Nu numai ca nu ma mira faptul ca partidul Romania Mare si Conservatorii s-au hotarat, in sfarsit sa se alieze. Ba chiar as putea spune ca asteptam ca aceasta miscare sa se petreaca mult mai devreme, si asta, din motive extrem de usor de observat. In
Nu numai ca nu ma mira faptul ca partidul Romania Mare si Conservatorii s-au hotarat, in sfarsit sa se alieze. Ba chiar as putea spune ca asteptam ca aceasta miscare sa se petreaca mult mai devreme, si asta, din motive extrem de usor de observat. In ce priveste PRM, acesta, prin liderul sau, d-l Corneliu Vadim Tudor, isi exprima de prea mult timp dorinta de a ajunge la guvernare, iar alegerile care se profileaza, par a-l apropia de acest deziderat, dar numai cu ajutorul unor partide din arcul rosu al politicii. Si cum numai d-l Voiculescu si partidul d-sale pare pregatit, de voie, de nevoie sa se alieze cu acesta, lucrurile, in acest sens, par sa se aranjeze. Daca pana acum, conservatorii au facut pe dracul in patru sa ramana la guvernare, (dupa parerea unor analisti, doar pentru a pastra monopolul ministerului Industriilor, cu toate avantajele materiale care decurg din conducerea unui astfel de minister, generos cu toti cei care de-a lungul timpului l-au avut in stapanire, precum si altele, datorate faptului ca participa la guvernare), P.C., pare dispus, o data cu apropierea anticipatelor, sa dea cartile pe fata si sa-si asume faptul ca guvernarea, care apartine azi unui soi ciudat de simulacru al extremei drepte, nu are nimic in comun cu obiectivele acestui partid, pe care d-l Basescu il numea pe buna dreptate "solutia imorala". Faptul principal pentru care se va produce o astfel de coagulare a ceea ce se vrea, pentru ochii electoratului "stanga" esichierului politic, si care este, in fapt, doar o jalnica ramasita a diversilor activisti si lingai ai regimului Ceausescu, asezonati cu urme ale maharilor Securitatii, nu este nimic altceva decat un raspuns asteptat al acestora, in imensa lor frica de a-si pierde, pe de o parte, datorita "dosariadei", locurile avantajoase in politica Romaneasca, iar pe de alta, accesul la functia publica, din care, dupa cum se stie, se obtin uluitoare avantaje materiale. Nu exista nici urma de cautare a unui echilibru intre stanga si dreapta, asa cum s-ar putea crede, ci, mai degraba o ultima zvarcolire a sarpelui inainte de moarte. Numai ca, asa cum se stie, aceasta ultima bataie a cozii poate ucide multe "vietuitoare" aflate din intamplare, sau cu treaba, la locul macelului. Daca panica acestor doua partide nu este totusi atat de mare, asta se datoreaza faptului ca nici alianta PNL-PD nu este, asa cum ar dori, exponentul curat al dreptei din Romania. Daca e s-o spunem pe cea dreapta, atunci trebuie sa recunoastem ca, cel putin Partidul Democrat, in cea mai mare parte a lui pastraza elemente ale Partidului Comunist. Iar daca ne aducem aminte de ce spunea d-l viitor presedinte al tarii in confruntarea finala cu d-l Adrian Nastase, "vedem ca nu vedem" nimic din ceea ce ar fi trebuit sa duca spre o dreapta Europeana, in adevaratul sens al cuvantului. Un alt adevar este si extrema agresivitate a acestui partid, violenta limbajului prezidential, dar si a unora din principalii sai lideri. Or aceasta atitudine este departe de a asigura respectul electoratului. Pierderea maxima pe care ar putea-o contabiliza P.D., este nu activitatea mai rea sau mai buna ai ministrilor desemnati de acesta, ci chiar stilul democratilor, care sunt fascinati de acest model "jucator" al presedintelui, in conditiile in care multi din membrii P.D. nu au posibilitati reale de a depasi un minim nivel de comportament si limbaj. Oricum ar fi, acestia nu ar gresi daca si-ar aminti, ca daca vrei sa cunosti pe cineva, este suficient sa observi cat de mult il transforma (in rau) puterea. Sunt cunoscute, in acest sens, cazuri de oameni din P.D., care inainte de a ajunge la putere aveau un comportament de intelectual, iar acum, o data investiti cu puterea "de a supraveghea si a pedepsi" au capatat obiceiuri cu mult sub demnitatea lor. Daca adaugam la aceasta frica (si nu respect!) pe care o inspira azi acestia, atat in politica, dar si in ceea ce inseamna "Romania reala" - ai carei locuitori nu sunt mari amatori de sange pe pereti (asa cum am putut vedea din scorul alegerilor Parlamentare) si mesajul la fel de sangeros al intelectualilor de extrema dreapta, pe care alianta DA i-a pierdut, pentru ca sunt, orice s-ar spune intelectuali formati sub regimul Comunist, fara curaj si obisnuiti sa atace doar atunci cand le este usor s-o faca, dar pe care lumea nu i-a decupat inca din poza de grup cu d-l Basescu, atunci am putea banui ca sondajele facute de Putere pana acum, si care situeaza Alianta DA pe primul loc in preferintele electoratului sunt cel putin exagerate. Iar daca mai punem la socoteala ca PSD, prin "Grupul de la Cluj" a inceput o miscare de legitimare, pe care multi din adeptii acestui partid ar paria, intr-un viitor poate prea indepartat, ceea ce numim acum "extrema" asa-zisei drepte poate, mai curand decat spun prognosticurile analistilor, sa esueze intr-o actiune din care ramane doar o violenta sterila, asemeni unei flacari care, chiar daca a ars pe moment cu mare intensitate, nu a reusit sa aprinda vreascurile (in cazul acesta ori ude, ori voit ignifugate) unui foc de tabara.
Despre autor:
