Catre presedintele Romaniei, Traian Basescu, primul-ministru, Calin Popescu Tariceanu, ministrul Finantelor Publice, Sebastian Vladescu, ministrul Culturii si Cultelor, Adrian Iorgulescu
Scandalul mediatic legat de gafele comise de Fondul Cultural National a readus in actualitate cateva probleme referitoare la cultura romana.
Odata cu aparitia Fondului Cultural National s-a creat, de la bun inceput, o confuzie, de care s-a profitat... firesc in contextul in care toate guvernele care s-au perindat dupa '89 au dispretuit cultura romana vie, literatura romana vie, aplicand o liberalizare brutala, nenuantata, intr-un domeniu fragil, vulnerabil si esential pentru un popor, cum e cultura, inclusiv cultura scrisa. Consecinta? Dispar vechi si prestigioase edituri, se dizolva institutii prin care s-a creat Romania moderna, au disparut editiile critice etc. Romania e singura tara din Estul Europei, daca nu chiar din lume, in care privatizarea a inceput cu domeniul culturii. Cum se manifesta, la modul concret, dispretul guvernantilor fata de cultura romana vie? E vorba, in primul rand, de bugetul alocat culturii: un buget jenant, de 0,16 % din PIB. Apoi, de alte, nu putine aspecte. Ne vom limita la cateva. Bunaoara. In cadrul Ministerului Culturii si Cultelor a existat un Departament de Cultura Scrisa, care, sub ministeriatul dlui R.Theodorescu, a fost desfiintat, aceasta subdiviziune transformandu-se in Departamentul "Spectacole, Evenimente si Cultura Scrisa", bugetul - ultramodest! - alocat acestui domeniu de importanta majora, fiind, in consecinta, redus considerabil. Dupa venirea la conducerea Ministerului Culturii si Cultelor a dnei M. Musca, am asteptat, in chip firesc, o schimbare. Anuntul facut atunci, apropo de infiintarea Fondului Cultural National, ne-a bucurat; era vorba de o institutie nationala, creata dupa modelul celei frantuzesti, Centre National du Livre, o institutie de sine statatoare, ce ofera posibilitatea de a sprijini proiecte culturale de importanta nationala. Cand s-a infiintat acest Fond (acum mai putin de un an), nici o clipa n-a fost vorba ca "sistemul" de subventionare de la MCC (defectuos, functionand cu mari, impardonabile, in esenta nejustificate, intarzieri, cu un buget saracacios, functionand insa!!) sa fie inlocuit prin aceasta institutie, numita Fondul Cultural National. S-a creat o confuzie, a fost intinsa o plasa "operatorilor culturali". S-a profitat, iar si iar, de buna credinta, de lipsa de solidaritate a artistilor. In iarna-primavara acestui an, 2006, am aflat ca MCC nu va mai subventiona cultura scrisa. (E un fapt scandalos: Ministerul Culturii din Romania e singurul minister din lume, care nu-si mai sprijina cultura scrisa. Singurul! In care alte tari Ministerul Culturii si-a luat mana de pe cultura scrisa!?) Si ca obligatiile privind subventionarea culturii scrise le va prelua Fondul Cultural National. In consecinta, au fost completate formularele afisate pe site-ul FCN. Formulare deocheate, cu capitole, subdiviziuni greoaie, contradictorii. Comisia FCN-ului, alcatuita din insi necunoscuti (cu exceptia dlui Th. Kleininger si a dnei S. Sora) a functionat fara criterii, fara principii bine stabilite, incat au fost respinse cateva reviste de importanta nationala, intre care Viata romaneasca, publicatie care de curand si-a sarbatorit centenarul, Contemporanul, publicatie infiintata in 1881 (relativ recent a implinit 125 de ani), Timpul, Revistele Academiei Romane si altele, iar sumele alocate publicatiilor castigatoare sunt ridicol de mici. Este descalificant pentru membrii comisiei FCN alcatuite din ilustri necunoscuti, care sfideaza revistele de cultura - veritabile institutii ce fac parte din patrimoniul spiritual al Romaniei si care se confrunta cu grave dificultati financiare. E un semnal grav: Ministerul Culturii ne demonstreaza inca o data ca nu este interesat de sprijinirea culturii romane vii, inclusiv a literaturii romane vii. Ministerul Culturii (ne referim la toate administratiile postdecembriste) duce o politica anticulturala, in esenta antinationala; o politica de indiferenta crasa fata de valorile culturii romane; e literalmente un genocid ce se intampla, genocid care are ca tinta cultura vie si valorile vii, scriitorii, artistii plastici, criticii, poetii vii.
Problema reala in perioada post-decembrista (la domeniul culturii ne referim) e ca administratorii culturii au functionat consultandu-se rareori cu creatorii. Astfel, ne-am trezit in plina impostura: eram si mai suntem invatati cum sa ne facem meseria de indivizi neavizati, agresivi, cu pretentii de "omul-stie-tot"; se elaboreaza o lege referitoare la domeniul culturii si ti se pune in fata textul acesteia, iar tu te uiti in el cel putin uimit, intrucat intelegi ca cel care a facut legea respectiva habar n-are cum se face o carte, cum se lucreaza o revista. In consecinta, nu se deconteaza decat costurile tiparului (o parte din acestea!), ca si cand revistele, cartile ar fi scrise de fantome! Cultura romana este dispretuita de guvernantii care uita - din ignoranta, calcul meschin, rauvoitor, din nepasare - ca Romania moderna a fost construita inclusiv de scriitori, de oameni de cultura.
In strainatate exista o lege a sponsorizarii eficienta, functionala; revistele sunt sprijinite de Ministerul Culturii, de fundatii cu traditia de a investi in cultura formata timp de secole, de organisme create de institutiile statului, independente insa de stat. E suficient sa urmaresti activitatea Ministerului Culturii Francez, bine organizata si pusa de acord cu Ministerul Afacerilor Externe, precum si cu Centre National du Livre. E de ajuns sa ne uitam si la alte tari, ca, de pilda, Rusia, Spania, Suedia. In Romania insa tot, aproape tot ce intreprind functionarii culturii, parca ar fi gandit dinadins ca ea, cultura, treptat-treptat, sa dispara.
In mod greu explicabil, dl ministru Adrian Iorgulescu este de parere ca, in general, cultura romana este bine sprijinita de institutia pe care o conduce. Iar sumele alocate actualului birou Cultura Scrisa, Lectura Publica sunt suficiente.
Atitudinea sfidatoare fata de institutiile nationale a Fondului Cultural National a readus, spuneam, in actualitate cateva probleme stringente. Astfel, prin acest Apel solicitam:
- Alocarea unui buget de 3 % din PIB culturii (suma de 0,16 la suta alocata la ora actuala este jenanta; argumentul "nu exista bani pentru cultura" e un neadevar strigator la cer, vehicularea caruia este descalificanta atat pentru Guvernul tarii, cat si pentru Ministerul Culturii din Romania);
- Revederea, in regim de urgenta, a Legii sponsorizarii, care la ora actuala e departe de a incuraja sprijinirea culturii romane vii; scutirea de impozite a membrilor Uniunilor de Creatie (un model, in aceasta ordine de idei, este Irlanda);
- Rejudecarea in regim de urgenta a dosarelor de catre o Comisie a FCN aleasa in cunostinta de cauza - e o masura radicala, temporara insa, pentru a salva acest an editorial si revuistic. (Asociatia Publicatiilor Literare si Editurilor din Romania a cerut raspicat acest lucru intr-un Protest; si-a exprimat atitudinea fata de degringolada provocata in sistemul editorial de FCN si revista Contemporanul intr-un Comunicat de Presa);
- O alta masura stringenta e desprinderea FCN de MCC; inlocuirea conducerii FCN - ce este, la ora actuala, o caricatura a proiectului lansat si discutat in presa scrisa si TV publice si private acum mai bine de un an - cu o echipa de profesionisti; coordonarea activitatii intre MCC, ICR, Uniunea Scriitorilor si FCN, in scopul sprijinirii, promovarii (in tara si strainatate) a culturii romane;
- Crearea in cadrul MCC a unui Departament distinct "Cultura Scrisa" (alcatuit din cateva Birouri: Cultura Scrisa, Promovarea Culturii Scrise, Lectura/Achizitii publice) si alocarea acestui Departament a unui buget egal cu cel al Departamentului Patrimoniu Cultural National;
- Revenirea la "sistemul" de altadata de subventionare a culturii scrise in cadrul MCC; excluderea din competitie a publicatiilor/editurilor obscure; crearea unor comisii ai caror membri, fiind bine informati in privinta peisajului editorial national, sa faca publice proiectele castigatoare cel tarziu pe 15 martie. (Si nu in august, septembrie sau octombrie, cum se intampla in ultimii ani. In contractele incheiate cu editorii de carte si reviste sa se includa o clauza distincta: executarea platilor de catre MCC timp de 10 zile de la predarea lucrarilor; anul trecut au fost inregistrate intarzieri de plata de pana la cinci luni.)
Sunt masuri stringente. Fara acestea supravietuirea culturii romane vii este imposibila. Nu acceptam sa fim tratati in continuare cu dispret. Nici discreditati de niste "experti" ai FCN care - incredibil! - dupa ce ne descalifica, ne solicita prompt (culmea!) sprijinul in obtinerea unor fonduri suplimentare. La FCN, Caragiale s-ar simti acasa.
Prin noi, prin marile valori romanesti, tara noastra, in timp, poate sa-si schimbe imaginea in lume, care, se stie, este, la ora actuala, execrabila. "Noi" inseamna cartile noastre. Tablourile, sculpturile, spectacolele noastre. "Noi" inseamna revistele nationale: Romania Literara, Contemporanul, Convorbiri Literare, Timpul, Steaua, Familia, Vatra, Dacia Literara, Cronica, Viata Romaneasca, Jurnalul Literar, Poesis si altele. Cateva. Putine. "Noi" inseamna editurile noastre.
Vom publica acest Apel in toata presa din tara pana se vor lua masuri exacte, prompte. indemnam la solidaritate colegii din presa, Radio si TV. Numai fiind solidari, vom deveni puternici. Iar opinia noastra - intr-o falsa, interminabila tranzitie, in care s-au instaurat aculturatia, vulgaritatea, topenia, amatorismul, impostura, dispretul fata de valorile prin care s-a construit Romania moderna - va fi auzita.
Ora noastra se apropie!