In dupa-amiaza acestei zile, o importanta intrunire-dezbatere va avea loc in Sala Oglinzilor, la sediul Uniunii Scriitorilor de pe Calea Victoriei, incepand cu orele 18.00. Pusa sub genericul "Scriitorii si Securitatea", manifestarea anuntata de conducerea US s-ar dori, este o supozitie personala in absenta altor informatii, o punere in discutie a relatiilor dintre scriitori si binecunoscutul sinistru organism. Aflat nu chiar de capul lui, ci administrat si coordonat de organele de stat si PCR "abilitate".
Ni se pare binevenita o astfel de actiune - repetam, nu stim miza si nici nu ne facem prea mari iluzii despre consecintele unei astfel de abordari - prin care sa se puna pe tapet impactul nefast asupra vietii literare, cultural-ideologice de catre temuta, dar si dispretuita "Securitate". Intrebare banala: daca era o asa mare mandrie patriotica apartenenta la "Securitate", de ce oare copilasii lor nu clamau cu voiosie pioniereasca "Taticu meu e securist !"? Sigur ca o astfel de punere in discutie - care va provoca cu siguranta iesiri la rampa inflamante - ar fi trebuit sa aiba loc la inceputul anilor '90. Din pacate nu s-a intamplat. Cu toate ca marea masa a scriitorimii romane, in frunte cu o intreaga conducere colectiva unde se regaseau cei mai importanti si cele mai reprezentative nume ale breslei, aflata, pe atunci, pe aceeasi parte a baricadei - adica anti-FSN si anti-Iliescu - ar fi putut sa realizeze o despartire, clara si reala, a apelor. Nu s-a vrut, nu s-a putut, numeroase conflicte minore si valorificarea abila a orgoliilor scriitoricesti au marcat clivajul dintre membrii breslei. Pana la spargerea unei necesare solidaritati.
Poate ca a venit momentul sa se spuna, raspicat si ferm, rolul nefast al legaturilor dintre Securitate si scriitori. Formele prin care PCR si "Securitatea" manipulau breasla, dincolo de reactiile, dintre cele mai vehemente, care aveau loc la sedintele Consiliului Uniunii. Publicul larg de azi nu poate sa-si inchipuie ce se putea spune la sedintele de la US. Care ingrozea activul PCR marunt delegat la sedinte, si-i puneau in garda pe activistii cei mari ca sa nu se intample vreo "nenorocire". Formele "bizantine" de abordare a relatiilor cu scriitorimea, amestecand amenintarile si sanctiunile, cu cedari si oferirea unor avantaje, materiale sau de alta natura, au dus la o relatie complice-contorsionata. Care, in cele din urma s-a contorsionat de-a binelea, organizatia de partid de la US a fost desfiintata, sedintele Consiliului Uniunii - care era ales liber si nu facea "ad integrum" jocul autoritatilor - nu s-au mai tinut. Ca si primirea de noi membri care a fost blocata ani in sir, pana in ianuarie 1990.
In acest context, rolul jucat de grupul lui Eugen Barbu si revista "Saptamana", ca si cei stransi in jurul revistei "Luceafarul", sub directia criticului Mihai Ungheanu, azi discret lider PRM (chiar daca redactor-sef era un activist de partid numit Fruntelata ) nu poate fi deloc de neglijat. Caci toti acesti slugoi ai regimului s-au regrupat in jurul revistei "Romania Mare", aparuta cu binecuvantarea lui Petre Roman, ca sa combata oponentii noului regim. "Romania Mare" a fost prima foaie imunda care a spurcat viata publica romaneasca, introducand in limbajul ei incredibile minciuni si murdarii la adresa unuia sau altuia dintre cei mai importanti scriitori. Ca apoi sa improaste cu noroi chiar si pe cei care i-au sprijinit, latind in spatiul public romanesc abjectia morala si limbajul de mahala. Care, din nefericire, a proliferat, tocmai pentru ca nu a fost condamnat si refuzat de la inceput. Daca s-ar retipari atacurile repetate din "Luceafarul" ale lui Artur Silvestri la adresa Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, precum si cele din "Romania Mare "de dupa '89, s-ar vedea o continuitate demna de cauze mai bune. Punerea pe tapet a responsabilitatilor scriitorimii romane in directa legatura cu activitatea "Securitatii" poate aduce o nota de reparatie morala. Atat de necesara in spatiul public romanesc. Pentru a dovedi si a se dovedi ca nu toti romanii, scriitori sau nescriitori, au fost niste ticalosi oportunisti, colaboratori, informatori sau chiar ofiteri acoperiti, facand jocul murdar si meschin al autoritatilor comuniste. Andrei Plesu si Dinescu, Dorin Tudoran, Paler si Ana Blandiana, Dan Petrescu, Manolescu si Liiceanu si atatia altii au fost improscati cu fel de fel de invective si jigniti in fel si chip de toti acesti agenti, cu acte sau fara, ai "Securitatii" romane. Opinia publica romaneasca, daca vrea sa refaca adevarul ultimilor 50 de ani de istorie, nu poate trece usor peste ce s-a intamplat si cu scriitorimea romana si tot ce a fost maculat in interiorul breslei.
Actiunea de la Uniunea Scriitorilor este binevenita, chiar daca pozitia oficiala a presedintelui ei, ca ambasador la UNESCO, diplomat "in charge", il plaseaza intr-o postura ingrata: cu "Securitatea" diplomatia nu-si mai are rostul.