Romania vazuta din Quebec

Exista undeva, peste Ocean, pe continentul Nord-American, unde nu se prea aude des despre Romania, un loc in care - totusi! - tara noastra e surprinzator de cunoscuta: provincia Quebec.
Motivul e usor de ghicit: acolo, in zona francofona a Canadei, latinitatea noastra structurala si traditia invatarii si utilizarii limbii lui Voltaire se bucura de o pretuire mai mare ca-n alte parti. Ca-n Europa, de pilda, unde existenta mai multor popoare descendente din vechiul Imperiu si vorbitoare ale unor idiomuri provenite din latina fac profilul nostru etno-lingvistic o banalitate; ori ca-n America Centrala si de Sud, unde sunt la ele acasa spaniola si portugheza. Quebec este - in schimb - o "insula de francofonie intr-o mare anglofona", cam asa cum despre noi s-a vorbit ca despre "o insula de latinitate intr-o mare slava"! Drept urmare, in provincia canadiana afinitatile lingvistice si culturale joaca un rol important in modul de raportare a locuitorilor si a autoritatilor fata de tot ce inseamna in lumea larga latinitate si francofonie.
Incepand de la lucruri practice, de existenta cotidiana. De pilda, toata lumea stie in Quebec ca in provincie sunt stabiliti multi romani, ca afluxul lor continua si ca se integreaza usor. In Montreal, cel mai mare oras al regiunii, am auzit evaluari care mergeau de la 20.000 la 30 sau 35.000 de compatrioti de-ai nostri stabiliti in urbe, inclusiv in zona metropolitana, insa o cifra exacta e greu de indicat, mai ales ca valurile mai vechi de imigranti s-au asimilat si e probabil ca se declara canadieni sau "quebecoazi" (daca pot folosi termenul). Deja vorbitori de franceza sau foarte rapizi in invatare, compatriotii nostri care se decid sa se stabileasca in "Franta din America" se remarca, se adapteaza si obtin excelente performante profesionale. La fel - numerosii tineri de la noi care obtin burse la universitatile "quebecoaze".
Sunt - apoi - personalitatile comunitatii romanesti, afirmate mai demult ori mai de curand. Numele cel mai cunoscut e al lui Dan Hanganu, arhitect care traieste in Canada de mai bine de doua decenii si jumatate. Iesean, absolvent al Institutului de arhitectura "Ion Mincu" din Bucuresti, plecat mai intai in Franta, apoi ajuns in Toronto si finalmente in Montreal, Dan Hanganu, astazi sexagenar, e o vedeta de prim-plan in Canada, cu o solida reputatie internationala. A proiectat cateva dintre cladirile cele mai cunoscute din orasul sau de adoptie, intre care Muzeul de la Pointe-a-Calliere, in zona orasului vechi, pe malul fluviului Saint-Laurent, si cladirea Departamentului de studii economice al Universitatii din Montreal (una dintre cele patru mari institutii academice locale). A imaginat - de asemenea - pavilionul care va gazdui evenimentele principale din programul sarbatorii a 400 de ani de la fondarea Quebec-ului, capitala provinciei, asezata in zona docurilor din vechiul port, deci tot pe malul fluviului, la aproape 300 de kilometri nord-est de Montreal, mai aproape de varsarea in Ocean. Iar dintre romanii stabiliti de curand in Quebec se remarca Felicia Mihali, jurnalista (la "Evenimentul zilei") si scriitoare inainte de plecarea din tara, stabilita langa Montreal, in Laval, la sfarsitul anilor '90, deja cu doua romane publicate acolo, in limba franceza.
O perceptie extrem de pozitiva asupra Romaniei o au guvernantii din Quebec, politicienii, diplomatii, functionarii care reprezinta provincia si-i promoveaza identitatea francofona. De asemenea, suntem cunoscuti in randurile comunitatii de afaceri, care priveste Centrala nuclear-electrica de la Cernavoda ca pe o legatura bilaterala foarte importanta. Exista si alte afaceri "quebecoaze" in Romania sau proiecte pe cale sa fie demarate (bunaoara la Brasov, unde premierul provinciei, Jean Charest, va face o vizita complementara participarii sale la Sommetul francofoniei de la Bucuresti, la finele lui septembrie). Faptul ca vom deveni stat-membru al Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007 e bine stiut, ca si influenta apreciabila pe care o vom avea in interiorul Federatiei Vechiului Continent. De altfel, dimensiunile tarii noastre sunt privite cu mult mai mare respect de catre administratia din Quebec decat obisnuim sa le privim noi insine, la noi acasa: putini romani constientizeaza ca avem o populatie - de fapt - numeroasa, care ne va plasa pe locul 7 intre cele 26 de state-membre ale Uniunii, cu o reprezentare corespunzatoare in organismele comunitare. Quebec-ul are aproximativ 7 milioane si jumatate de locuitori, deci cam o treime din cea a tarii noastre.
Nu vreau sa exagerez: nu inseamna ca Romania e extraordinar de cunoscuta in Quebec si ca romanii sunt nemaipomenit de celebri si de apreciati. Dar pe ansamblu avem o buna imagine, lipsesc stereotipurile negative care au circulat in ultimii ani in presa vest-europeana si in cea din Statele Unite ale Americii si suntem priviti ca o tara cu mari calitati - inclusiv... francofone! - si aflata in plina dezvoltare. Cum si suntem!
In sfarsit, sa nu omit cel mai cunoscut nume romanesc din Quebec: cel al Nadiei Comaneci, care si-a castigat titlurile olimpice la Montreal, in 1976. Fetita-gimnasta care a uimit atunci lumea prin curaj si prin gratie le-a ramas in memorie "quebecoazilor", care o pomenesc si astazi, de la liderii orasului la soferii de taxi. Carti despre ea inca mai pot fi gasite in librarii. Cand am vizitat orasul, ghidul ne-a spus ca, imediat dupa Olimpiada, in oras si in tot Quebec-ul multe fetite au primit prenumele Nadia...

---

Despre autor: