Cu cele 42 de operatii de chirurgie estetica, Cindy Jackson a intrat in cartea Recordurilor. Si toate aceste sacrificii pentru implinirea unui singur vis: sa fie asemenea papusii Barbie.

Pe cand abia implinise 6 ani si se juca de zor cu papusile Barbie, Cindy le masura atenta din ochi, pentru ca incet - incet sa-i devina prietene si chiar modele. Pentru micuta Cindy Jackson, papusile Barbie erau mai mult decat jucarii. Papusa Barbie reprezenta imaginea lui Cindy proiectata in viitor. Cindy le spunea tuturor cu ton apasat ca atunci cand va fi mare ar vrea sa semene cu papusa Barbie.
INFLUENTA. Cindy Jackson este un caz de exceptie care a trimis-o direct in Cartea Recordurilor, conferindu-i-se chiar titlul de ""regina operatiilor de chirurgie estetica"". Pentru ca idealul vietii ei a fost sa fie o papusa Barbie vie. Cercetatorii englezi au studiat influenta acestei papusi asupra fetitelor intre 5 si 8 ani. Ei au observat ca dimensiunile papusii sunt total nesanatoase, ducand cu gandul la femeia anorexica. Cercetatorii sustin ca influenta lui Barbie este negativa, in special asupra fetitelor de 6 ani, care la aceasta varsta isi formeaza propria imagine despre corp. Dovada Cindy Jackson, care in 13 ani a facut 42 de operatii, a cheltuit 70.000 de dolari pentru a-si modela corpul. Poate asa se explica aparitia pe piata jucariilor a altor papusi, cu forme mai plinute. Totusi, am comite o mare greseala fata de papusa Barbie acuzand-o doar pe ea de intreaga vina ca fetitele, adolescentele si chiar femeile adulte vor sa fie silfide. Pentru ca fiecare copil isi apropie jucaria intr-un mod propriu. Si chiar Barbie poate avea un rol pozitiv in formarea fetitelor sub aspectul jocului de-a mama si copilul. Apoi, sub aspectul vestimentatiei, al accesoriilor, papusa manechin poate contribui la dezvoltarea gustului pentru estetic.
PARINTII. Psihologul Mirela Zivari se adreseaza parintilor. Specialistul este de parere ca pana la un punct este normalitate. Pentru ca este firesc ca, inca din copilarie, sa avem modele. Important este spre ce modele ne indrepatam. Si aici intervine rolul parintilor, care pot dirija copilul spre modele ""normale"". Nu trebuie exagerat insa rolul parintilor. Copilul trebuie lasat sa-si selecteze modelele, pentru ca astfel vom afla informatii despre fata nevazuta a personalitatii copilului. Cand alegerea lui nu e tocmai potrivita, vine momentul cand trebuie sa intervina parintii.