OIL TERMINAL Constanta SA este o societate comerciala de interes strategic, inca profitabila, care are ca obiect de activitate manipularea titeiului, produselor petroliere, petrochimice lichide si a altor produse finite sau materii prime lichide p
OIL TERMINAL Constanta SA este o societate comerciala de interes strategic, inca profitabila, care are ca obiect de activitate manipularea titeiului, produselor petroliere, petrochimice lichide si a altor produse finite sau materii prime lichide pentru import-export si tranzit. Statul, reprezentat de Ministerul Economiei si Comertului (MEC), detine controlul acestui important operator, cu un procent de 59,62%. Restul actionariatului este format din Fondul Proprietatea - 10% si unele persoane fizice si juridice - 30,38%. Cu toate ca, in conformitate cu OUG nr. 15/2001, "rezervoarele, conductele de transport al titeiului si al produselor petroliere, statiile de pompare, celelalte instalatii si echipamente aferente acestora", aflate in administrerea OIL TERMINAL, "sunt si raman in proprietatea publica a statului si fac parte din domeniul public de interes national", se incearca vanzarea in continuare a unui procent de 40% din actiuni. In acest mod, inca o firma care este controlata de stat va ajunge pe maini straine, intarind mafia din sistem. Mai exact, ministrul Codrut Seres intentioneaza instrainarea acestui pachet la inceputul anului viitor, prin intermediul Bursei de Valori Bucuresti. In acest scop, director general al societatii a fost numit, pe criterii pur politice, Mihai Lupu, fostul sef al organizatiei PNL Navodari, care a inlocuit in buna parte echipa manageriala cu apropiati de-ai sai. De asemenea, a incheiat o serie intreaga de contracte paguboase pentru companie, diminuand in mod intentionat profitul acesteia.
Politica manageriala defectuoasa
In martie 2001, administratorul unic al SC OIL TERMINAL SA, Doru Lutac, a fost schimbat din functie, locul acestuia fiind luat de Gheorghe Negreanu care, pana nu demult, fusese reprezentantul societatii PETRORECYCLING SRL, partenera de afaceri, dar si concurenta a terminalului constantean. La randul lui, Negreanu a fost schimbat din functie cu Gabriel Daraban, iar la 20 aprilie 2005 si acesta a fost inlocuit cu Mihai Lupu. Actualul director general a fost numit pentru patru ani si presedinte al Consiliului de Administratie, la data de 1 septembrie 2005, conform datelor inregistrate la Oficiul National al Registrului Comertului. In interiorul SC OIL TERMINAL SA au existat de-a lungul timpului unele convulsii, in urma carora statul a avut numai de pierdut, dupa cum vom arata in continuare. Iar aceste pierderi continua sa se inregistreze, existand pericolul ca in scurt timp compania sa ajunga in stare de faliment. Cu toate ca societatea inregistreaza inca unele progrese, politica manageriala lasa de dorit, dupa cum se va vedea mai incolo. Este de subliniat ca aceste asa-zise progrese sunt raportate la angajamentele asumate, si nu la rezultatele economice inregistrate in anii anteriori, cum ar fi normal.
Contrabanda cu petrol
In vechea legislatura, statul detinea la SC OIL TERMINAL aproape 70% din actiuni, restul asociatilor fiind persoane fizice si juridice. In aceeasi perioada, ministrul MEC, Dan Ioan Popescu, a constatat in cateva randuri ca se impun masuri urgente pentru ca reprezentantii statului sa preia conducerea SC OIL TERMINAL SA si SC CONPET SA, prin care este controlat importul de titei al Romaniei. "Nu putem lasa pe mana speculantilor cu mari interese probleme care tin de interesul national", sublinia el, adaugand in acest sens ca va actiona "cu duritate". Lucru pe care n-a mai apucat sa-l faca, deoarece peste pozitia lui a navalit tavalugul alegerilor parlamentare pierdute de PSD.
In perioada februarie-octombrie 2003, prin terminal au fost tranzactionate importante cantitati de titei rusesc, fara plata taxelor vamale. Prejudiciul adus statului in acest mod s-a ridicat la 13,7 milioane de dolari, din respectiva suma aproximativ 977 de miliarde de lei reprezentand TVA aferenta importurilor. De fapt, RAFO Onesti contractase cantitatea de 60.000 de tone de titei, care a si fost livrata, iar fosta conducere a SC OIL TERMINAL SA a sustinut ca obligatia platii taxelor vamale revenea societatii bacauane. Cert lucru, banii n-au mai fost platiti, ceea ce, conform legii, atrage dupa sine confiscarea intregi cantitati petroliere ce a facut obiectul contrabandei.
Anchetati la DNA
In ciuda argumentelor SC OIL TERMINAL SA, aflata sub conducerea lui Negreanu, fostul secretar de stat in Ministerul Finantelor Publice (MFP), Neculae Plaiasu, a retinut ca aceasta societate "a prejudiciat bugetul de stat cu 13,7 milioane de dolari. Din vaporul <<General Talenyev>> s-a descarcat, conform raportului, cantitatea de 59.350 tone titei. La cererea SC RAFO Onesti, OIL TERMINAL a livrat titeiul descarcat, urmand ca finalizarea formalitatilor vamale de import sa se efectueze ulterior, conform prevederilor legale, in maximum 150 de zile". Potrivit fostului oficial al MFP, SC OIL TERMINAL SA n-avea voie sa transfere titeiul pana la plata integrala a taxelor vamale. La momentul actual, Gheorghe Negreanu este cercetat la DNA, alaturi de alte nume sonore de la RAFO Onesti, cum sunt Corneliu Iacobov, Ovidiu Tender, fratii Iancu si Toader Gaureanu. Acesta din urma este acuzat de abuz in serviciu in forma calificata si de dare de mita. Negreanu si Gaureanu sunt cercetati pentru o frauda de circa trei milioane de dolari. Pentru faptul ca Negreanu nu a vamuit titeiul rusesc, i-ar fi solicitat lui Gaureanu, printr-un intermediar, sa-i angajeze fiul (Lucian Negreanu), pe un post important la biroul RAFO de la Constanta. Cerere care s-a materializat.
Constanta sta pe un butoi cu pulbere
In ciuda faptului ca salariatii SC OIL TERMINAL SA au lefuri ce depasesc cu mult media pe economie, Sindicatul Liber "PETROL" a tras mai multe semnale de alarma in legatura cu unele nereguli pastorite de directorul Mihai Lupu. Sub conducerea directorului Negreanu au fost schimbate toate pompele si jumatate din vane, care erau vechi din anul 1975, si de atunci nu s-a mai facut mare lucru in societate. In privinta protectiei mediului, situatia este si mai critica, terenurile din jurul depozitelor Nord, Port si Sud fiind contaminate cu produse petroliere, fara speranta ca vor fi decontaminate prea curand. Daca adaugam faptul ca unul dintre depozite se afla in apropierea garii, cu toate ca sindicatul a cerut in mai multe randuri mutarea acestuia in afara Constantei, putem spune ca orasul se afla pe un imens butoi cu pulbere. O explozie a acestui obiectiv ar fi un adevarat dezastru atat pentru municipiul de la mare, cat si pentru importurile de titei ale Romaniei.
Razboi intre patronat si sindicat
Prima masura a directorului general Mihai Lupu, dupa instalarea sa in functie, a fost comandarea unui audit complet privind societatea. Directorul este si actionar la SC L.D.R. INTERNATIONAL GROUP SA, cu un procent de 11%. Intamplator sau nu, firma se ocupa cu "activitati de consultanta pentru afaceri si management".
Intr-un document inaintat "organelor competente" de conducerea Sindicatului Liber "PETROL", actuala conducere manageriala administrata de directorul general Lupu este acuzata ca duce societatea spre faliment. Afirmatia se bazeaza pe argumente solide, dintre care am retinut cateva.
In replica, Mihai Lupu se lauda ca planul fizic prevazut in buget a fost realizat in proportie de 99%, iar cel valoric a inregistrat un profit mai mare decat cel prevazut cu doua miliarde de lei. Si, ca sa-i inchida gura liderului Aurel Gheorghe, i-a luat acestuia masina de serviciu si i-a sistat folosirea neconditionata a unui telefon mobil, din banii societatii. De remarcat ca facilitatile respective sunt prevazute in Contractul colectiv de munca, dar acest amanunt n-a contat pentru tartorul Mihai Lupu.
Profitul a fost in realitate diminuat
Din aceleasi surse sindicale am aflat ca suma de 18 miliarde de lei profit, cu care se lauda actuala conducere a SC OIL TERMINAL SA, este cu mult mai mica decat cea inregistrata cu un an inainte. La numirea lui Mihai Lupu in functie, evolutia indicatorului "profit" era de 120 de miliarde de lei, iar exercitiul financiar pe anul 2005 s-a incheiat cu un beneficiu de 60 de miliarde de lei. Ceea ce inseamna ca, sub administrarea lui Lupu, terminalul a realizat mai putin cu 42 de miliarde de lei decat in anul trecut. Tragandu-se niste sfori la minister, pentru anul 2006 s-a prevazut un profit de doar 16 miliarde de lei, adica 1,3% din venituri, in vreme ce tertii care lucreaza pentru SC OIL TERMINAL SA au un profit de 8%. Asa s-a ajuns la un plus oarecare, nimeni neavand curiozitatea de a constata ca acest plus este, in realitate, un minus cat toate zilele.
