Atmosfera vesela a scolii de Vara PD de la Costinesti, marcata de zbenguieli in asternuturi si la discoteca, a fost intrerupta nitel de teoria lui Emil Boc privind republica semiprezidentiala.
Tinerii PD-isti, predispusi mai degraba la glumite
Atmosfera vesela a scolii de Vara PD de la Costinesti, marcata de zbenguieli in asternuturi si la discoteca, a fost intrerupta nitel de teoria lui Emil Boc privind republica semiprezidentiala.
Tinerii PD-isti, predispusi mai degraba la glumitele lui Radu Berceanu si la nurii Elenei Udrea, decat la un moment de Drept constitutional, nu s-au burzuluit la discursul lui Emil Boc.
Desi tineri, ei sunt deja politicieni. Altfel spus, suficient de harsiti pentru a-si da seama ca seful lor Emil Boc se afla in exercitiul misiunii sale de esenta: cea de a da glas gandurilor nemarturisite ale lui Traian Basescu, ba chiar nu de putine ori, de a le exagera sub puterea unei slugarnicii antologice.
Emil Boc a pledat pentru o revizuire a Constitutiei in sensul intaririi puterii presedintelui.
Dusmanii sai politici au sarit imediat pentru a-i reaminti ca in 2003, la discutiile din Parlament despre revizuirea Constitutiei, domnia sa a aratat o zgomotoasa revolta fata de intarirea puterilor prezidentiale.
Plecand de la acest fapt, dusmanii lui Emil Boc au dibuit in tezele liderului PD un nou moment de exercitiu al obedientei fata de Cotroceni.
Noi insa, fiind de acord cu aceasta observatie, n-am fi atat de severi cu Emil Boc.
Pentru ca liderul PD repeta intr-un fel o slabiciune a tuturor politicienilor postdecembristi cand vine vorba de decizii politice cruciale.
Toti, dar absolut toti, de la presedinti pana la parlamentari, n-au fost capabili sa vada in viitor, trecand peste interesele de moment.
Emil Boc are interesul ca Boierul sau pe linie de partid si de stat sa primeasca puteri sporite prin Constitutie.
Fara sa ia in calcul doua lucruri la mintea cocosului, dar nu la mintea politicianului:
1. Daca actualul Parlament reuseste sa revizuiasca Legea fundamentala pentru a face din presedinte un al doilea Ceausescu, de aceste prerogative se va bucura cel ales in 2009. De unde stie liderul PD ca biruitorul va fi tot Traian Basescu? Daca iese un dusman politic al PD? Si daca PD va reusi, gratie votului de la legislative, sa obtina dreptul de numire a primului-ministru? Nu-si va da Emil Boc cu pumnii in cap pentru prostia de a se fi batut ca presedintele sa ajunga Stapanul absolut al tarii?
2. Raportul dintre puterile in stat e o chestiune pe termen lung, vizand interesul national. Transarea relatiei dintre presedinte si premier trebuie gandita in perspectiva. Ca in Romania nostalgiei dictatoriale nu merg prerogativele de republica prezidentiala, nici macar de republica semiprezidentiala, banuisem din efectele negative ale conflictului dintre presedinte si premier atat in mandatul lui Emil Constantinescu, cat si in mandatele lui Ion Iliescu. Venirea la Cotroceni a presedintelui-jucator a transformat banuiala in convingere. Alta ar fi fost soarta actualei guvernari si, prin aceasta, a tarii, daca presedintele ar fi avut prerogative doar de republica parlamentara. Pai, daca in conditiile unor prerogative destul de limitate constitutional, presedintele a reusit sa faca praf si pulbere stabilitatea interna a Romaniei, ce sa mai spunem de ce se va intampla cand presedintele va putea sa faca tot ceea ce-i trece prin cap?! E limpede ca Emil Boc nu gandeste pe termen lung revizuirea Constitutiei, ci doar din perspectiva intereselor conjuncturale. La fel s-au petrecut lucrurile si in 1991, la adoptarea Constitutiei. Opozitia de la vremea respectiva a tinut cont doar de interesele sale de moment: cele de a limita prerogativele lui Ion Iliescu. La randu-i, puterea de la vremea respectiva a tinut cont doar de interesele sale de moment: cele de a da cat mai multe puteri lui Ion Iliescu. Din ciocnirea acestor interese de conjunctura a iesit o Constitutie de compromis, catastrofala pe termen lung. Alta ar fi fost situatia daca politicienii de la vremea respectiva ar fi avut capacitatea de a trece dincolo de interesele de moment. In chip asemanator gandeste PNL reforma serviciilor secrete. Zbaterea de a castra aceste servicii - cum inspirat scria Dan Pavel - isi are temeiul in interesul de a reduce puterile unui instrument aflat in mana lui Traian Basescu. Nici unul dintre liderii liberali de azi nu i-a in calcul doua lucruri de bun-simt:
Interesul national e sa avem servicii puternice;
Nu-i exclus ca, dupa 2009, presedintele sa fie din partea PNL.
Ca si-n alte momente ale istoriei postdecembriste se verifica azi un adevar dureros: n-avem barbati de stat; avem politicieni marunti, dulce, care nu vad dincolo de varful bocancilor.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.