Pachetul de legi ale Securitatii, pregatit si lansat pe piata de catre Guvern, constituie, chiar si inainte de a fi trecut prin Parlament, o lovitura politica remarcabila. Din mai multe motive. Asupra lor voi insista in acest demers analitic. Castigator in disputa creata in jurul unui act normativ atat de important este, teoretic cel putin, Calin Popescu Tariceanu. Iar perdantul e Basescu. Efectele se fac deja simtite. Securitatea, pana azi castigatoare, s-ar putea afla maine in corzi. Iar seful statului a cazut mult prea usor intr-o capcana. Ce poate fi costisitoare, pe termen mediu si lung.
Sa ne amintim: acest pachet de legi, dorit de presedintele Romaniei, pe buna dreptate, intrucat nu mai puteam sta in reglementarile din 1992, a fost livrat cumva pe sub masa. Cu alte cuvinte, actul normativ a fost creat in laboratoarele serviciilor secrete, prezentat presedintelui care, initial, a omis faptul ca institutia pe care o reprezinta nu poate avea, in mod constitutional, o initiativa de natura legislativa. Dupa balbaielile initiale, proiectul a ajuns acolo unde trebuia. La Guvern. Unde, dezbatut public, s-a transformat in cu totul altceva decat doreau serviciile secrete. Intre timp, demisiile simultane si spectaculoase ale sefilor acestora au precipitat lucrurile. Traian Basescu, vadit incomodat de imposibilitatea de a obtine unda verde in Parlament pentru inlocuitorii de la SRI si SIE, a incercat o amanare sine die a nominalizarilor. Adversarii sai politici, inclusiv din interiorul Aliantei DA, au pus, insa, piciorul in prag. Presedintele trebuia sa faca propuneri pentru SRI si SIE. Ceea ce a determinat o noua miscare pe tabla de sah politica. Basescu a sarjat, conditionand nominalizarile de votarea pachetului de legi privind siguranta nationala. Aparent, cel putin, a actionat logic si rational. Pentru ca este normal ca mai intai sa creezi un cadru legal si institutional si abia apoi sa numesti oamenii cei mai potriviti la conducerea unor institutii, reformate in plan legislativ. Altfel, ar fi fost o improvizatie. O noua aventura.
Ultimatumul prezidential, taxat de adversarii politici ai lui Basescu si de unii analisti politici, printre care ma numar, drept santaj, a dat rezultate. Executivul a elaborat, sub coordonarea tandemului Radu Stroe - Marius Oprea, noul pachet de legi. Un act normativ modern. Daca va fi votat, pentru prima data serviciile secrete vor avea, in primul rand, obligatia de a veghea la siguranta cetateanului. Si de a-i respecta si garanta acestuia libertatile. Securitatea s-ar putea transforma intr-un grup de servicii inteligente care, departe de a mai actiona independent de Parlament, ca stat in stat, vor trebui sa se supuna controlului institutiilor democratice. Nu va mai fi permisa existenta unor firme acoperite, ale caror venituri sa scape de sub control si nici a ofiterilor acoperiti, strecurati in mediile politice ori ale societatii civile. Noua securitate va raspunde, prin reprezentantii ei, inclusiv penal pentru orice incalcare a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Noii securisti nu vor mai fi mai presus de lege. Dupa declansarea, pe calea unor acte normative, a desecretizarii dosarelor, care constituie premisa unei mai mari transparente asupra trecutului apropiat, in plan politic acest pachet de legi reprezinta a doua batalie, pana una-alta castigata de Guvern.
Incepand din acest moment, initiatorii acestui proces - serviciile secrete si institutia prezidentiala - care se transforma intr-un veritabil bumerang sunt, in mod straniu, nevoiti ca, in loc sa atace, sa se apere. Trecerea de la ofensiva la defensiva este nu numai costisitoare, in planul credibilitatii, dar poate fi si premisa - asa cum de altfel se si intampla - a unor greseli in lant. Ma voi referi la un singur exemplu: ofiterii acoperiti din presa. Daca legea va interzice, in mod expres, existenta acestora, atunci, pentru a nu savarsi o infractiune pentru care pot raspunde penal, capii actualei Securitati vor trebui fie sa-si abandoneze cartitele, fie sa le retraga. Daca un jurnalist are aceasta dubla calitate, in momentul in care va fi retras in "centrala", fostii sai colegi vor sti cine a fost. Iar evenimentul va fi subiect de presa. Pentru ca este greu sa-i ascunzi pe toti simultan, in tot felul de firme care nici ele nu mai pot functiona sub acoperire. Si atunci, dimensiunea operatiilor de intoxicare a presei va deveni evidenta pentru populatie. Perdanti, in plan politic, vor fi sustinatorii Securitatii. Daca dimpotriva, ofiterii acoperiti vor ramane in redactii, ei vor trebui dati afara din serviciile secrete. Si vor pierde avantaje incomparabil mai mari decat amarata de leafa de jurnalist.
In aceste conditii, afirmatia de la Realitatea TV a presedintelui Traian Basescu, conform careia rolul acestor ofiteri acoperiti din presa era acela de a proteja redactiile, a fost o gafa monumentala. In definitiv, care sunt dusmanii externi ori chiar interni de care ar trebui protejate, fara voia lor, redactiile?