In tot acest timp care a trecut din primavara lui 2005, "nu s-a realizat nimic spectaculos in dotarea tehnica a societatii. Dimpotriva, obiective importante asteapta sa fie rezolvate: rezervoarele nr. 23 - de 31.500 m si nr. 15 - de 10.000 m, la Depozitul Sud sunt scoase din functiune de un an, din motive tehnice".
Drumul spre faliment, pavat cu bune intentii
Totusi, liberalul Mihai Lupu a facut cate ceva din banii societatii pe care o pastoreste. A reparat unele cladiri, care fusesera renovate cu unu, doi ani in urma si a investit in instalatiile PSI, cu toate ca Compartimentul de siguranta in functionare a instalatiilor a aratat ca acestea se afla in buna stare. De asemenea, a restrans comisia de analize a ofertelor la doar patru persoane, toate aduse de el in societate. Datorita acestui fapt, nu s-au mai aplicat indicii de calculatie negociati anual, pentru achizitiile publice, de SC OIL TERMINAL cu firmele terte, ceea ce a dus la achizitii mult supraevaluate. Totodata, pentru a se evita licitatiile, directorul Mihai Lupu a folosit metoda impartirii lucrarilor de reparatii in doua, trei sublucrari. Conducerea sindicala apreciaza ca, raportat la perioada martie 2005 - iunie 2006, circa doua milioane de euro nu pot fi justificati de actuala conducere a terminalului. Curios este faptul ca, pana la acest moment, nimeni nu l-a luat de urechi pe liberalul din Navodari.
Bani aruncati pe fereastra cu buna stiinta
Proiectarea de catre SC ELVIMEX SRL a racordarii rezervoarelor M11/N si M12/N la conducta PETROTRANS a costat 642 milioane de lei, suma fiind exagerata. Este vorba despre o conducta aeriana de 250 mm in diametru si 200 m lungime, asezata pe 15 chituci, valoarea lucrarii neputand depasi 700 de milioane de lei. Ceea ce inseamna ca proiectarea a costat cam tot atat cat lucrarea in sine, ceea ce este de neconceput. In plus, aceasta investitie mai este si inutila, de vreme ce SC PETROTRANS SA se afla in faliment, iar pomparea produselor petroliere prin conductele acesteia a fost oprita inca de anul trecut. De ce s-a facut aceasta investitie, numai Lupu si oamenii pe care i-a adus la conducerea SC OIL TERMINAL SA poate raspunde, eventual in fata organelor de cercetare penala.
Repararea conductelor de aductiune spuma B36/S, lucrare executata de SC AL STOM COMPANY SRL Constanta a fost angajata pentru suma de 3,4 miliarde de lei. Este vorba despre inlocuirea a opt conducte de 80 mm in diametru si 500 m lungime, asezate pe chituci. Lucrari absolut identice efectuate la B37/S si B38/S de SC POLITON SRL Constanta au costat numai 1,4 miliarde de lei, adica cu circa doua miliarde de lei mai putin. Si aici este vorba despre o paguba de doua miliarde de lei, pentru care actualul management va trebui sa dea socoteala.
SC NAVMAR SRL Constanta a realizat o lucrare de protectie anticoroziva a obiectivului R 1/P, incasand 1,46 miliarde de lei. La o suprafata vopsita de 500 mp, rezulta un pret pe metrul patrat de 2,9 milioane de lei, in conditiile-n care valoarea inscrisa in deviz a fost de doar 550.000 lei/mp. Aceeasi societate comerciala a mai incasat 2,38 miliarde de lei, pentru vopsirea rampei chimice SP Port, dar a uitat sa execute lucrarea.
Conducerea Lupu a mai cumparat 127 de vestiare metalice cu doua usi, vezi Doamne pentru nevoile salariatilor, platind 1081 RON/ buc., fata de 533 RON/buc. - pret in magazinele Practiker pentru acelasi produs. De asemenea, a mai achizitionat 94 de instalatii de aer conditionat cu 1470 RON/buc., fata de 672 RON/buc. cu cat erau comercializate de SC TONIS in oferta nr. 5 din mai 2006. De ce a procedat asa, este singurul in masura sa raspunda in fata legii.
