Dupa doi ani de existenta aventuroasa - sechestrat, eliberat, rapit in plina strada si sechestrat din nou - , Stefan Foris a fost asasinat. Data exacta nu se cunoaste. Nici cine a decis suprimarea, pentru ce culpe si ce probe s-au adus in favoarea vinovatiei sale. La cativa ani dupa producerea crimei au disparut si osemintele. Cine, cand, de ce si din ordinul cui?
Despre Stefan Foris se pomenise ultima data in cadru oficial la Conferinta Nationala a Partidului din octombrie 1945. Il adusese in discutie Lucretiu Patrascanu, in intaia sedinta a primului Comitet Central ales dupa iesirea din ilegalitate - sedinta la care insusi ministrul Justitiei fusese cap de afis. Comparatia cu ultimul secretar general al partidului din anii ilegalitatii a fost una cel putin neinspirata. RAPIT IN PLINA STRADA. La acel moment - in toamna lui 1945 - , Foris era sechestrat, dupa ce fusese rapit in plina strada de un comando comunist, condus de generalul Gheorghe Pintilie in zona Pietei Universitatii. Locul ""detentiei"" nejustificate de nici o lege in vigoare la acel moment era cunoscut de un grup restrans de initiati. De altfel, soarta lui Foris in ultimii doi ani ai vietii sale se aseamana cu a unei scrisori cu ""adresant necunoscut"", cu care nimeni nu stie ce sa faca exact si la ce destinatie sa o remita. Mutat de colo-colo - de la sediul partidului in sediul Ministerului de Interne si invers, acasa la generalul Gheorghe Pintilie, in case conspirative inca la dispozitia partidului - ascuns de ochii lumii, dar si de cei ai familiei - , Foris a fost vreme de doi ani o problema cu foarte multe necunoscute. Candva, in cursul anului 1946, cineva a decis sa taie nodul gordian. ""Candva"", ""cineva"".... ""Candva"" - deoarece astazi este foarte greu de spus cand anume s-a transat situatia ultimului secretar general ilegalist in sensul dorit de puternicii zilei. ""Cineva"" - pentru ca, de asemenea, este dificil de stabilit cine a avut de spus cuvantul decisiv. Anchetati in diferite etape ale regimului, cei implicati direct in evenimente au dat declaratii contradictorii. S-au contrazis intre ei si chiar fiecare pe sine insusi, in functie de unde banuiau ca bate ""vantul anchetei"" si cam ce raspunsuri credeau ca vor sa auda anchetatorii. Responsabilitatea deciziei a fost, de asemenea, pasata, fiind aratati cu degetul mai discret sau mai apasat cand Gheorghiu-Dej, cand ""troica Ana-Luca-Teo"". In ce for al partidului s-a discutat si s-a decis suprimarea lui Foris? Pentru ce culpe? Ce probe s-au adus in favoarea vinovatiei sale? Cand a avut loc asasinatul? La toate aceste intrebari raspunsurile au variat de la persoana la persoana si de la un an la altul. Se stie insa cine l-a asasinat, cum, unde l-au ingropat. Unde a disparut dupa un timp cadavrul? - o alta intrebare fara raspuns. Si alte necunoscute. Din acest motiv, reconstituirea in cele mai mici detalii a mortii lui Stefan Foris este dificila. In ciuda materialului documentar impresionant cantitativ, referitor la acest asasinat, raman inca multe semne de intrebare. Moartea lui Foris reprezinta unul din cele mai controversate momente din istoria comunismului romanesc. Alaturi de Lucretiu Patrascanu, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Miron Constantinescu si Iosif Chisinevschi, a fost prezentat de-a lungul timpului ca una din victimele ""luptei pentru putere in PCR"", al carei castigator fusese Gheorghiu-Dej. Ca intr-un puzzle complicat, nici soarta apropiatilor lui Stefan Foris nu a fost mai blanda. Victoria Sarbu - ""tovarasa de viata"" a lui Foris si membru in Secretariat in ultimii ani ai razboiului, Remus Kofler - de asemenea membru al aceleiasi structuri, mama lui Foris, Petrea Nicolae si Constantin Carp - membri ai Comitetului Central pe vremea conducerii lui Foris - , toti au fost arestati, anchetati, torturati si unii dintre ei chiar ucisi. ""Teroarea rosie"" nu-si alegea victimele numai din randul ""dusmanilor de clasa"", ci si dintre cei care o slujisera candva.