Acum aproximativ patru ani, in toamna lui 2002, o stire zguduia linistea Guvernului Nastase (daca va aduceti aminte, disparuse aproape cu totul din uz sintagma "Guvernul Romaniei", guvernul era al lui Nastase). Era vorba despre arestarea lui Fanel Pavalache, consilierul de la Secretariatul General al Guvernului, aflat in subordinea lui Serban Mihailescu. Momentul este cu siguranta greu de uitat, in primul rand pentru PSD, pentru ca de la acel moment, fie ca si-au dorit, fie ca nu, au fost obligati sa discute despre coruptia propriilor membri de partid. Cu cat s-au ferit mai mult de acest subiect, cu atat mai putin importante au fost toate celelalte teme legate de integrare si de guvernare. Si nici in acest moment discutia in PSD nu este incheiata. Au promis reformarea partidului, au incercat sa faca o serie de schimbari, dar ele raman fara eficienta pentru ca nimic din toate acestea nu dovedesc in mod credibil ca si-au rezolvat marea problema - coruptia.
Apropierea anului electoral 2004 a prins PSD cu aceasta perceptie in randul electoratului, de partid eminamente corupt, pana la nivelul ultimelor sate si comune, unde se afla, de altfel, electoratul sau traditional. si pentru ca la nivel central, Pavalache a fost primul si ultimul scandal dus pana la ultima sa consecinta, a aparut si s-a dezvoltat tema baronilor locali. Trebuie sa remarcam faptul ca nu exista nici un mod mai eficient de a reliefa coruptia generalizata decat aratand ca se afla la orice nivel administrativ si in orice judet al tarii. Pe de alta parte, nu trebuie uitat ca gruparea baronilor moldoveni a fost cea care a furnizat opozitiei de atunci temele cele mai consistente in campania electorala.
Dupa cum ne amintim cu totii, a fost inceputul sfarsitului pentru Adrian Nastase. Iluzia acestuia ca poate degaja perceptia de coruptie de pe el si de pe persoanele aflate in conducerea centrala a partidului si a Guvernului, aducand in discutie si sanctionand coruptia de la nivel judetean sau mai jos, a fost una dintre cele mai mari erori. Pentru ca in acest mod nu a facut decat sa intareasca ideea ca sub conducerea sa a fost posibila proliferarea acestui fenomen la orice nivel.
Despre cazul Pavalache s-a spus atunci ca este efectul razboiului dintre palate. Ca, pentru a atrage atentia asupra unui fenomen mai larg, este sacrificata o persoana cu o functie nu foarte importanta, dar ca gestul poate releva cu destula acuitate o stare de fapt.
Alegerile din 2004 au fost castigate de Traian Basescu cu tema anticoruptiei. Si a reusit sa numeasca un guvern, care, tot dupa 20 de luni, se confrunta cu aceeasi problema ca cel condus de Adrian Nastase - un functionar este arestat de DNA pentru fapte de coruptie.
Calin Popescu Tariceanu, la fel ca Adrian Nastase, trateaza incidentul ca pe unul nesemnificativ, si asa cum atunci era mai importanta aderarea la NATO, asa acum este mai importanta deconspirarea fostilor colaboratori ai Securitatii si excluderea lor din partid.
Ce este insa scapat din vedere, legat de deconspirare, este obiectivul pentru care acest demers a fost pornit - diminuarea coruptiei sistemice. Acesta este un proces demarat in toate tarile foste comuniste, aderate sau in curs de aderare la Uniunea Europeana, care isi doreste o clasa politica ale carei decizii sa nu fie influentate de santaj si complicitati legate de relatiile din timpul regimului comunist. Si nu unul prin care o tara intreaga asista cu pasiune la demascarea unor minciuni sustinute de oameni politici timp de 16 ani si apoi la pedepsirea acestora intr-un mod la fel de spectaculos.
Dar ce te faci cand constati ca ai un caz de coruptie la o persoana care avea 15 ani in decembrie 1989, ca nu are sanse sa intre in categoria turnatorilor la Securitate, dar ca se afla intr-o combinatie de coruptie sistemica dezvoltata in zilele noastre?
Cu ce se face mai putin grava, de este tratata atat de usor?
Cum este posibil ca, in momentul in care numesti un tanar de 31 de ani in functia de prefect, sa constati ca nu face nimic diferit fata de un baron local?
De cine a fost el sustinut pentru a accede pana aici, pentru ca practicile ne sunt deja cunoscute? Prin ce se diferentiaza acest tanar liberal de Mischie?
Ce se intampla in Moldova atat de special, incat dupa legenda baronilor moldoveni social-democrati, primul caz dovedit il avem tot in Moldova, dar de data aceasta cu un personaj mult mai tanar si de la un alt partid?
Daca noul prefect investit nu va fi din Iasi, va fi totusi dintr-un judet moldovean?
De ce nici un Guvern pana in prezent nu a acceptat sa discute deschis despre ceea ce se intampla in Moldova referitor la grupurile de interese?
Si lista de intrebari pe aceasta tema poate continua oricat. Insa, cata vreme actualul Guvern va trata asemenea fostului Guvern problemele de acest gen, are toate sansele sa aiba aceeasi soarta. Pentru ca istoria recenta a demonstrat neechivoc ca nu exista nicio tema cu care poti distrage, pe termen mediu, atentia de la coruptie.