VA ASTEPTAM COMENTARIILE PE FORUM
ZIUA publica astazi un interviu in exclusivitate cu generalul Ion Mihai Pacepa, in contextul intensificarii operatiunii de deconspirare a relatiilor cu Securitatea avute de personalitati care se bucura de increderea natiunii, fie ele din lumea politica, a mass-media sau din cea diplomatica sau militara. Exceptionalitatea interviului consta nu numai in continutul acestuia, cat si in premiera pe care o ofera ZIUA celor interesati de soarta lui Ion Mihai Pacepa, cel mai inalt ofiter de informatii defector in spatiul NATO din cel al Pactului de la Varsovia: vocea generalului Pacepa. Fostul adjunct al Directiei de Informatii Externe a Departamentului Securitatii Statului din perioada de glorie a dictatorului Nicolae Ceausescu vorbeste azi romanilor - si nu numai - prin intermediul portalului de Internet al ziarului ZIUA: www.ziua.ro. Generalul Pacepa, cercetator in arhivele secrete comuniste ajunse la Washington, este azi considerat unul dintre expertii straluciti ai comunitatii de informatii occidentale. Intr-un dialog avut cu membri ai colectivului editorial al ziarului ZIUA, condus de Sorin Rosca Stanescu, generalul Ion Mihai Pacepa ofera informatii care vor rascoli Romania. De la deconspirarea vicepresedintelui PNL si vicepresedinte al Senatului, Teodor Melescanu, drept ofiter acoperit al Securitatii, si pana la traseele si oamenii KGB din Romania, declaratiile generalului Pacepa cad ca niste fulgere in intunericul cu care ne-au obisnuit formatorii de opinie si oamenii politici apropiati structurilor de informatii ex-sovietice. Si, totodata, ca niste ghilotine. Si altele vor urma. (D.E.)
O politie politica de tip rusesc
Securitatea este pe buzele tuturor. Website-ul SRI sugereaza ca ea ar fi fost o institutie nationala ce si-a tras seva din SSI-ul regatului Romaniei. Este adevarat?
Nu. Securitatea a fost o politie politica de tip rusesc. Ea a fost instrumentul cu care Moscova a transformat una din cele mai bogate si frumoase tari din Europa intr-o epava economica, sociala si morala. Cu ajutorul Securitatii, Kremlinul a inlocuit iluminismul romanesc cu feudalism rusesc. Securitatea a fost organizatia cu ajutorul careia Moscova a transformat Romania mioritica intr-o uriasa inchisoare in care au fost ucisi sau terorizati peste un milion de fii ai sai ce s-au opus sovietizarii tarii. SRI-ul difera de Securitate ca ziua de noapte, dar website-ul SRI a fost, evident, construit de securisti care sufera de o forma convenienta de Alzheimer. In 1951, cand am fost incadrat in Securitate, toti stiam ca ea a fost creata de NKVD si ca era o copie fidela a surorii mai mari din Moscova. Toti stiam ca SSI-ul a fost demolat de oamenii Moscovei si ca SSI-stii au fost internati in inchisoarea din Fagaras - unde au ramas incarcerate pana au murit. Toti stiam ca structura Securitatii o maimutarea pe cea a NKVD-ului. Toti stiam ca uniformele noastre erau identice cu cele ale colegilor din Moscova. Pana si salariile ambelor institutii erau platite la 20 ale fiecarei luni spre a comemora 20 decembrie, cand s-a creat CHEKA. Primul sef al Securitatii nu a fost un SSI-st. Nu a fost nici macar roman. El a fost generalul NKVD Pantelei Bodnarenko, romanizat Gheorghe Pintilie. Adjunctii sai au fost alti doi NKVD-isti: Vladimir Mazuru si Aleksander Nicholshy. In decursul anilor, Securitatea s-a debarasat de NKVD-isti, dar a ramas o politie politica de tip sovietic. Sarcina ei de baza a continuat sa fie mentinerea la putere a unui sistem feudal de tip rusesc. Bucurestiul in care m-am nascut era supranumit "Le Petit Paris". Cand m-am rupt de el, era un fel de Stalingrad romanesc in care unul din cei mai abjecti tirani contemporani trona in 21 de palate si vile prezidentiale cu ajutorul unei politii politice ce si-a tras seva din Rusia lui Ivan cel Groaznic. Ceausescu a fost executat pentru genocid. Securitatea a fost instrumentul cu care a comis acest genocid.
Serviciile secrete de tip rusesc il aparau pe dictator impotriva populatiei
Ati fost securist 27 de ani. Ati intors apoi armele impotriva Securitatii si ati cooperat cu serviciile de informatii ale NATO alti 27 de ani. Care este diferenta dintre aceste doua sisteme?
Kremlinul si vice-regii sai au propagat ideea ca nu exista deosebiri intre serviciile secrete occidentale si cele comuniste. "Ei prind spioni, noi prindem spioni," a fost, si este, una din putinele lozinci unanim acceptate de opinia publica din Romania. In realitate, Securitatea nu a fost un organ de informatii, ci o politie politica a dictatorului. Serviciile secrete ale tarilor NATO apara societatea impotriva agresiunii interne si externe. Cele de tip rusesc apara dictatorul impotriva populatiei. Serviciile tarilor NATO isi au radacinile in democratie. Cele de tip rusesc, in autocratie. Putine marturii sintetizeaza mai bine aceasta diferenta de polaritate decat descrierea Rusiei facuta de eminentul profesor britanic Maurice Baring in 1914, inainte ca ea sa fie ruinata de comunisti: "Rusia este o tara... unde aparatul de stat si administrativ este arbitrar; unde coruptia este un factor cotidian; o tara unde chiar si programele concertelor sunt cenzurate; unde nu exista libertate de gandire; o tara a caror cetateni sunt priviti cu suspiciune; unde oamenii sunt gelosi pe orice si pe oricine se ridica din anonimat; unde locuitorii au devenit sclavii mediocritatii si ai birocratiei; o natiune de rebeli ineficaci." Contrar impresiei pe care o lasa descrierea, autorul ei nu a fost inamic al Rusiei. Maurice Baring (1873-1945) a fost un profesor rezident la Universitatea Oxford care s-a indragostit in asa masura de literatura rusa incat a invatat ruseste, a tradus numeroase lucrari in proza si versuri, si a devenit editorul revistei Oxford Book of Russian Verse. El a analizat insa cu mintea unui occidental conditiile politice si sociale in care s-a nascut NKVD-ul, care a ucis peste o suta de milioane de oameni - si care conduce azi Rusia cu nume schimbat. Securitatea a fost creata de NKVD dupa chipul si asemanarea sa, si a format cateva generatii de NKVD-isti romani care au ucis sau terorizat peste un milion de oameni. Acum, lumina Romaniei nu mai vine, in sfarsit, de la rasarit. Desi SRI si SIE continua sa se prezinte ca urmasi ai Securitatii, ele isi trag din ce in ce mai mult seva din democratia occidentala, in care s-a nascut si dezvoltat Romania Mare.
Ostasii Securitatii sunt in Parlament
Dupa ce ati publicat trilogia "Cartea Neagra a Securitatii" ati fost crucificat din nou ca "tradator." Este intemeiata afirmatia ca securistii conduc si azi Romania?
Nu. Dar Guvernul si Parlamentul Romaniei continua sa protejeze identitatea securistilor, si asta le permite sa manipuleze tara din umbra. Dupa 17 ani de la alungarea lui Ceausescu, romanii nu cunosc nici macar dimensiunea reala a armatei securiste - pana acum au fost deconspirati doar cativa din ofiterii si colaboratorii sai. Potrivit statisticilor germane, RDG, singura tara comunista in care arhivele politiei politice au fost deschise fara a fi sterilizate, a avut un STASI-st la 166 locuitori. Daca se adauga informatorii si colaboratorii STASI, raportul devine 1 la 6,5 locuitori. Teoretic, un reprezentant al STASI era prezent la fiecare eveniment social, politic, religios, militar sau familiar in care participau mai mult de 6 persoane. In plus, STASI folosea Vopo (jargon pentru Volkspolizei) care - ca si Militia romana - avea o retea informativa aditionala, organizata pe orase, strazi, blocuri de locuinte, comune si gospodarii colective. GESTAPO-ul, care a avut un ofiter pentru 2000 locuitori, apare acum un inger. STASI, ca si Securitatea, a controlat intreaga viata a tarii. Germania a fost socata cand a aflat, de exemplu, ca Heinrich Fink, renumit profesor de teologie si vicecancelar al faimoasei Universitati Humbold (Berlin) lucra pentru STASI din 1968, si a fost uluita cand pana si directorul corului faimoasei biserici St. Thomas din Leipzig a fost demascat ca Spitzel (peiorativ pentru agentii STASI). In ultimii 17 ani Romania a facut progrese imense. Din pacate insa, activitatea Securitatii este tinuta si acum sub obroc, iar armata ei continua sa troneze nestanjenita. Ostasii Securitatii detin si azi functii importante in Parlament, aparatul de stat, partide politice si viata economica. Ei nu conduc tara per se, dar continua sa o manipuleze, si cu ajutorul unei arhive secrete de cateva sute de kilometri lineari il pot crucifica pana si pe Dumnezeu.
SRI era plin ochi de securisti
"Securitate" si "politie politica" inseamna acelasi lucru sau sunt notiuni diferite?
Studiile unor celebri sovietologi occidentali ca Walter Laqueur (The Long Road to Freedom) si Christopher Andrews (KGB: The Inside Story) sau rusi ca Yevghenia Albats (The State Within the State: The KGB and its Hold on Russia - Past, Present and Future) au documentat irefutabil ca toate serviciile de securitate comuniste au fost, si au ramas pana in ultima clipa, politii politice ale dictatorului. Europa si-a insusit aceasta idee, cu doua exceptii majore: Rusia, care este condusa de KGB-isti; si Romania, a caror guverne au fost pana recent dominate de criptocomunisti. Dupa decembrie 1989 diversi securisti deveniti "istorici", precum Mihai Pelin, Nicolae Plesita si Neagu Cosma, au acreditat ideea ca dupa "indepartarea NKVD-istilor" si a "evreilor" din Securitate, aceasta si-ar fi schimbat caracterul de politie politica. SRI, care era plin ochi cu securisti, s-a aliniat acestui concept. In 1994, SRI a publicat Cartea Alba a Securitatii care insinueaza, pe 1947 de pagini, ca aceasta institutie ar fi servit interesele nationale ale Romaniei intr-o anumita perioada istorica. Daca un serviciu german de informatii ar incerca sa puna semnul egalitatii intre STASI si interesele nationale ale Germaniei, ar fi batut cu pietre. Presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania, Ticu Dumitrescu, a batut insa SRI-ul cu cuvantul: "Vorbesc rareori despre anii mei de temnita si patimiri, si aproape deloc despre cosmarurile care mi-au sfartecat somnul dupa eliberare. Ele nu au fost determinate de cei 14-15 ani de temnita, lagare de exterminare, de domiciliu obligatoriu sau viata de haituit, ci de faptul ca acesti calai care m-au haituit nu erau sovietici, ci erau fratii mei romani, imbracati in uniforme de securisti, de militieni si nu in ultimul rand de magistrati."
Arhivele Securitatii compromiteau noua conducere de la Bucuresti
De ce credeti ca archivele Securitatii incep sa se deschida abia dupa 17 ani de la alungarea lui Ceausescu?
Pentru ca aceste arhive au continut materiale ce compromiteau majoritatea conducatorilor Romaniei care l-au succedat pe Ceausescu. Presedintele Ion Iliescu, care fusese prim secretar al Comitetului Regional PCR Iasi, aprobase - conform practicii stabilite de Prezidiul PCR - atragerea la colaborare de catre Securitate a tuturor membrilor de partid din nomenclatura sa. Ca atare, sute de dosare de colaboratori ai Securitatii contineau rapoarte atestand: "Recrutarea a fost aprobata de Tov. Prim Secretar Ion Iliescu." Noul lider avusese, de asemenea, dosar de urmarire informativa la U.M 0920/A (detalii in Mostenirea Kremlinului), care il suspecta de colaborare cu Moscova. In 1990, atat KGB, cat si Securitatea erau huiduite, si orice indiciu ca Iliescu ar fi colaborat cu ele putea sa-i fie fatal. Primul ministru, chipesul Petre Roman, avea dosar de urmarire la Directia de Securitate si Garda a Securitatii deoarece Elena Ceausescu voia sa curme relatiile sale sentimentale cu Zoe. Securitatea avea, de asemenea, dosar de urmarire a tatalui premierului, Valter Roman (nascut Erno Neulander) care fusese ofiter in Armata Rosie si era suspectat ca lucra pentru KGB. In arhiva Securitatii se afla, de asemenea, dosarul "Imre Nagy", din care rezulta rolul lui Valter Roman in rapirea premierului rebel maghiar din Ambasada Iugoslaviei din Budapesta, unde primise azil politic, si in predarea lui KGB-ului, care l-a executat. Publicarea acestor date, in 1990, il facea incompatibil pe Petre Roman cu functia de prim-ministru al Romaniei. ministrul Apararii, Generalul Nicolae Militaru, fusese recrutat de KGB (detalii in Orizonturi Rosii) si era urmarit activ in actiunea informativa "Corbul", deschisa de Securitate impotriva sa. Ministrul de Externe, Sergiu Celac, fusese indepartat din CCPCR pentru suspiciuni de colaborare cu KGB (detalii in Mostenirea Kremlinului) si avea dosar de urmarire informativa la Securitate. Solutia: In 1990, noul presedinte, Ion Iliescu, s-a auto-proclamat proprietar al arhivelor Securitatii si a promulgat un decret prin care le-a extins caracterul de "Strict Secret" pentru 40 de ani. Deci pana in 2030. Asta a dat timp noilor conducatori sa curete arhivele de materialele ce-i compromiteau. Ziarul francez Le Monde a documentat ca peste 100.000 de dosare de Securitate au fost sterilizate de urmasii lui Ceausescu. Printre acestea ziarul mentioneaza "dosarele lui Ion Ilici Iliescu, Teodor Melescanu si Petre Roman". Silviu Brucan a recunoscut public, cu nerusinare, ca si-a sustras dosarul personal din arhiva Securitatii.
Dosarele sunt ale poporului
Ce credeti ca trebuie sa faca Guvernul pentru a impulsiona deschiderea dosarelor Securitatii?
Sa ia mana de pe arhivele Securitatii. Sau, cel putin, sa inceteze manipularea lor. Dosarele Securitatii nu sunt proprietatea statului, ci a poporului. Poporul, nu statul, l-a alungat pe Ceausescu - 1033 de romani si-au dat viata pentru asta. Poporul, nu statul, a demolat Zidul Berlinului. In dimineata de 11 decembrie 1989, cand STASI a fost desfiintat, sediile si arhivele sale nu au fost preluate de stat, ci de un Comitet Cetatenesc, condus de pastorul Hans Joachim Gauck. Soarta arhivei STASI a constituit obiectul unor lungi si delicate discutii in Germania. Pana la urma. Parlamentul a aprobat curajoasa propunere a pastorului Gauck ca ea sa devina proprietatea celor care au fost urmariti de STASI, ca un act simbolic de reconciliere cu trecutul. In decembrie 1991, Bundestagul a comemorat doi ani de la demolarea STASI desecretizandu-i arhivele. "Daca nu s-ar fi desecretizat, ar fi insemnat ca Parlamentul considera pe cei persecutati de comunisti prea imaturi ca sa poata face fata adevarului," a spus Gauck. Legea Dosarelor STASI nu a pus victimele si calaii pe picior de egalitate. Victimele au primit dreptul sa-si vada si sa-si revada dosarele, care au fost calificate ca biografii ostile produse de un stat represiv. Calaii - ofiterii si informatorii STASI - nu au beneficiat de acest privilegiu. Aplicarea Legii nu a fost incredintata unei institutii de stat sau unui organ colectiv, ci unui "Atasat Special al Guvernului Federal" numit de presedintele RFG. Deciziile nu au fost luate prin vot, ci prin aplicarea riguroasa a prevederilor legii. Sistemul a functionat perfect, si nu a degenerat in asa-zisa vanatoare de vrajitoare. In octombrie 1995, pastorul Gauck a primit Ordinul Meritului pentru contributia sa la "revolutia pasnica germana." Pana la acea data, 1,3 milioane de germani si-au citit dosarele STASI si 2,3 milioane de cetateni au fost verificati in arhivele STASI la cererea diferitor institutii guvernamentale si politice. Ofiterii STASI nu au mai avut dreptul sa candideze in alegeri sau sa ocupe functii in aparatul de stat. Informatorii si colaboratorii lor au fost tratati in raport cu gravitatea faptelor comise. Azi, numai germanii din generatia mea isi mai reamintesc de STASI. Romanii nu stiu insa nici acum adevarul despre Securitate.
Dar unde sunt calaii?
Ce parere aveti despre cazul Mona Musca?
E bine ca informatorii si colaboratorii Securitatii incep sa fie, in sfarsit, deconspirati. Ei nu mai pot fi santajati si nu mai pot santaja. E bine, de asemenea, ca ZIUA a luat initiativa de a expune jurnalistii ce au colaborat cu Securitatea. Iar ziaristii care se vor autodenunta trebuie aplaudati. Asta va purifica aerul si climatul politic din Romania. Dar unde sunt cei care au recrutat si manipulat acesti informatori si colaboratori? Unde sunt ofiterii de Securitate care au lichidat floarea intelectualitatii Romaniei? Unde sunt cei ce au condus centrele de ancheta si inchisorile Securitatii? Unde sunt calaii care au transformat Canalul Dunare-Marea Neagra in "Canalul Mortii"? Unde sunt fanaticii care l-au ostracizat pe Brancusi ca dusman al poporului? Unde sunt miile de securisti care au ascultat telefoanele romanilor si le-au interceptat corespondenta pana in decembrie 1989 - si dupa? Unde sunt securistii infiltrati in Guvernul, Parlamentul si aparatul de stat al Romaniei post-Ceausescu? Daca identitatea acestor ofiteri nu va deveni, in sfarsit, publica, intreaga dosariada se va transforma intr-o alta diversiune securista, menita sa distraga atentia de la cei care se fac cu adevarat vinovati de crimele comunismului.
Planul M
Cunoasteti cazuri de fosti securisti care au ocupat functii publice dupa 1990?
Da. Si sunt convins ca nu au fost intamplatoare. In anii lui Ceausescu, Securitatea a avut un plan ultrasecret de actiune pentru eventualitatea unei revolte populare sau a unei lovituri de stat, care prevedea infiltrarea de ofiteri deplin conspirati in functiile cheie din Guvern si din principalele ambasade ale Romaniei. Acestia trebuiau sa preia cu prioritate conducerea serviciilor secrete si a MAE, si sa-l scoata din tara pe "Comandantul Suprem" in caz extrem. Inainte de a ma rupe de Securitate, acest document s-a numit Planul M si era scris de mana, intr-un exemplar. In zilele calde ale lui decembrie 1989 l-am descris in presa americana si in 1993 in cartea Mostenirea Kremlinului. Planul M s-a nascut in noaptea de 20 august 1968, cand a inceput invazia militara sovietica a Cehoslovaciei. "Ce arde?" a intrebat Ceausescu, incercand sa-si netezeasca parul ravasit de somn. I-am raportat ca formatii ale Diviziei 24 ale Fortelor Aeriene Strategice ale URSS au ocupat aeroportul din Praga si ca interceptarile radio aratau ca ele sunt sprijinite de unitati militare din Germania de Est, Ungaria si Bulgaria. Cand am terminat de raportat, pijamaua de matase chinezeasca a lui Ceausescu atarna pe el ca un sac de cartofi. "Acu-i r-randu m-meu," a balbait tiranul. Cand si-a revenit, Ceausescu mi-a ordonat sa trimit un mesager la Paris sa-l informeze "pa Degol ca Romania e'n pericol" si sa-i ceara "sprijinu pa care ni l-a promis." (Presedintele francez Charles de Gaulle vizitase Romania cu trei luni in urma.) Apoi, Ceausescu a ordonat conducerii Securitatii sa redacteze un plan de masuri pentru "protejarea comunismului romanesc." Planul M trebuia sa fie colacul de salvare al lui Ceausescu. El s-a bazat exclusiv pe Securitate, care urma ca "in caz de pericol" sa preia fraiele tarii, sa organizeze diversiuni teroriste si, la nevoie, sa organizeze un razboi de partizani. Daca totul era pierdut, Securitatea trebuia sa-l exfiltreze pe Ceausescu impreuna cu fondurile in valuta ale Romaniei. "Pekin" a indicat tiranul, care s-a convertit subit la Maoism - si in iunie 1971 a facut alianta publica cu China Rosie. Planul M nu a reusit sa-l salveze pe Ceausescu. Dupa ce a fost zeificat ani in sir, el nu a mai gasit puterea sa reia totul de la capat in China - sau Dumnezeu stie in ce alt colt ascuns al globului. Dar dupa decembrie 1989, ofiteri conspirati ai Securitatii au reusit sa preia atat conducerea noilor servicii secrete ale tarii, cat si pe cea a MAE. Virgil Magureanu a devenit sef al SRI. Generalul Mihai Caraman a preluat SIE. Teodor Melescanu a devenit ministru de Externe si-a pastrat in functii 80% din ambasadorii lui Ceausescu - majoritatea carora imi fusesera subalterni in DIE. Sunt, de asemenea, semnificative diversiunea - neelucidata - a teroristilor, faptul ca fondurile in valuta ale Securitatii si ale lui Ceausescu au disparut fara urma si ca au ramas secrete pentru plebe crimele Securitatii. Preluarea de catre securisti a serviciilor secrete si a vietii diplomatice a Romaniei post-Ceausescu sunt elemente de semnificatie majora. Cu ele, nu cu Mona Musca si alte muste, trebuie inceputa deconspirarea Securitatii.
Au avut si celelalte tari socialiste un Plan M?
Da. Am discutat despre ele cu omologii mei din Ungaria, Bulgaria si RDG, dar nu am intrat niciodata in detalii - constituiau, bineinteles, secrete nationale. In 1990 am studiat insa echivalentul Planului M al STASI, pe care l-am gasit in arhivele sale. El s-a numit Planul OibE (ofiteri in misiune speciala), cunoscut si ca "ordin de supravietuire," si stabilea sarcinile STASI in cazul unei revolte populare sau al unei lovituri de stat. Planul OibE a fost semnat de generalul Erich Mielke, seful STASI, la 17 martie 1986, si a fost inregistrat ca document ultra-secret Nr. 0008-6/86. El prevedea ca, atunci cand se va da semnalul, un numar de ofiteri deplin conspirati, a caror identitate reala era cunoscuta doar de conducerea STASI, se vor auto-instala in 2000 de posturi cheie din interiorul tarii si in 587 de posturi din ambasadele est-germane in principalele tari capitaliste. Planul OibE a fost publicat partial in presa germana sub titlul "Cel mai secret secret." Viteza cu care comunismul s-a prabusit in RDG, ca si in Romania, nu a permis STASI sa-si aplice planul integral. Este insa semnificativ ca unul din ofiterii ce faceau parte din grupul OibE, Aleksander Schlack-Golodovsky, a fost condamnat pentru ca in 1990 a transportat secret la Moscova cateva milioane de dolari din fondurile in valuta ale STASI si ale partidului. Este, de asemenea, semnificativ ca majoritatea politicienilor ce au detinut pozitii prominente in RDG dupa caderea dictatorului comunist au fost STASI-sti. Printre ei: Gregor Gysi, conducatorul Partidului Democratic Socialist, care a succedat partidul comunist; Lothar de Maziere, primul premier al RDG ales in alegeri libere; Ibrahim Bhme, fondatorul Partidului Social Democratic din RDG; si Wolfgang Schnur, liderul Desteptarii Nationale, un partid politic extrem de popular care s-a auto-destramat dupa ce a fost demascata public apartenenta lui Schnur la STASI.
KGB, rebotezat, conduce Rusia
Credeti ca este oportuna o lege speciala pentru deconspirarea ofiterilor Securitatii?
Absolut. Proverbul spune ca pe cine nu-l lasi sa moara nu te lasa sa traiesti. In decembrie 1991, cand Boris Eltan a abolit Uniunea Sovietica, el nu s-a debarasat si de KGB-isti. In decembrie 1989, KGB-stii s-au debarasat de el. Acum KGB, rebotezat FSB, si-a mutat cartierul general in Kremlin si conduce Rusia. Securistii, care formeaza coloana vertebrala a serviciilor secrete romane, continua sa acumuleze de asemenea materiale compromitatoare despre politicienii tarii. Reamintesc doar ca in 1996 Constantin Bucur, capitan SRI, a prezentat public sute de benzi de magnetofon ale SRI ce contineau inregistrari ilegale de convorbiri telefonice ale politicienilor si ziaristilor romani facute la cererea verbala a diferitor securisti deveniti sefi in SRI. Potrivit relatarilor sale, numai in unitatea in care lucra se faceau circa 4800 de interceptari pe zi. Bucur a estimat ca daca s-ar pune cap la cap toate interceptarile facute de SRI s-ar ajunge la o "cifra inspaimantatoare ce contrazice flagrant cele 840 de mandate de interceptare" aprobate legal. Ca sa previna alte "deconspirari" similare, SRI l-a acuzat pe Bucur de "tradare" si l-a deferit Tribunalului Militar. Santajul a reusit. Nimeni n-a mai cracnit de atunci. Deconspirarea ofiterilor de Securitate va consolida noua democratie a Romaniei si va preveni surprizele.
Publicarea dosarelor pe Internet este o solutie?
Nu una realista. STASI a incercat, dar a renuntat. Arhivele ei, organizate pe rafturi rotative livrate de Securitate, totalizeaza peste 200 de kilometri si fiecare kilometru cuprinde aproximativ 15 milioane de pagini. Arhivele Securitatii au fost masiv sterilizate, dar raman substantiale, si prezentarea lor pe Internet va dura ani si ani.
Cine este Ion Mihai Pacepa
La 28 iulie 1978, cand presedintele SUA i-a acordat azil politic, Ion Mihai Pacepa era consilier personal al presedintelui Romaniei, secretar de stat la MAI si sef adjunct al serviciului de spionaj al Romaniei (DIE). In urmatorii 20 de ani el a colaborat cu guvernul SUA in diferite operatii impotriva spionajului sovietic. Aceasta activitate a fost apreciata de autoritatile SUA ca "o importanta si unica contributie adusa Statelor Unite."
In 1987, Pacepa a publicat cartea "Orizonturi Rosii", care a fost serializata la Europa Libera si republicata in 27 de tari - nu insa si in Romania. La 25 decembrie 1989, Ceausescu a fost condamnat la moarte pe baza unor acuzatii provenite aproape cuvant cu cuvant din "Orizonturi Rosii" (a doua editie a cartii contine stenograma procesului Ceausescu, care sintetizeaza dezvaluirile cartii despre familia Ceausescu). La 26 decembrie 1989, "Orizonturi Rosii" a inceput sa fie serializata in primul numar al ziarului "Adevarul", cu mentiunea ca "a jucat un rol de necontestat" in rasturnarea tiranului. In 1993, Pacepa a publicat in Romania "Mostenirea Kremlinului", si in 1999 trilogia "Cartea Neagra a Securitatii".
In iulie 1999, Tribunalul Suprem al Romaniei a anulat condamnarile la moarte pronuntate impotriva sa de justitia antedecembrista si a ordonat autoritatilor romane sa-i redea gradul de general si bunurile ce i-au fost confiscate de Securitate. Desi reabilitat in 1999, autoritatilor le-au trebuit cinci ani sa aplice sentinta Curtii Supreme de Justitie.
Ion Mihai Pacepa este colaborator al unor publicatii americane majore si europene, precum Wall Street Journal, Washington Times, American Spectator, National Review si L'Express. (D.E.)
Sefii agentiilor NAVROM colaborau la spionajul industrial
NAVROM era repartizata la DIE si DIA
Este posibil sa fi fost sef al Agentiei Navrom din Anvers si sa nu fi colaborat cu Securitatea?
Inteleg unde bateti, dar nu pot da un raspuns concludent. Nu mai eram in Romania cand presedintele Traian Basescu a fost seful agentiei NAVROM din Anvers, si nu-i cunosc statutul din acea vreme. Agentiile NAVROM erau repartizate intre DIE si DIA (Directia de Informatii a Armatei), si sefii acestora cooperau cu institutia care tutela agentia respectiva. Nu stiu cine a raspuns de agentia din Anvers cand presedintele Basescu era seful ei. Dar stiu ca nici DIE si nici DIA nu au folosit sefii acestor agentii pentru activitati de politie politica. Ei erau utilizati cu prioritate pentru a sprijini operatii de spionaj industrial si tehnico-militar organizate de aceste doua servicii.
Aceasta noua orientare a inceput in 1973, cand Ceausescu a semnat un decret strict secret (No. 363/1973) care, printre altele, autoriza NAVROM sa transporte "curier diplomatic neinsotit" al DIE si DIA pe navele agentiei. La scurt timp dupa aceasta, atat DIE, cat si DIA au inceput sa foloseasca NAVROM-ul pentru a aduce in tara, in mod secret, echipamente de largi dimensiuni supuse embargoului. Aranjamentele se faceau atat cu sefii agentiilor NAVROM, cat si cu capitanii de nava care erau folositi cu prioritate pentru aceleasi sarcini. Printre numeroasele echipamente de embargo aduse secret in Romania de DIE cand lucram pentru ea mentionez: un tanc Centurion din Israel (detalii in cartea Red Horizons, editia II-a SUA, pp. 371, 374); instalatii militare radar pentru joasa altitudine, din Anglia si Italia; o linie completa de fabricare a cristalelor epitaxiale pentru circuite integrate din Japonia. DIA a fost, de asemenea, prolifica.
Desecretizarea sa inceapa cu ofiterii
Potrivit revistei Politique Internationale, presedintele Reagan v-a consultat inaintea primei sale calatorii la Moscova. Si v-a respectat sfatul. Ce credeti ca ar trebui sa faca presedintele Basescu daca se va dovedi ca a colaborat cu DIE sau DIA?
Sa spuna adevarul. Si apoi sa desecretizeze Securitatea de la cap la coada. Adica sa inceapa cu ofiterii ei, nu cu informatorii si colaboratorii lor. Daca ostirea Securitatii va fi vreodata total deconspirata, Romania se va confrunta cu sute de mii de informatori si colaboratori. Unii erau elevi. Altii, studenti solicitati sa tina un ochi pe colegii romani ori straini, sau tineri care au acceptat sa contribuie la protejarea tarii de terorism. Unii au dat mana cu Securitatea din patriotism-gresit inteles, spunem acum. Altii din carierism, din teama sau din alte motive. Dar marea lor majoritate raman doar unelte ale unei armate secrete comuniste a carei adevarati osteni continua sa fie acoperiti de mister. Fara ajutorul acestor osteni, care in spatele unei fatade de marxism au terorizat populatia spre a o mentine docila, liderii comunisti nu ar fi reusit sa mentina la putere 40 de ani o forma de guvernamant care a negat fortele motrice ce au propulsat omenirea: proprietatea privata, concurenta si cointeresarea personala.
Nu sunt scriitor, asa ca voi recurge la vorbele unui profesionist al condeiului pentru a ma explica mai convingator: "Nu cred ca marele gunoi de sub covor au fost informatorii", a scris, correct, Gabriel Liiceanu acum cateva zile. "Nu cu ei trebuie inceputa curatenia. Paleologu, Doinas sau, astazi, parintele Marchis (cu cele <<patru-cinci>> note informative ale lui) sunt o gluma pe langa Vadim Tudor, colonelul de Securitate Merce deputat, si generalul de securitate Plesita, arbitru moral si hermeneut la un post de televiziune."
Pana in 2004, securistii nu au deconspirat pe nimeni. Si nimic. Acum sunt in sfarsit stransi cu usa si, ca la sah, vor sa sacrifice turnul pentru a salva regina. Sper ca presedintele Basescu nu va inghiti diversiunea, si ca va scoate securistii la lumina zilei. Nu pentru a-i trimite in justitie - e prea tarziu - ci pentru a cinsti memoria celor peste un milion de romani ucisi sau terorizati de Securitate. Si pentru a elimina, in sfarsit, ostasii lui Ceausescu din aparatul de stat, din Parlament si din viata politica a tarii.
Romania nu mai este membru al CAER-ului, ci al NATO.
Magureanu, cap de lista
Daca nu ma insel, pana acum serviciile secrete romane au deconspirat un singur securist: Pacepa. Au scris chiar o carte despre dumneavoastra bazata pe documente secrete care trebuiau pastrate sub cheie pana in 2030, iar Magureanu mi-a dat in mana vreo 15 asemenea documente - pe care le-am predat Parchetului. Cu cine credeti ca ar trebui inceputa adevarata deconspirare a Securitatii?
Cu securistii care au "democratizat" serviciile secrete ale Romaniei de azi: Virgil Magureanu, care a perpetuat conceptul de politie politica in Romania si care acum se erijeaza in lider politic; si Mihai Caraman, care a perpetuat duplicitatea comunista fata de guvernele tarilor NATO.
Ambii v-au fost subalterni. Este adevarat ca generalul Caraman a lucrat pentru KGB?
Da. In anii 1960, cand era seful rezidentei DIE din Paris, Caraman a tinut legatura cu doi agenti din esalonul superior al NATO: colonelul turc Nahit Imre, director financiar adjunct; si Francois Rousilhe, un francez din conducerea departamentului de pastrare a documentelor secrete. Informatiile furnizate de acestia au fost atat de importante pentru maresalii sovietici incat Moscova i-a dat lui Caraman un consilier personal: colonelul KGB Vladimir Archipov, acoperit ca diplomat la ambasada sovietica din Paris. Archipov a avut sarcina exclusiva de a-i dirija pe cei doi agenti in NATO. El l-a recrutat pe Caraman, l-a remunerat, si l-a facut singurul ofiter roman decorat de Kremlin pentru "Merite exceptionale impotriva NATO."
In 1969 adjunctul lui Caraman la Paris, locotenent colonelul Ion Iacobescu, care cunostea ambii agenti, a cerut azil politic in SUA. Curand, Roussilhe si Imre au fost arestati de organele franceze. In 1972 a aparut la Paris cartea Reteaua Caraman, care a dezvaluit ca acesti agenti, recrutati de DIE dar condusi de KGB, "au zdruncinat NATO din temelii."
Reteaua Caraman
In octombrie 1970, l-am insotit pe Ceausescu in prima sa vizita oficiala in SUA, si la 27 octombrie am asistat la o discutie privata cu presedintele Richard Nixon. "Nick, aliindu-te cu rusii ca sa ne penetrezi NATO a fost cea mai mare tampenie a vietii tale", i-a spus Nixon cu franchetea ce-l caracteriza. Dupa ce am "tradat" Securitatea, am aflat de la Yves Bonnet, seful DST-ului (Directia Securitatii Teritoriului) francez (acum senator), ca doar schimbarea planurilor de perspectiva ale NATO pana la sfarsitul anilor 1980, cuprinse in miile de documente pe care Rousilhe le-a dat KGB-ului via Caraman, a costat Alianta Atlantica patru sute milioane de dolari. Tot de la Bonnet am aflat ca cei din conducerea Aliantei Nord Atlantice l-au declarat pe Ion Iacobescu, care era (si continua sa fie) condamnat la moarte de Bucuresti, "eroul care a salvat NATO."
In 1977, seful Directiei III (Contraspionaj) a Securitatii, generalul locotenent Gheorghe Moga, a intrat agitat in biroul meu. "KGB l-a reactivat pe Caraman," mi-a spus Motul, cum obisnuiam sa-l chem in anii cand mi-a fost subordonat in DIE. Caraman avea atunci gradul de general-maior si era seful Directiei de Contrainformatii a DIE. L-am sunat pe Ceausescu si peste un sfert de ora eram in biroul lui impreuna cu Moga, care i-a citit discutia, inregistrata secret pe banda, dintre Caraman si un ofiter acoperit al KGB venit temporar la Bucuresti. Din continutul ei rezulta ca KGB a intrerupt brusc legatura cu Caraman in 1969, dupa disparitia lui Iacobescu, si ca a restabilit-o acum la Bucuresti. Ceausescu a ramas mut minute in sir. Apoi a ordonat ca "porcu'" sa fie trecut in rezerva, dar sa aibe microfoane si in pantofi.
In 1990, noul presedinte, Ion Iliescu, l-a scos pe Caraman de la naftalina si l-a numit sef al "noului" serviciu de informatii externe al Romaniei. La scurt timp, generalul Moga a murit subit, in imprejurari neelucidate nici azi. Cateva luni mai tarziu a disparut si generalul Nicolae Doicaru care, ca prim adjunct al ministrului de Interne, fusese insarcinat cu supravegherea informativa a lui Caraman. Doicaru a murit, chipurile, intr-un accident de vanatoare, dar autoritatile romane au interzis autopsierea cadavrului, pe care familia l-a putut vedea doar cateva minute inainte de inmormantare.
Magureanu, ideolog comunist specializat in minciuna
DIE, modernizata de KGB
Cu alte cuvinte, democratizarea DIE, rebotezata CIE, s-a facut de un KGB-ist specializat in operatii impotriva NATO?
Exact. Instalarea lui Caraman la carma SIE a dat clar de inteles Occidentului ca presedintele Iliescu a optat pentru continuarea spionajului impotriva NATO. Daca a mai fost vreo indoiala, aceasta a fost risipita la 5 aprilie 1990, cand el a semnat un pact de neagresiune cu Moscova prin care Romania se angaja sa nu adere la nici o "alianta militara detrimentala Uniunii Sovietice."
Caraman si-a inceput noua cariera cu o operatie KGB-ista impotriva NATO. Cateva luni dupa ce a fost numit sef al SIE, el s-a dus la Paris pentru a inmana DST-ului si revistei franceze L'Express un asa-zis dosar de agent KGB al lui Charles Hernu, fost ministru francez al Apararii (1981-1985), care decedase recent - si nu se mai putea deci apara. Hernu era detestat de Moscova deoarece fusese de acord ca NATO sa instaleze rachete americane Perkins in Europa, impotriva salbaticei opozitii sovietice. Potrivit dosarului dat de Caraman, in anii 1950 Hernu ar fi fost recrutat de spionajul bulgar; in 1956 ar fi fost preluat de KGB, care i-ar fi dat numele de cod "André" si ar fi tinut legatura cu el prin ofiterul Vladimir Ivanovich Erefeyev; iar in anii 1960 KGB l-ar fi transferat pe Hernu la DIE, care i-ar fi dat numele de cod "Nicu" si l-ar fi insarcinat pe Caraman sa tina legatura cu el.
Am cunoscut toti agentii importanti ai DIE din Franta pana in 1978, cand am "tradat" Securitatea. Hernu nu a fost printre ei. Manfred Woerner, secretarul general al NATO care-l cunostea bine pe Hernu, a calificat actiunea lui Caraman ca o alta provocare impotriva Aliantei Atlantice. Apoi Woerner a anuntat public ca nu va vizita Romania cat timp seful "noului" serviciu de spionaj al Romaniei va fi omul care a dat NATO cea mai importanta lovitura din istoria sa. La 22 aprilie 1992, presedintele Iliescu a semnat decretul No. 78 prin care a aprobat "cererea" lui Caraman de a se pensiona, dar l-a avansat la gradul de general colonel.
O minutioasa investigatie intreprinsa de DST, care a durat patru ani, a conclus ca asa-zisul dosar de agent al lui Hernu era o provocare KGB-ista menita sa restabileasca credibilitatea lui Caraman in Occident. Aceasta concluzie a fost expusa intr-un larg articol intitulat "Dosarul Hernu este fals," publicat in 1992 in L'Evenement du Jeudi de catre jurnalistul Jerome Fritel, in colaborare cu fostul sef al DST, Yves Bonnet si cu subsemnatul. (L'ex-chef des services secrets roumanis témoigne: Le dossier Hernu est un faux," L'Evenement du Jeudi, 21 august 1996, pp. 30-34.)
Campanie orchestrata de la Moscova
Articolul din L'Evenement du Jeudi a documentat ca actiunea impotriva lui Hernu facea parte dintr-o larga campanie a KGB-ului menita sa compromita ca spioni sovietici o serie de personalitati occidentale care, ca si Hernu, murisera si nu se mai puteau apara. Campania a fost lansata de un Caraman sovietic, generalul Pavel Sudoplatov, fost rezident KGB in SUA si co-autor al cartii Special Tasks: The Memoirs of an Unwanted Witness. Sudoplatov a incercat sa convinga Occidentul, tot cu ajutorul unor documente masluite, ca toti savantii occidentali care au pus bazele noii epoci nucleare erau agenti sovietici. Printre cei manjiti de Sudoplatov au fost: Robert Oppenheimer, seful laboratoarelor de la Los Alamos unde a fost conceputa si perfectata prima bomba atomica; Enrico Fermi, stralucitorul fizician american de origine italiana care a creat teoria reactiei in lant; Leo Szilard, geniul american de origine maghiara care a pus in practica teoria reactiei in lant; si Niels Bohr, faimosul laureat al premiului Nobel, care a pus bazele fizicii cuantice si a dezvoltat-o timp de aproape 50 de ani.
In 1997, presedintele Francois Mitterrand a declarat public ca actiunea lui Caraman a fost o provocare, si a reabilitat oficial memoria lui Hernu. SIE a ramas un serviciu de tip KGB tot pana in 1997, cand presedintele Emil Constantinescu l-a numit pe Catalin Harnagea in fruntea sa. Abia atunci a inceput cu adevarat democratizarea SIE.
"Mihaila Mihai" era specializat in minciuna
Daca vi s-ar cere sa-l caracterizati pe Virgil Magureanu intr-un singur cuvant, ce-ati spune?
Mincinos. Intr-un interviu publicat in numarul din februarie 1997 al revistei franceze Politique Internationale, celebrul jurnalist Vincent Hugeux l-a rugat pe Virgil Magureanu sa se refere la actiunile teroriste ale politiei politice a Romaniei comuniste. "Se pot reprosa multe lucruri fostului regim, dar nu si faptul ca a fost implicat in terorism," a raspuns Magureanu, stergand cu buretele cei peste un million de romani ce fusesera terorizati in inchisorile si lagarele Securitatii.
Magureanu este un ideolog comunist specializat in minciuna.
Prin Decretul No. 191 din 26 martie 1990 Virgil Magureanu (alias Virgil Astalos) a fost numit sef al SIE, si a jurat imediat in fata Parlamentului ca nu a facut parte din cadrele sau reteaua de informatori ai Securitatii. In realitate, mi-a fost subaltern in DIE. In februarie 1972 Magureanu a fost recrutat colaborator al Securitatii, iar in septembrie 1972 a fost incadrat in DIE cu gradul de capitan si numele conspirativ "Mihaila Mihai".
Magureanu si-a inceput activitatea de director al SRI mergand tot din minciuna in minciuna. El a anuntat ca SRI nu va fi incadrat cu ofiteri ai Securitatii. Pentru a fi si mai convingator, a introdus in Proiectul Legii de Organizare a SIE (Art. 27 alin.2) prevederea: "Nu pot fi incadrate in Serviciul Roman de Informatii persoanele care facand parte din structurile represive ale statului totalitar au comis abuzuri, informatorii sau colaboratorii Securitatii, precum si fostii activisti ai partidului comunist roman."
Curand a iesit insa la iveala ca toate cadrele SRI proveneau din Securitate. Intr-un interviu publicat in Tineretul Liber din 8/9 februarie 1991 generalul Mihai Stan, primul adjunct al lui Magureanu, a incercat sa explice de ce: "Chiar daca au apartinut unei anume organizatii, acesti oameni nu si-au facut decat datoria, datorie de care s-au achitat cu pricepere si onestitate asa cum fac si acum."
Exact asa au incercat sa se dezvinovateasca, fara succes, si fostii Gestapo-visti in procesele ce le-au fost intentate dupa cel de al doilea razboi mondial.
Cand jurnalistii l-au intrebat pe Magureanu de ce ascunde securistii in SRI in loc de a-i trimite in justitie, el a recurs din nou la minciuna: "Putinii care s-au facut vinovati de crime ... si-au gasit refugiu in afara hotarelor tarii."
In 1992, cand Senatul Romaniei a aprobat Legea de Organizare a SRI, masinatiile lui Magureanu au fost legiferate. Textul ei final stipula: "Nu pot activa in Serviciul Roman de Informatii persoanele care au fost gasite vinovate pentru fapte indreptate impotriva drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului." Cu alte cuvinte, numai Ceausescu nu putea face parte din SRI.
Magureanu a ascuns mii de securisti
Faptul ca Magureanu a ascuns mii de securisti in SRI a daunat Romaniei mai mult decat chiar aducerea minerilor la Bucuresti pentru a-l "curata" de "golani." Dar perceptia ca structura, atributiile si modus operandi al "noului" SRI nu diferea de cele ale Securitatii a fost si mai nociva. In vara lui 1991, presa romana a publicat documente SRI strict-secrete ce contineau transcrieri de interceptari ilegale a telefoanelor conducatorilor opozitiei politice din Romania precum si rapoarte de filaj a unor occidentali ce vizitasera tara. Aceste documente fusesera ingropate in graba la marginea comunei Berevoiesti (Judetul Arges) de ofiteri SRI care primisera ordin sa se debaraseze de ele, si au fost dezgropate de un intreprinzator jurnalist de la Romania Libera. Tapul ispasitor fost generalul Mihai Stan, pe care regimul Iliescu l-a calificat "stupid" pentru ca nu a luat masuri ca documentele sa fie arse, nu ingropate.
La 28 noiembrie 1996, ZIUA a demascat public o operatie SRI menita sa falsifice rezultatul alegerilor. Planul ei prevedea inlocuirea secreta si simultana de catre agenti SRI a soft-urilor din toate computerele birourilor judetene de statistica, ale Centrului National de Statistica, si ale IRSOP. Nu, nu ati inteles gresit. Cititi articolul lui Sorin Ovidiu Balan, care descrie cu detalii tehnice convingatoare aceasta uriasa operatie care a atestat ca tentaculele SRI-ului lui Magureanu cuprinsesera intregul aparat de stat al Romaniei.
Raman cadavrele
Se spune ca ati avut o contributie la terminarea carierei SRI-ste a lui Magureanu. Este adevarat?
Indirecta. La 19 aprilie 1997 The Washington Times a publicat un articol semnat de Michael Ledeen (fost consilier al presedintelui SUA) si de subsemnatul, in care se arata ca mentinerea in actualele servicii secrete ale Romaniei a mii de securisti nu era de natura sa faciliteze primirea Romaniei in NATO. Articolul a exprimat speranta ca "Presedintele Constantinescu, om cu incontestabile convingeri democratice si relativ neintinat de regimurile trecute," va alunga, in sfarsit, securistii din viata politica a tarii.
Doua zile mai tarziu, Biroul de Presa al SRI a publicat un Comunicat tipic securist, care a calificat articolul drept "ticalos" si a insinuat ca The Washington Times este o oficina de spionaj. Senatorul Jesse Helms si Congresmanul Ben Gilman, presedintii comisiilor de relatii externe ale Congresului SUA, au replicat in acelasi The Washington Times, pe care SRI l-a numit oficina de spionaj, ca Romania nu va fi luata in consideratie pentru primirea in NATO atat timp cat serviciile sale secrete vor continua sa fie manipulate de securisti.
La 24 aprilie 1997 ministrul de Externe Adrian Severin, aflat in vizita la Washington, a informat pe Ledeen si pe subsemnatul ca primul-ministru al Romaniei isi exprima regretul pentru Comunicatul Biroului de Presa al SRI, care a fost publicat fara stirea sa ori a presedintelui Emil Constantinescu, si ca Virgil Magureanu va fi demis imediat. La 25 aprilie presa romana a anuntat ca Magureanu "a demisionat."
Minciuna este prima treapta catre furt si omor. Cand a parasit SRI-ul, Magureanu poseda un palat cu 30 de camere la Giurtelecul Hododului si avea o avere estimata de presa la cateva sute de milioane de dolari cu care si-a cumparat un partid politic. In urma lui Magureanu raman cadavrele lui Nicolae si Elena Ceausescu, impuscati in conditii inca neclarificate la sfarsitul unui process KGB-ist patronat de Magureanu, precum si cadavrele unor generali ce au stat in calea ascensiunii sale. Printre ei: Constantin Nuta, fost sef al Militiei, si adjunctul sau, generalul Velicu Mihalcea, care cunosteau rolul lui Magureanu in aducerea minerilor la Bucuresti; generalul Dumitru Puiu, comandant al Aeroportului Otopeni, care cunostea dedesubturile asa-ziselor actiuni teroriste in care au pierit sute de romani; generalul Emil Macri, fost sef al Directiei a II a Securitatii, care urma sa depuna marturie referitoare la asasinatele comise in zilele fierbinti ale lui Decembrie 1989.
La 18 mai 2006 Costica Dobre, un fost lider al minerilor, a recunoscut public ca in 1990 Virgil Magureanu i-a cerut sa-l asasineze pe generalul Macri. Sper ca actualul Guvern roman va elucida atat acest caz, cat si celelalte stranii decese legate de numele lui Magureanu.
"Am tradat Romania in anii cand am servit Securitatea"
Interviul cu generalul Ion Mihai Pacepa continua azi cu un nou episod. Fostul sef al spionajului romanesc a precizat pentru ZIUA ca nu a tradat Romania cand a demascat crimele comunismului, ci atunci cand a servit Securitatea. In dialogul avut cu membri ai colectivului editorial al ziarului ZIUA, condus de Sorin Rosca Stanescu, generalul Ion Mihai Pacepa dezvaluie dedesubturile politicii actuale din Romania si sursa evenimentelor neintelese pana acum.
In SUA, ofiterii acoperiti n-au voie in presa
Acum cateva zile presedintele Basescu a declarat ca serviciile romane de informatii au ofiteri acoperiti in redactiile ziarelor pentru a le proteja de influente straine si a explicat ca toate serviciile tarilor democrate procedeaza la fel. Ce parere aveti?
Fostul presedinte Ronald Reagan obisnuia sa spuna: "Trust, but verify." Crede dupa ce verifici. In America, acoperirea ofiterilor de informatii ca ziaristi a fost interzisa prin Ordinul Executiv No. 11.905 semnat de presedintele Gerald Ford in 1976. Aceasta interdictie a fost reafirmata in Ordinul Executiv No. 12.333 din 1981, semnat de presedintele Ronald Reagan, si este in vigoare. Germania si Franta au adoptat aceleasi restrictii. Serviciile secrete ale fostelor tari comuniste au folosit insa intotdeauna ofiteri acoperiti ca jurnalisti. Sub Ceausescu, majoritatea ziaristilor acreditati in tari capitaliste sau care intrau in contact cu cetateni straini in tara erau ofiteri acoperiti sau colaboratori ai Securitatii. In Rusia, practica continua. Evgeny Primakov, care a fost ofiter KGB acoperit ca jurnalist peste zece ani, a devenit seful noului serviciu de spionaj rus, SVR (Sluzhba Vneshney Razvedki) - si apoi prim-ministru.
Cu toate astea ati publicat articole in SUA in care a-ti sugerat Guvernului si companiilor americane sa aiba incredere in presedintele Basescu. Nu l-ati intalnit niciodata. Nu-l cunoasteti. Ce v-a determinat sa faceti acest pas?
Romania poate deveni un rai pe pamant. Si va deveni, dar cu serios sprijin extern. Ea are uriase bogatii naturale si oameni inventivi, are traditii stiintifice si culturale de invidiat, si un tineret dornic sa reconstruiasca identitatea nationala distrusa de comunisti. Din pacate insa sute de mii de romani isi castiga acum existenta in Germania, iar romana este pe punctual de a deveni a doua limba nationala in Spania. Romania are nevoie de masive investitii americane asa cum are nevoie de aer. Pentru asta, America trebuie sa aibe insa incredere in conducerea Romaniei. Traiesc de 27 de ani aici si stiu ca pentru americani liderii conteaza. Ei divinizeaza pe cei ce castiga cursa si uita curand pe cei clasati pe locul 2. In 2004 Traian Basescu s-a angajat sa rupa tara de trecutul ei comunist si a castigat cursa. Bun sau rau, experimentat sau nu, el simbolizeaza acum Romania. Daca americanii vor avea incredere in el, vor investi in Romania.
