformeze (CSM) cu diplomatie. In fine, Premiza 2 Nu numai D-l Presedinte Lupascu, dar si citiva colegi ai mei de discutie, mai ales din grupul SoJust, spun ca noi, judecatorii, ar trebui sa facem, continuu si insistent, reforma de jos. Ei bine, o sa va spun ca acest lucru este imposibil. Spuneti-mi, fata de toate cele de mai sus, ce poate face un judecator, care nu este nici presedinte? (Aropo, paranteza: zilele acestea, Doamna Ministru a facut o vizita la instantele din Craiova, pare-mi-se, unde, constatind ca instrumentele informatizarii sint tinute in cutiile lor si neinstalate, a propus schimbarea unor presedinti.) Reiau: daca presedintii, desemnati cum am spus mai sus, nu au nici o preocupare pentru aplicarea unor minime masuri, cum ar fi computerizarea, ce poate face un judecator de rind? Sa va spun ce am facut eu, pentru ca am incercat cite ceva: am scris si am spus unde am avut ocazia ca presedintii trebuie alesi, si ca formalismul exacerbat trebuie inlaturat; am cautat si aplicat intotdeauna varianta cea mai simpla pentru a rezolva chestiunile necontencioase, care pot permite proceduri simple, cu mare rezistenta din partea unui sistem promovat de sus si aplicat cu sfintenie de presedinti; am spus grefierelor ca trebuie sa gindeasca si ele, si sa aiba o anumita independenta in gindire si activitate, la care raspunsul lor a fost mereu acelasi: Dar cine sint eu? Daca nu fac cum mi s-a spus, sint data afara. Deci, reluind: Cum si ce sa faca un judecator de rind pentru a rezolva problemele expuse mai sus, la pct. 1, a, b, c, d, e? Va spun eu: nu are nici o putere, nici o pirghie. Reforma in justitie este o chestiune politica, totul depinde de vointa politica a clasei conducatoare, care trebuie sa-si clarifice in primul rind ce este reforma in justitie apoi sa faca ce trebuie pentru realizarea ei. Nu cred ca detin adevarul absolut, nu cred ca guvernul si ministrul justitiei isi vor insusi in totalitate ideile mele de la pct. 1, dar pot spera. Concluzia mea provizorie este ca reforma in justitie inca nu a inceput. As vrea sa fiu contrazis valabil. Gheorghe MOROSANU este judecator la Judecatoria Bicaz-Neamt si membru fondator al Societatii pentru Justitie - SoJust.
geo@ambra.ro

---

Despre autor: