Tocmai in aceste saptamani pline de dosare s-a nimerit sa citim si recitim teribile pagini din Soljenitan si Varlam Salamov. Care se adauga altora, scrise de altii sau traite si de noi: un intreg dosar al acuzarii ororilor produse de o utopie derapata in teroare producatoare a zeci de milioane de victime. Deputatii europeni se joaca impardonabil cu istoria cand refuza o condamnare a regimurilor comuniste. Pana nu apare Raportul Comisiei Tismaneanu si condamnarea oficiala a presedintelui nu se poate face mare lucru. Ne iritam si amuzam cu chestiuni grave. Atunci cand nu ne distram de-a binelea.
O noua forma de chefuiala amuzanta, daca nu ar fi si grotesca in acelasi timp, vine sa castige aderenti prin marile orase ale Romaniei: "distractia ruseasca". Nu stim ale cui au fost ideea si oferta initiala, dar deja Bucurestii si Timisoara, orasele revolutionare din 1989, sunt cucerite de programele de discoteca, cu accente alcoolico-"culturale" rusesti si insemne decorative sovietice. Tineretul adolescentin este poftit sa se distreze intr-o atmosfera de discoteca pavoazata, precum sediile de partid comunist. Cu insemnele de rigoare, cu steaguri rosii si lozinci, cu portrete si busturi ale lui Lenin si Stalin, cu costumatii de rigoare, uniforme, caschete si casti militare din recuzita URSS-ului. Entuziasmul unei idei poate naste distractie, atunci cand nu renaste monstri. Muzica este pe ritmuri Hip-Hop si Rap, dar cu ingrediente melodice folcloric rusesti, bautura, multa, flambata, cica, precum aruncatoarele de flacari, nu stim cat de original ruseasca - ar trebui sa fie foarte scumpa pentru buzunarele acestor flacai si a multor, mai ales, flacaite, care unduiesc din solduri si buric mai mult otomanic decat sovietic, daca ar fi sa analizam stilistica dansurilor. Buna dispozitie a reporterilor si reporteritelor si indemnul la "Distrati-va liberi!" ne-ar amuza daca am mai fi capabili sa ne amuzam de un penibil spectacol al vulgaritatii liber asumate. Sigur ca tinerii ucisi la Timisoara si Bucuresti de organele de represiune ale regimul comunist din Romania, pot cautiona prin sacrificiul lor optiunile libertatilor asumate de noua generatie. Dar. Dar strigatul de revolta si disperare din 1989, "Vom muri si vom fi liberi!", suna penibil in acest context al libertatii de discoteca. Imaginile transmise de televiziuni frizeaza cel mai prost gust posibil. Dincolo de trimiterile si asocierile de natura ideologica. Nu toti junii Romaniei se "dedau florarului" sovietic. Un Marius Oprea "asta", cum il ironiza un guraliv lider pedist, a albit devreme specializandu-se in cercetarea activitatii criminale a securitatii romane. Si mai sunt destui care nu accepta minciunile oferite de "vechea garda" sau de avantajele oferite de conjuncturile familiale din care provin. Un alt tanar istoric, Stejarel Olaru, specializat in istorie recenta, afirma cu prilejul unui interviu ca doar 8 (opt!)% din populatia Romaniei mai este interesata de un proces al comunismului in Romania. Trist, foarte trist, dar adevarat. Iar oferta de "distractie ruseasca" vine sa completeze, aruncand in derizoriu, o pagina dramatica, tragica de multe ori, a istoriei noastre. Daca doar opt la suta dintre cetatenii acestei tari numite Romania mai sunt interesati de Procesul Comunismului, clamat nu doar de o mana de intelectuali de prestigiu, ci si de o memorie colectiva de dincolo de "distractia ruseasca", inseamna ca ceva nu este in regula in societatea careia ii suntem contemporani.
"Rating! Rating! Rating!" si bani, restul nu mai conteaza. Victoriile la fotbal din cupele europene starnesc valuri de patriotism, " Imi voi da viata pentru Steaua...", ne este dat sa auzim, pe fondul indiferentei vizavi de grozaviile istoriei noastre. O emisiune de televiziune cu jurnalele cinematografice ale anilor '50, comentate de acelasi sarguincios istoric Stejarel Olaru, a fost scoasa din grila de programe de la Realitatea TV si inlocuita, oroare, de procesul unui criminal in serie numit Ramaru. Ne-a provocat revolta si dezgust. De ce trebuia tineretul de azi sa afle viata si "opera" criminala a unui ucigas in serie? Dar daca "distractia ruseasca" este opera acelorasi manipulatori de constiinte care se imbogatesc azi, asa cum au facut-o si ieri, cu acelasi cinism?
Procesul si condamnarea comunismului au ramas in continuare un deziderat necesar. Oricat de tarziu ar veni si oricata inghesuiala ar fi la "distractiile rusesti" si amuzamentul la deconspirarea colaboratorilor cu Securitatea. Toate dezvaluirile din ultimele zile, conduc la importanta momentului final al concluziilor Comisiei Tismaneanu: de condamnare oficiala a comunismului romanesc. Reconcilierea nationala poate incepe abia dupa consumarea acestui gest simbolic, cu mare incarcatura politica si istorica. Memoria celor morti si ucisi, in si in afara inchisorilor, va primi un semn de recunostinta. Iar ceilalti, supravietuitorii si fericitii lor urmasi vor putea continua sa se bucure de cele lumesti sau sufletesti, eliberati de obsesia unui trecut plin de orori. Nu stim daca va fi posibila o reconciliere nationala, admiterea in UE fiind un bun prilej, dar ar fi binevenita si necesara.
"Muzika, muzika, Gaspada, vodka Tavarisci!"