Ce sfaturi puteti da actualei conduceri a tarii?
Sunt prea departe de Romania, in ani si kilometrii, pentru a putea da sfaturi. Dar lunga perioada cand am sprijinit activ lupta guvernelor NATO impotriva imperiului sovietic mi-a reafirmat increderea in proverbul romanesc: unirea face puterea. Lumea libera a castigat Razboiul Rece pentru ca a fost unita. Romania se indreapta spre schimbari cruciale, si in amalgamul Comunitatii Europene e bine ca liderii ei sa vorbeasca aceeasi limba.
Din 1951 pana in 1978 ati fost ofiter de Securitate. Cum priviti acei ani?
Reprobabili. In 1997 am publicat in ZIUA o scrisoare deschisa in care am calificat activitatea mea in Securitate ca o imensa eroare. Apartenenta mea din trecut la casta decazuta si corupta a nomenclaturii este un alt motiv de jena morala. Acum, dupa 27 de ani de cand m-am rupt de Securitate, ma simt insa detasat de acel trecut. Cred ca acea ruptura, pe care am platit-o cu doua condamnari la moarte, impreuna cu trilogia "Cartea Neagra a Securitatii" si cu restul activitatii mele impotriva comunismului imi dau dreptul sa ma prezint in fata cititorilor cu constiinta impacata.
Nu au jurat credinta Romaniei, ci lui Ceausescu
In comentarii la discutia noastra, unii cititori va acuza ca ati tradat Romania. Ce le puteti spune?
Ca este adevarat. Dar am tradat Romania in anii cand am servit Securitatea, nu in cei in care i-am demascat crimele. Istoria, care nu iarta, va dovedi ca Securitatea si-a avut radacinile in glia Rusiei, nu a Romaniei. Si ca fostii ei ofiteri care sunt acuzati azi ca si-au tradat tara cerand azil politic in Occident nu au jurat credinta Romaniei, ci lui Ceausescu, in calitatea lui de "Comandant Suprem," si Romaniei comuniste creata sub protectia baionetelor sovietice.
Alte comentarii va invinuiesc ca, in calitate de sef al Securitatii, v-ati face vinovat de uciderea a mii de romani. Cum le raspundeti?
Cantec pentru adormit Mitzura. Nu am fost sef al Securitatii. In 1951 am fost incadrat sublocotenent intr-o unitate interna (Directia IV) unde am raspuns de industria chimica, in care Securitatea nu a organizat nici un proces de sabotaj in acei ani. In 1955 am fost transferat in serviciul de spionaj extern, DIE. Cand m-am rupt de Securitate eram adjunct al sefului DIE pentru activitati tehnico-stiintifice. In toti acei ani negri am comis fapte demne de dispret, dar nu am fost implicat in actiuni care sa duca la pierderi de vieti omenesti.
Cartea Alba a Securitatii contine stenograma integrala a sedintei Biroului Executiv al MAI din 1978, care a infierat "tradarea" mea. Raportul prezentat de generalul Emil Macri, precum si cei care au luat cuvantul pe marginea lui, mi-au reprosat toate belelele comunismului. Nimeni nu m-a acuzat insa de omor. Aceste acuzatii au inceput sa apara dupa interviul pentru Vocea Americii pe care l-am dat lui Dorin Tudoran in 1990, in care am sugerat noilor conducatori ai Romaniei sa scoata securistii din noile servicii secrete ale tarii, si sa transforme Securitatea in muzeu pentru a preveni repetarea crimelor sale. Numai dupa acel interviu securistii ascunsi in noile servicii secrete au inceput sa insinueze ca as fi comis crime.
In 1997, seful SRI, Virgil Magureanu a prezentat conducerii ZIUA documente ale Securitatii ce insinuau ca ati fi fugit ilegal din Romania ca sa nu fiti arestat pentru activitate de contrabanda si trafic cu whiskey. De ce?
Pentru ca Ceausescu a vrut sa ascunda romanilor faptul ca am cerut azil politic din Germania, unde el m-a trimis cu un mesaj catre cancelarul Helmuth Schmidt. Liderii comunisti nu au acceptat nici o data ideea ca subalterni ai lor cu functii de raspundere s-au rupt de comunism din motive politice. De aceea, ei au cerut politiei lor politice sa insceneze ca acestia erau de fapt delincventi de drept comun. Si toti au devenit criminali de drept comun. Nici chiar Regele Mihai nu a facut exceptie. El si generalul american Eisenhower sunt singurii oameni de stat din lume ce au fost decorati de presedintele Truman si de Stalin pentru merite deosebite in scurtarea razboiului. In 1944, cand Gheorghiu-Dej s-a prezentat la Rege pentru prima oara, i-a sarutat mana. Asta nu a impiedicat Securitatea lui sa insinueze, ulterior, ca Regele a fost un escroc. Daca Eisenhower ar fi trait in Romania, ar fi avut probabil aceeasi soarta.
Intr-o recenta aparitie la TV, Mihai Pelin a spus ca a publicat o carte in care a dovedit, pe baza documentelor Securitatii, ca si dumneavoastra sunteti un escroc. Vreti sa-i raspundeti?
Cred ca Sorin Rosca Stanescu ar fi mai indicat sa-i raspunda. El a scris "Autopsia Unei Inscenari Securiste" in care a documentat, in peste 200 pagini, ca afirmatiile din cartea "Culisele spionajului romanesc", la care se refera Pelin, sunt bazate pe inscenari ale Securitatii. Voi da doar un exemplu. In "Culisele spionajului romanesc" Pelin scrie ca directorul postului de Radio Europa Libera, Vlad Georgescu, "nu si-a putut reprima un sentiment de dezamagire" fata de "Orizonturi Rosii", pe care a prezentat-o drept "maculatura" la care "au lucrat vreo sase perechi de maini si numeroase picioare". Pelin afirma, de asemenea, ca Vlad Georgesccu a fost "nevoit, impotriva vointei sale, sa transmita la radio cateva fragmente din "Orizonturi Rosii". Cartea lui Sorin Rosca Stanescu contine numeroase documente originale ale REL care atesta ca "Orizonturi Rosii" a fost serializata saptamani in sir, in 1988 si 1989, precum si scrisori ale ascultatorilor din Romania ce aratau ca strazile Bucurestiului erau goale in timpul acestor emisiuni. Benzile de magnetofon ale REL dovedsc ca Vlad Georgescu a deschis ciclul emisiunilor. Si ca tot el l-a incheiat. In acea incheiere, fara precedent in istoria Europei Libere, Vlad Georgescu a descris amenintarile cu moartea pe care le-a primit de la Securitate pentru a-l face sa renunte la serializarea cartii "Orizonturi Rosii". Apoi a conchis: "Daca ma vor omoara pentru ca am organizat serializarea cartii generalului Pacepa, voi muri cu constiinta impacata ca mi-am facut datoria de jurnalist". Cateva luni mai tarziu, Vlad Georgescu a murit in conditii inca neelucidate. Restul afirmatiilor din "Culisele spionajului romanesc" sunt tot atat de adevarate. Poate n-ar fi rau ca "Autopsia Unei Inscenari Securiste" sa fie republicata. Ea ar pune multe din dosarele Securitatii menite sa compromita dusmanii comunismului, care se fac publice in aceste zile, in lumina lor adevarata.