Furt de pacura musamalizat de Lupu
In perioada 27 - 28 mai 2006 a fost incarcata cu pacura nava ESTERE. La terminarea operatiunii s-a facut bilantul cantitativ, descoperindu-se ca intre cantitatea de pacura pompata din SC OIL TERMINAL SA si cea primita de nava exista o diferenta in minus de circa 600 de tone. Directorul general Mihai Lupu a dispus o cercetare interna a situatiei, iar o comisie de ancheta a constatat ca traseul de pompare dintre OIL TERMINAL si SC ECOPETROLEUM SA Constanta a fost desigilat. Pe conducta avusese loc o alta pompare, care se traduce prin infractiunea de furt calificat. Mai mult, a fost identificata si persoana care a rupt sigiliile, deschizand vanele de separatie dintre cele doua societati, asa ca nu mai exista nici o indoiala in privinta vinovatilor. In ciuda realitatii, masurile luate de directorul general au fost de inlocuire a sefului sectiei de la Depozitul Nord si a adjunctului acestuia, precum si desfacerea contractului de munca a celui care a rupt sigiliile. Politia si Procuratura n-au fost anuntate pentru a face inventarul pacurii existente la SC ECOPETROLEUM, in scopul recuperarii pagubei reale inregistrate. Astfel, cantitatea de pacura furata a ramas sa fie acoperita prin consum tehnologic in lunile urmatoare.
Europenii mintiti in fata
La instalarea in functie, noul director general si, ulterior, presedinte al Consiliului de Administratie al SC OIL TERMINAL SA declara presei ca managementul acestei companii se afla undeva la nivelul anilor '92 - '93. De asemenea, reclama faptul ca sunt necesare investitii majore, pentru a se ajunge la nivelul unui terminal din strainatate, deoarece tehnologia este extrem de veche. Cu alte cuvinte, se afla in fata unor mari provocari.
Zece luni mai tarziu, fara a rezolva vreuna dintre problemele ridicate la investire, liberalul si-a schimbat pozitia la 180 de grade, cat ai clipi din ochi. La inceputul lunii februarie anul curent, Mihai Lupu a facut parte din delegatia romana care s-a deplasat la Zagreb, pentru aprobarea textului Memorandumului de Intelegere privind accelerarea proiectului Oleoductului Constanta - Trieste, despre care ZIUA a scris pe larg in cateva randuri. In paranteza fie spus, acest proiect vizeaza asigurarea independentei energetice a Europei Occidentale si a Romaniei, concurand livrarile de combustibili lichizi furnizati de Rusia. Conducta urmeaza sa aiba o lungime totala de 1360 km, din care aproape jumatate - 600 km - vor strabate teritoriul Romaniei.
La intoarcerea in tara, Lupu a declarat presei, cu zambetul pe buze, ca SC OIL TERMINAL SA are rolul de consultant in aceasta afacere. Totusi, "proiectul acesta se lipeste de compania noastra", a mai precizat managerul. De asemenea, a subliniat ca societatea constanteana dispune de logistica si de baza materiala necesare pentru a se implica activ in buna desfasurare a proiectului, dar si de structura si potential. Ceea ce este o minciuna sfruntata, de buna seama.
Inca un proces pe banii romanilor
Din bani publici, o institutie a statului se judeca cu firma constanteana administrata tot de reprezentanti ai statului, prin intermediul penelistului Mihai Lupu. In conformitate cu Legea nr. 247/2005, care se refera la retrocedarea proprietatilor sau despagubirea expropriatilor fostului regim comunist, 10% din actiunile SC OIL TERMINAL SA Constanta au fost transferate in contul Fondului Proprietatea (FP). Anul acesta, cum era si normal, s-a cerut plata dividendelor pe 2005, de aici iscandu-se unele neintelegeri intre manageriatul lui Lupu si conducerea FP, care a explodat in instanta. La 26 mai 2006, asociatii firmei constantene au fost chemati in judecata pentru anularea hotararii lor de a aproba plata dividendelor, numai dupa stabilirea unei modalitati de distribuire a sumelor intre MEC si FP. Un fel de tragere de timp, ca banii sa nu fie platiti, ori sa fie acordati cat mai tarziu posibil, avand in vedere ca ministerul incearca sa vanda curand inca 40% din actiunile SC OIL TERMINAL SA. Cam pe astfel de procedee se bazeaza, deocamdata, rezultatele economice de senzatie gestionate de Mihai Lupu, director general numit in aceasta functie, cum spuneam, din interese pur politice.
Interese liberale si conservatoare
Conform scenariilor puse la cale pana acum de puterile politice, numeroase firme foste de stat au fost falimentate intentionat, ca apoi sa fie vandute pe nimic. Ulterior, potentatii vremii s-au imbogatit fara just temei, in dauna banului public si a intereselor nationale. De asta data, ne confruntam cu interese liberale si conservatoare - deopotriva. Pentru ca directorul general si presedintele CA al OIL TERMINAL SA, Mihai Lupu este liberal, iar ministrul MEC este conservator. Ca o concluzie, putem spune ca n-ar fi exclus ca interesele antiromanesti, in aceste sfere de influenta sa graviteze.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.