"Asediati de un ocean de minciuni, in care inotam cu disperare"

Episodul de astazi din "Dramele proprietatii" are ca subiect modul in care a fost furata locuinta apartinand mostenitorilor Oprescu, fiind vanduta cu rea-credinta de fostul ICRAL al Sectorului 3 al Capitalei. Nici de aceasta data Justitia romana n-a fost capabila sa faca dreptate, incalcand cele mai elementare norme legale si ale bunului simt. Fostii chiriasi Popian au devenit proprietari peste noapte, dupa care au inchiriat imobilul unei gradinite particulare.
"Bunica sotiei mele, care se numea Vasilichia Popescu, a cumparat la 27 ianuarie 1939 o casa cu trei camere, de la Societatea de Locuinte Ieftine. Sapte ani mai tarziu a decedat, in imobilul din Bucuresti, str. Dristor nr. 84 traind in continuare fiica acesteia, Perpetua Botez, impreuna cu sotul sau, col. (r) Constantin Botez si doi copii. Batrana i-a lasat fiicei casa, prin testament, avand parte de o moarte linistita. Numai ca locuinta a fost nationalizata la 20 aprilie 1950 de comunisti, in mod abuziv, adica fara titlu si chiar cu incalcarea Decretului nr. 92 in baza caruia a avut loc jaful. Sotii Botez fiind pensionari, in mod normal ar fi trebuit sa fie exceptati de la nationalizare, dar nu s-a intamplat asa", povesteste Marin Oprescu, in calitate de mostenitor impreuna cu cei doi fii ai sai.
31 de memorii in 27 de ani
Din cauza faptului ca imobilul din str. Dristor nr. 84 n-a fost trecut pe lista anexa a Decretului nr. 92, cei doi batrani au adresat, timp de 27 de ani, un numar de 31 de memorii Marii Adunari Nationale, Consiliului de Ministri, Primariei Capitalei si Raionului Tudor Vladimirescu, PCR, precum si altor institutii ale statului comunist, pentru a li se restitui casa. In loc de asta, autoritatile au mai adus cu chirie, in cele trei camere si dependinte, doi batrani, o femeie singura si o familie formata din patru persoane. Cu totii au avut in folosinta o singura bucatarie, cu un resou cu doua ochiuri si grup sanitar comun. Aici este de amintit faptul ca colonelul pensionar a luptat in ambele Razboaie Mondiale - in cel de-al doilea si pe frontul de est, si pe cel de vest, pana in Muntii Tatra -, fiind chiar decorat cu Ordinul Militar "Mihai Viteazu". Dar asta n-a contat catusi de putin.
"Le-au facut tot felul de sicane"
"Comunistii n-au indraznit totusi sa-i arunce in strada pe proprietarii pensionari, stiind ca nu exista nici o baza legala pentru nationalizarea casei lor, insa le-au facut tot felul de sicane, spre a-i determina sa plece. Dintre acestea se remarca diminuarea pensiei col. Botez si supraaglomerarea imobilului cu un numar de sapte chiriasi. Asadar, in cele trei camere au fost nevoiti sa locuiasca in total 11 persoane, motiv pentru care copiii familiei Botez erau obligati pe timpul scolii sa stea pe la prieteni si mai tarziu in camine studentesti. Batranul a decedat in 1962, iar batrana dupa cutremurul din 1977. Intre timp, sotia mea si-a facut un rost, iar fratele ei la fel. Dupa 1990, sotia mea, acum decedata, a inaintat autoritatilor postdecembriste un memoriu, pentru a-si recupera casa parinteasca. Fratele ei n-a vrut cu nici un chip sa vina la mostenire, si chiar a declarat acest lucru in instanta, singura lui dorinta fiind aceea de a fi lasat in pace. Intre timp, in locuinta parintilor sotiei mele, Elena-Perpetua Oprescu, a ramas familia Petre si Tanta Popian cu cei doi copii ai lor, in calitate de chiriasi", mai precizeaza Oprescu.
SC TITAN vinde casa, cu toate ca nu era proprietara
