Interviul cu generalul Ion Mihai Pacepa continua azi cu partea a II-a. In episodul anterior, generalul Pacepa a explicat radacinile raului Securitatii: "In realitate, Securitatea nu a fost un organ de informatii, ci o politie politica a dictatorului. Serviciile secrete ale tarilor NATO apara societatea impotriva agresiunii interne si externe. Cele de tip rusesc apara dictatorul impotriva populatiei. Serviciile tarilor NATO isi au radacinile in democratie. Cele de tip rusesc, in autocratie". Fostul sef al spionajului romanesc a precizat pentru ZIUA ca guvernarile post-decembriste au protejat fostii securisti: "Guvernul si Parlamentul Romaniei continua sa protejeze identitatea securistilor, si asta le permite sa manipuleze tara din umbra".
In dialogul avut cu membri ai colectivului editorial al ziarului ZIUA, condus de Sorin Rosca Stanescu, generalul Ion Mihai Pacepa dezvaluie dedesubturile politicii actuale din Romania si sursa evenimentelor neintelese pana acum.
Continuarea ceausismului
Ce parere aveti despre legislatia care da posibilitate SRI si SIE sa ascunda si azi dosare ale Securitatii sub motivul ca ele ar afecta "siguranta nationala"?
Constituie o pata neagra in istoria noii democratii romanesti si o palma pe obrazul NATO. Am urcat aproape toate treptele Securitatii. Stiu ca intreaga sa activitate interna era indreptata impotriva anti-ceausistilor si ca 90% din cea externa era ostila tarilor NATO. Un Guvern democratic care ocupa un loc la masa NATO trebuie sa condamne aceste activitati, nu sa le ascunda. Din pacate insa, pana nu de mult, noua democratie romana s-a oprit la poarta serviciilor secrete. Ele au ramas pline ochi cu ofiteri ai fostei politii politice comuniste. Cateva mii se ascund si azi in SRI si SIE sub protectia acestei legislatii. Pentru acesti securisti nimic nu a fost mai important decat pastrarea in secret a dosarelor operative create de Securitate. Ele contin materiale ce permit santajarea, la nevoie, a unei bune parti a populatiei si a numeroase personalitati externe. Generalii Erik Mielke si Markus Wolf, seful Stasi si respectiv al serviciului sau de spionaj, au recunoscut in ancheta ca, in timp ce zidul Berlinul, era daramat de populatia avida de libertate, ei trimiteau in Romania dosarele super secrete ale STASI, pe baza unei intelegeri ad-hoc cu Securitatea, aprobata de Ceausescu. Primul sef al SRI, capitanul de Securitate Virgil Magureanu, nu a mai avut unde trimite dosarele cele mai secrete ale Securitatii si a recurs la o alta formula pentru a le ascunde. La 5 martie 1992, a dat un interviu ziarului Magyar Hirlap din Budapesta in care a declarat ca dosarele Securitatii "sunt importante nu numai pentru regimul lui Ceausescu, ci si pentru securitatea noastra nationala." Cu alte cuvinte, Magureanu a recunoscut public ca SRI continua politica Securitatii. Interviul a creat stupoare aici si a fost republicat integral de guvernul SUA in FBIS-EEU-92-046 din 9 martie 1992. Dosarele ofiterilor de Securitate sunt si azi secrete pentru ca ar afecta, chipurile, siguranta nationala, iar cele ale informatorilor si colaboratorilor sunt sterilizate si desecretizate in raport cu interesele securistilor din SRI si SIE. Ticu Dumitrescu numeste acest proces "cacealma" politica. Eu o numesc continuarea ceausismului. In anii cand eram la carma DIE, de cate ori ceream dosarul de cadre al unui subordonat, seful personaului, generalul Nicolae Andruta Ceausescu, ma intreba: "Pentru avansare sau demolare?". El invatase asta de la Fratele cel Mare, care intotdeauna preciza: "Vreau referatul lui <<cutare>> pentru promovare. Si al lui <<cutare>> pentru rotare".
Securistii impanzeau MAE
Conducerile SRI si SIE sustin ca desecretizarea Fondului Operativ al Securitatii ar putea afecta negativ relatiile Romaniei cu unele tari aliate, deoarece ar contine date despre activitatea informativa a acestora in Romania comunista. Este adevarat?
Posibil. Dar dosarele ce contin asemenea date pot fi numarate pe degete si tratate special. Ele nu justifica secretizarea a milioane de dosare care formeaza fondul operativ al Securitatii. Recent am citit in ZIUA si ca un director al SRI se teme ca daca va publica numele informatorilor, "pe cine naiba voi mai putea recruta in viitor?". Sper ca glumeste. Din cate stiu, doar urmasul KGB-ului continua sa faca apel la aceeasi categorie de oameni folositi de politia politica comunista.
Puteau sa aiba functii de conducere in Ministerul de Externe persoane care nu erau racolate? Ce fel de relatii avea Securitatea cu lucratorii din acest domeniu?
DIE era un fel de factotum in politica externa a Romaniei, dupa cum Securitatea era factotum in viata interna. Cadrele si colaboratorii DIE impanzeau toate esaloanele Ministerului de Externe. Primul adjunct al ministrului, Cornel Pacoste, era colonel deplin conspirat al DIE pe care Ceausescu voia sa-l faca ministru de Externe si apoi prim-ministru (in decembrie 1989 devenise deja vice-premier). Adjunctul ministrului Petre Burlacu, care lucrase in rezidenta din Paris in anii cand Mihai Caraman era seful ei, a fost colonel acoperit al DIE. Seful directiei consulare, Dumitru Badescu, seful serviciului curieri diplomatici, Anghel Ionescu, si adjunctul sau, Petre Sandulescu, erau alti trei colonei DIE ce lucrau acoperit in conducerea MAE. Toti sefii directiilor de spatii geografice au fost ofiteri sau colaboratori platiti ai DIE. Marea majoritate a ambasadorilor acreditati in principalele tari au fost, de asemenea, ofiteri acoperiti ai DIE. La cateva saptamani dupa ce am primit azil politic, presa occidentala a raportat ca Ceausescu a retras 22 de ambasadori ale caror state de salarii ca ofiteri "deplin conspirati" erau semnate de mine. Dar restul au ramas.
Ambasadorii DIE
In iunie 1991, cand premierul Petre Roman a vizitat Kuweitul, el a fost intampinat de ambasadorul Gheorghe Serbanescu, un ofiter DIE care functionase ca agent de legatura cu grupele teroriste ale OEP. Printre "meritele" sale profesionale s-a inscris si operatia de "pedepsire" a Monicai Lovinescu din Paris, care ironiza de la microfonul Europei Libere dorinta lui Ceausescu de a crea prima dinastie comunista din istorie. La trei ani dupa rasturnarea lui Ceausescu, aproximativ 60% din ambasadorii Romaniei continuau sa fie ofiteri acoperiti. Virgil Constantinescu (China), Marin Iliescu (Brazilia), Petre Sandulescu (Ecuador), Marin Ungureanu (Danemarca), Lucian Petrescu (Suedia), Eugen Popa (Venezuela, apoi Malayezia), Gheorghe Savuica (Pakistan) Lucian Petrescu (Suedia), Constantin Garbea (Moscova), Ioan Donca (Budapesta) si Ion Melcioiu (Siria) sunt doar cativa dintre ei. Ambasada romana din Washington si misiunea ONU din New York au ramas, de asemenea, pline cu fostii mei subalterni. Ca sa nu lase echivoc ca serviciul de spionaj, nu MAE, tragea sforile diplomatice ale Romaniei in SUA, presedintele Iliescu a facut prima vizita oficiala la Washington (aprilie 1993) insotit de seful SIE, generalul Ioan Talpes, nu de ministrul de Externe. Cunosteam bine semnificatia. Ceausescu m-a luat cu el in toate calatoriile sale in SUA si in 90% din vizitele oficiale in celelalte tari occidentale (in restul a fost insotit de alte cadre de conducere din DIE).
Comert exterior infiltrat
Era aceeasi situatie si in comertul exterior?
Da. In 1974, in timpul unei convocari a cadrelor de conducere din MCE si agentiile sale economice, Ion Gheorghe Maurer mi-a soptit, in limbajul sau colorat: "Ce-o sa se intample daca pui cacat pe umerii fiecarui ofiter si colaborator pe care-l ai in cladirea asta?" Si tot el a raspuns: "Pana si acoperisul sandramalei o sa miroasa a latrina!"
Maurer a avut dreptate. Cinci ministri adjuncti si unsprezece directori erau ofiteri acoperiti ai DIE; directia de personal a MCE si Institutul de Conjunctura erau incadrate in totalitate cu ofiteri DIE; Directia Generala a Vamilor, care era condusa de un ofiter acoperit, era sub total control al DIE; 38 din cei 41 de directori ai intreprinderilor de comert exterior erau ofiteri acoperiti sau colaboratori DIE; iar Terra, o intreprindere de comert exterior pentru "reexport de marfuri" devenise o filiala a DIE si a DIA folosita pentru trafic de arme si droguri. Patru ani mai tarziu, cand am cerut azil politic in Statele Unite, peste 50% din salariatii agentiilor si birourilor comerciale ale Romaniei din tarile capitaliste si ale lumii a treia erau de asemenea ofiteri acoperiti, iar restul, cu putine exceptii (una fiind fratele lui Ceausescu, care era seful agentiei comerciale din Viena) erau colaboratori ai DIE sau DIA. La acestia s-au adaugat sutele de informatorii si colaboratorii pe care Directia a III-a a Securitatii (contraspionaj) i-a avut in sistemul de comert exterior.
(va urma)