Dupa aparitia Legii nr. 112/1995, la 22 in iulie 1996, mostenitorii au depus o notificare pentru recuperarea imobilului. La aceasta a fost anexat si un raspuns al SC TITAN AL SA, in care se spune ca "nu se cunoaste baza legala de trecere in proprietatea statului a imobilului din str. Dristor nr. 84, sector 3, Bucuresti". De asemenea, intr-un raspuns al Primariei Municipiului Bucuresti (PMB) - Directia Juridica se precizeaza ca imobilul respectiv "nu este inclus pe lista anexa a Decretului nr. 92/1950, deci nationalizarea a fost ilegala. Cu toate acestea, Primaria Sectorului 3 nu transmite casa, in termenul legal de 30 de zile, Comisiei municipale a PMB. Ba, mai mult, la doua luni diferenta, cu toate ca recunoscuse ca nu este proprietara imobilului, SC TITAN AL SA isi permite sa-l vanda familiei Popian, pentru modica suma de 24 de milioane de lei. Actul de vanzare-cumparare ilegal, incheiat cu rea-credinta, a avut loc la data de 30 septembrie 1996.
"Nu ni s-a facut dreptate"
"Copiii celor doi Popian nu mai stau in str. Dristor nr. 84, iar parintii acestora locuiesc doar fictiv. In realitate, au inchiriat imobilul unei gradinite particulare de cartier, incasand bani frumosi pe ceva care nu le apartine. Pentru ca ni s-au incalcat drepturile in asemenea hal, ne-am adresat instantelor de judecata. Am depus la judecatoria de sector toate actele prin care demonstram ilegalitatile comise si dreptul nostru de proprietate, dar degeaba: nu ni s-a facut dreptate. Totusi, la Tribunalul Municipiului ni s-a dat castig de cauza, dar familia Popian a facut recurs. Astfel, am ajuns pana la Curtea de Apel Bucuresti (CAB). In acest moment, jurisconsultul fostului ICRAL de sector a depus o hartie in instanta, intocmita la doi ani dupa ce recunoscusera ca nu se stie cum a ajuns imobilul in administrarea acestei societati, pentru a se acoperi furtul comis. In aceasta hartie falsa scrie ca vanzarea casei s-a facut in baza Legii nr. 112/1995, deoarece fusese nationalizata cu Decretul nr. 92/1950. In adresa n-a fost trecuta nici o data de expediere, lasandu-se impresia ca ar fi fost intocmita cu mult timp inainte, si nu chiar in timpul desfasurarii procesului. Este foarte posibil ca documentul prin care recunosteau ca nu cunosc baza legala in care imobilul a ajuns in administrarea ICRAL-ului, sa fi disparut intre timp de la dosar", explica mostenitorul.
"Fondul Proprietatea nu este altceva decat o gogoasa infuriata"
Cum s-a intamplat in atatea cazuri, cand casele proprietarilor sau mostenitorilor de drept ai acestora au fost furate cu largul concurs al Justitiei romane, judecatoarea Mariana Anastasiei de la CAB a respins cerea de anulare a contractului de vanzare-cumparare, incheiat cu rea-credinta, intre SC TITAN si familia Popian. Cu toate acestea, nimeni, nici macar comunistii, n-au contestat dreptul de proprietate al familiei Oprescu, fiind cat se poate de limpede ca fostul ICRAL a vandut ceva ce nu-i apartinea, locuinta aflandu-se doar in administrarea societatii, iar nu in proprietatea acesteia. "Am vrea sa atacam ultima decizie a CAB la Curtea Suprema de Justitie, dar nu stim daca mai suntem in termen. Am cerut in repetate randuri sa ni se dea aceasta decizie nefavorabila, insa am primit-o abia dupa luni de zile, desi am platit toate taxele care ni s-au cerut. Mi-e teama ca nu mai e nimic de facut, dreptatea in tara asta fiind inexistenta. Suntem asediati de un ocean de minciuni, in care inotam cu disperare. Asteptam alegerile generale, eventual anticipate, ca pe un colac de salvare. N-am cerut nici despagubiri in baza Legii nr. 247/2005, din lipsa de incredere. Fondul Proprietatea nu este altceva decat o gogoasa infuriata", conchide Marin Oprescu, ingandurat.

---

Despre autor: