Decembrie 1965, Bucuresti. Ionele Schlesser era o femeie de 46 de ani, nascuta si crescuta in Ramnicu Sarat. Dupa ce a facut o scoala de croitorie, ea s-a angajat ca muncitoare la centrul trico-textil din Strada Buzesti nr. 7, loc de munca pe care nu l-a parasit niciodata, in ultimii ani devenind responsabila acestei unitati. In anul 1955, l-a cunoscut pe Alexandru Schlesser din Bucuresti, magazioner la un depozit de piese auto, devenindu-i sotie legitima. Apreciindu-se meritele profesionale ale Ionelei Schlesser, ea a primit de la serviciu o locuinta in Bulevardul Eroilor nr. 24, raionul Lenin unde s-a mutat cu noul sot. Pe parcursul convietuirii lor nu au avut copii. Ionela, care avea un organism mai subred, devenise o fumatoare inraita, ceea ce a condus la contractarea unei boli cronice de plamani. De asemenea, era devorata de o tuse convulsiva pentru care lua tot felul de medicamente. In ziua de 15 decembrie 1965, sotul, Alexandru Schlesser, a venit la ora de inchidere si dupa ce Ionela a incuiat magazinul au plecat impreuna in Strada Costache Marinescu nr. 29. Acolo, locuia sora sotului, care avea si televizor, iar in acea seara se transmitea un meci international de fotbal. Dupa ce au servit masa de seara, in jurul orei 22:00, au inceput sa joace carti. La un moment dat, Ionela Schlesser a incercat sa fumeze o tigara. Dupa ce a aprins tigara si a tras in piept primul fum, a apucat-o o tuse intr-o forma alarmanta. Ionela, napadita de convulsiile tusei, a introdus mana in poseta ei care se gasea la piciorul scaunului si a scos o sticla cu medicamentul Sirogal. Gazda i-a oferit o lingura in care sa toarne licoarea, insa Ionela a refuzat-o si a baut direct din sticla jumatate din continut. Apoi la scurt timp i s-a facut rau si s-a intins pe pat, iar cand a venit salvarea femeia decedase deja. Serviciul Judiciar intra in actiune
La fata locului s-a deplasat o echipa compusa din procuror criminalist, ofiteri de judiciar, ofiter criminalist si un medic legist care au facut primele cercetari. Printre altele, au fost ridicate sticla cu Sirogal ce mai avea jumatate din continut si poseta victimei in care s-au gasit 18 pastile de Trecid, un medicament cu efect expectorant. Alexandru Schlesser si sora sa au declarat cum decursesera lucrurile in acea seara si ca n-au stiut nimic de acea sticla de Sirogal pe care victima o avusese in poseta ei. A doua zi dimineata este interogat personalul trico-textil din Strada Buzesti nr.7, unde Ionela Schlesser fusese sefa. Una din muncitoare, Garofita Voica, avea sa declare urmatoarele: ""Eu am lucrat ieri in schimbul doi, respectiv de la ora 13:00. Cand am venit la serviciu, doamna Ionela, sefa, mi-a spus ca pe la ora 10:00 a intrat in magazin un copil necunoscut, in varsta de 12-13 ani, imbracat in uniforma de elev, cu par saten, care i-a adus un pachetel. Cand l-a intrebat cine i-a trimis pachetelul, copilul i-a spus ca l-a trimis un domn de la placintaria de alaturi pentru doamna responsabila. Intre timp a mai sosit la serviciu o alta colega Niculina Iancu. Doamna Ionela i-a povestit si ei la fel. Atunci am rugat-o sa desfaca pachetelul sa vedem si noi ce contine. Sefa l-a desfacut in prezenta noastra si a constatat ca era o sticla cu Sirogal, 18 tablete de Trecid si o scrisoare. Dupa ce am citit scrisoarea, care era trimisa de un binevoitor impresionat de tusea magareasca a sefei noastre, doamna Ionela a mototolit-o si a aruncat-o.
Unde a aruncat-o?, a tresarit imediat capitanul Alexandru Turcu de la Serviciul Judiciar al Militiei Capitalei care facea audierea.
In galeata de gunoi.
Ati aruncat galeata?
Nu."" Scrisoarea binevoitorului
Este gasita imediat scrisoarea, desfacuta si citita:
""Stimata doamna. Va dau un sfat din propria mea experienta, ca tot la fel tuseam si m-am speriat unde pot sa ajung (chiar la un cancer de plamani). Am consultat un medic despre cele aratate si m-a speriat cu ideea cancerului. De aceea, vreau sa vin in ajutorul dumneavoastra. V-am auzit tusind pe cand aveam ceva de lucru la dumneavoastra si nu am indraznit sa va spun personal. Va trimit acest flacon de sirop si aceste pastile luate concomitent si veti vedea ce eficacitate are. Intr-adevar este putin mai greu de luat, sa va astupati putin la nas, de luat ceva dupa el, il veti bate putin inainte de a-l servi. Nu fac acest lucru ca simplu client si ca-mi sunteti simpatica si ar fi pacat o conita asa draguta sa tuseasca in halul acesta. Sanatatea este cel mai mare dar la ora actuala. Va rog sa ma scuzati de indrazneala. Sarut mainile. Iovescu Vasile"". Ionela a baut din sticla de Sirogal la serviciu? O intreaba capitanul Turcu pe muncitoarea Garofita Voica.
N-a baut, desi a tusit ingrozitor. Autopsia si expertizele
In urma necropsiei, in raportul de expertiza medico-legal nr. 1810/1965 se arata ca moartea Ionelei Schlesser s-a datorat ingerarii unei solutii toxice (parathion). Din buletinul de analiza rezulta ca sirogalul trimis spre examinare toxicologica (din care a baut victima) contine parathion. Concentratia in parathion dupa agitare este de 2,5 gr/100 ml. Asadar, un omor prin otravire, ofiterii Serviciului Judiciar elaborand urmatoarele ipoteze: Crima a fost savarsita din ura sau razbunare de persoane ce au avut conflicte cu victima, ca urmare a unor neintelegeri locative, de serviciu sau gelozie.
Crima a fost savarsita de sot sau membrii familiei acestuia pentru a scapa de victima. Pe urmele ipotezelor
Intrucat din scrisoarea trimisa victimei impreuna cu otrava, scriptorul lasa sa se inteleaga ca a avut ceva de lucru in acea unitate si a auzit-o pe responsabila cum tuseste, s-a verificat registrul cu comenzi de ticotaje, nefiind identificata nici o persoana cu numele de Iovescu Vasile. De fapt, ar fi fost prea frumos ca asasinul sa faca o astfel de greseala. De ce alesese el sa semneze scrisoarea cu acest nume? Fie ca era un nume fictiv si atunci era perfect acoperit, fie ca era un nume imprumutat de la un prieten, ruda sau cunostinta, dupa cum i se imprimase in memorie si atunci o sansa se putea intrevedea pentru judiciaristi. De aceea, pentru a nu o scapa, ofiterii au stat de vorba cu toti barbatii din Bucuresti care purtau acest nume, doar-doar or da de un fir fie el cat de departe. Sansa insa nu le-a suras. Pentru identificarea copilului care a inmanat pachetul victimei, s-au facut verificari si investigatii la toate patiseriile din Strada Buzesti. S-au tinut instructaje cu lucratorii de militie din Capitala, s-au verificat dupa varsta si semnalmente toti copii, baieti, pe un perimetru destul de mare din jurul strazii Buzesti si s-a facut un instructaj tuturor profesorilor din Capitala, de la scolile generale cu clasele 5-7, rezultatul fiind negativ. La locul de domiciliu din Bulevardul Eroilor nr. 24, victima avea un conflict locativ cu dr. Eugen Bratescu, care locuia in acest imobil si care ocupase o camera ce fusese repartizata familiei Schlesser. Procesul ajunsese la Tribunalul Suprem, insa in urma verificarilor s-a stabilit ca medicul n-avea nici o contingenta cu crima. Pentru ca unitatea tricotextil condusa de Ionela Schlesser mergea foarte bine si era tot timpul evidentiata de centrala. Era posibil ca cineva de la celelalte magazine concurente sa vrea eliminarea ei. Astfel s-au luat probe de scris de la toate persoanele care puteau intra in sfera acestei banuieli si s-au trimis pentru comparatie cu scrisoarea corp delict expertilor grafologi. In urma rezultatelor primite de la grafologi, toate persoanele au fost eliminate, iar aceasta pista s-a inchis. Perchezitie la arhiva
Concomitent se trece si la verificarea ipotezei nr. 2, banuit fiind Alexandru Schlesser, sotul victimei. Acesta facuse un an de puscarie pentru delapidare si acum lucra ca arhivar la arhiva bazei de aprovizionare si desfacere a MICM. In ziua de 19 decembrie 1965 se face o perchezitie la locul de munca al acestuia si sunt ridicate mai multe carpe de sters praful, care sunt trimise imediat la laborator, la Institutul Medico-Legal. Rezultatul i-a surprins imediat pe anchetatori, pentru ca pe aceste carpe s-au pus in evidenta urme de parathion. Atentia se concentreaza asupra sa si se afla ca de sase ani traia cu o femeie, Alexandrina Perle, arhivara la IRIC Bucuresti. Cine era aceasta Alexandrina? Nimeni alta decat o fosta muncitoare la magazinul tricotextil din Strada Buzesti nr. 7 si cea mai buna prietena a victimei. In urma cu sapte ani se infiltrase pe sub pielea Ionelei Schlesser si in familia ei. Apoi, profitand de faptul ca victima era o fire bolnavicioasa si fara apetit sexual, ii ""furase"" barbatul. Cum in astfel de conditii cele doua femei nu mai puteau lucra impreuna, Alexandru Schlesser i-a gasit amantei postul de arhivara la IRIC. Cei doi amanti se vedeau zilnic la domiciliul Alexandrinei sau la arhiva lui, unde intretineau relatii sexuale si isi faceau planuri de viitor, Ionela Schlesser devenind cea mai mare piedica in calea fericirii lor. Arestarea amantilor
Dupa cat fusese de ordinara Alexandrina in relatia ei cu cea mai buna prietena, suflandu-i barbatul, ofiterii de la Judiciar au presupus ca si ea trebuia sa aiba un amestec in uciderea Ionelei, asasinatul fiind pus la cale probabil impreuna cu amantul. Celor doi li s-au luat probe de scris, dupa care in ziua de 23 decembrie 1965 au fost arestati. In ancheta, Alexandrina Perle a recunoscut ca facea presiuni asupra amantului sa termine mai repede cu Ionela, dar nu printr-o crima, ci prin divort. Amantul a motivat tergiversarea divortului, pentru ca nu este reabilitat, actiunea fiind in curs. Ultima data isi vazuse amantul in dupa-amiaza zilei de 14 decembrie 1965, cand il gasise acasa stand de vorba cu mama ei. Era tare suparata ca se apropiau Sarbatorile de iarna si ea ramanea tot singura. El a promis atunci ca va rezolva problema in saptamana respectiva, iar ea de bucurie a acceptat imediat sa aiba raport sexual cu el. Apoi amantul a plecat de la ea pe la ora 17:30, pentru a ajunge la magazinul Ionelei. Aceasta declaratie a Alexandrinei Perle se dorea categoric s-o scoata din cauza, dar in acelasi timp o si acuza, pentru ca in lipsa unei actiuni de divort rapide nu se putea intrezari cum amantul putea scapa chiar in acea saptamana de nevasta. Unica solutie era crima! Argumentele lui A. Schlesser
Alexandru Schlesser a negat tot timpul ca ar fi avut vreo participare la asasinarea sotiei sale. De ce s-o omor, explica el cu argumente logice? Cu ce avere sau bunuri aveam sa ma aleg de pe urma ei? Cu nimic, pentru ca acasa avem doar niste harburi de lucruri. Iar bani pusi deoparte, nici atat! Atunci?a€¦
Presiunile din partea amantei, ii replica ofiterul Turcu.
Nu merge, domnule! Cum adica, Alexandra s-a complacut sase ani in povestea asta si nu mai avea rabdare doua-trei luni pana obtineam reabilitarea? Cu reabilitarea in buzunar mergeam la divort la sigur!
In ce sens?, se mira ofiterul.
Ca sa obtin casa din Bulevardul Eroilor, aici e toata cheia! Cu hoasca aia de baba, mama Alexandrinei, nu pot sa ma-mpac. Are o guraa€¦ Pe-asta as otravi-o eu, cu mana mea, zau! Ne pandeste si cand suntem in intimitate si numara de cate ori scartaie patul.
Joci teatru!, il ataca ofiterul. De ce la 14 decembrie 1965 i-ai promis amantei ca in acea saptamana o s-o rezolvi definitiv cu nevasta.
I-am zis ca s-o mai frig o data, ca-i a dracua€™ de buna la pat si bausem ceva inainte, dar in resta€¦ baliverne. Apoi, daca eu sunt criminalul Ionelei, de ce n-am scris eu scrisoarea care i-a parvenit o data cu otrava? Va spun asta, pentru ca eu n-am avut nici o intentie s-o ucid, iar acea scrisoare nu este scrisa de mine. Expertii dumneavoastra cred ca au si constatat acest lucrua€¦ Contraziceri flagrante intre expertii grafologi
Argumentele lui Alexandru Schlesser erau atat de logice, incat i-au pus in dificultate atat pe ofiterii care anchetau cazul, cat si pe procurorii criminalisti care eliberasera mandatele de arestare (si apoi le prelungisera) pe numele lui si al amantei. Ultima speranta a oamenilor legii de a obtine probele incriminatorii impotriva celor doi inculpati si de a le acoperi astfel si perioadele prelungite de arestare erau concluziile expertilor grafologi. Astfel a sosit raportul de expertiza criminalistica, raport care a concluzionat ca scrisoarea nu a fost scrisa de nici o persoana din cele mentionate (Alexandru Schlesser, Alexandrina Perle, mama acesteia si inca 12 persoane din anturajul acestora, care i-ar fi putut ajuta si au fost suspectate. La 12 august 1966 s-a dispus efectuarea unei noi expertize de expertul Camil Suciu, care in raportul depus la 25 august 1966 arata ca scrisoarea a fost scrisa in mod cert de Alexandru Schlesser. Din nou zambete pe chipurile anchetatorilor, pentru ca cei doi amanti banuiti se aflau in continuare arestati. Dar pentru punerea de acord a celor doua acte de expertiza s-a dispus efectuarea unei contraexpertize. Acesti noi experti au comunicat ca scrisul in litigiu nu apartine nici unei persoane din cele vizate. Drept urmare, la 2 aprilie 1966, Alexandrina Perle este pusa in libertate, fiind urmata de amantul ei, Alexandru Schlesser, ceva mai tarziu, respectiv la 5 noiembrie 1966. Asadar, o eroare judiciara. Procuratura municipiului Bucuresti dispune incetarea procesului penal, dosarul fiind trimis organelor de cercetare penala (militie) in vederea completarii cercetarilor. ""Doctorul""
Cazul este repartizat de aceasta data maiorului dr. Nicolae Gavrila de la Serviciul Judiciar al Militiei Capitalei, Brigada omoruri. Poate ca pare ciudat ca acest ofiter de judiciar era in acelasi timp si medic. El era eroul unei istorioare interesante. Terminase scoala de ofiteri de militie ca toti ceilalti colegi ai sai de la omoruri. In anul 1956, deplasandu-se la un caz de moarte suspecta, a folosit in fata sefului Militiei Capitalei de atunci o terminologie medicala mai complicata cu privire la cauza mortii omului respectiv. Seful, care era un tip cam din topor, l-a apostrofat: ""Mie sa-mi vorbesti asa cand oi face tu medicina!"". Aceste cuvinte l-au ranit atat de tare pe capitanul Gavrila de atunci, incat s-a ambitionat si, dandu-si demisia din militie, a intrat la Facultatea de Medicina. Dupa ce a terminat aceasta facultate in anul 1962 si a primit titlul de doctor, a revenit in militie, acordandu-i-se gradul de maior. Numai ca seful Militiei Capitalei pe care se razbunase nu mai era in acea functie inalta, fiind mutat la un raion de militie. Specialitatea de doctor de care se bucura acum maiorul Nicolae Gavrila il facea sa vada cu alti ochi aspectele medicale intalnite in cazurile de care se ocupa. Iar colegii, care il poreclisera ""Doctorul"", il consultau tot timpul cand itele medicale ale vreunui caz se incalceau. Schimbare de macaz
Studiind tot materialul de cercetare in acest dosar si efectuand noi verificari si audieri de persoane, ""doctorul"" avea sa ajunga la concluzia ca in speta este vorba despre o sinucidere regizata de insasi victima Ionela Schlesser! Cauza acestei regii: compromiterea sotului ei, care, in ultimii sase ani de cand traia cu Alexandrina Perle, isi batuse joc de ea si o torturase psihic. Mergandu-se pe urmele Ionelei Schlesser, in spitalele unde fusese internata, din actele medicale rezulta ca, desi avea numai 46 de ani, intrase in acute tulburari de climacterium caracterizate prin dromomanie, ipohondrie, frica de imbatranire, fenomene delirante de persecutie si momente de obsesie sexuala. Acest tablou se potrivea si fenomenelor prin care trecea victima in ultima perioada. In plus, stiinta a demonstrat ca ideea de sinucidere este de multe ori completata de tabloul clinic al femeilor a caror activitate endocrina este modificata de hipofunctia ovariana. Tortura psihica fusese insa factorul declansator al deciziei de a-si regiza sinuciderea. Alexandru se purta cu ea dur, fara mila, recunoscand in fata tuturor ca se intalnea zilnic cu amanta cu care urma sa se casatoreasca dupa ce va introduce divortul. Or, femeie plapanda, Ionela nu mai putea suporta aceasta situatie, ajungand la capatul rabdarilor. Actul de regie al sinuciderii de catre Ionela Schlesser putea fi usor dovedit si prin elemente de natura logica existente in cuprinsul dosarului. Astfel, nu era necesar ca sa-i trimiti sotiei in mod tendentios, ca sa-i suprime viata, o sticla de Sirogal si pastile de Trecid, pentru ca erau cunoscute de victima ca n-au nici un efect asupra bolii de plamani de care suferea. Pe de alta parte, Alexandru Schlesser avea la dispozitie o serie intreaga de metode de a introduce otrava pe care sotia sa s-o ingereze in mod involuntar si sa moara. Insusi actul de a-i trimite sotiei sticla umpluta cu parathion era o actiune riscanta din partea lui Alexandru Schlesser, intrucat Ionela putea evita ca sa consume din sticla de Sirogal primita de la o persoana necunoscuta. Scrisoarea adresata victimei este puerila, lipsita de logica si reprezinta in totalitate o actiune a unei minti ratacite, intrucat s-a vazut clar din manevrele Ionelei Schlesser ca nu a respectat indicatiile din inscris, ingerand substanta din sticla fara ""sa-si astupe nasul"", iar de pastilele de Trecid nici macar nu s-a atins, desi ""ele trebuia luate concomitent"". Dupa primirea sticlei de Sirogal, tusea a continuat s-o sacaie pe victima pana la ora de inchidere. Cu toate acestea, ea nu a apelat la sticla de Sirogal, desi stia ca acel sirop - de care luase de foarte multe ori - are cat de cat un efect calmant. Mai mult, cand colegele ei au vrut sa consulte prospectul de la medicament, Ionela a mutat pachetul, interzicandu-le sa se atinga de el. Planul ei a fost sa bea otrava la sora sotului, in familia acestuia, urmand sa le aduca si lor prejudicii morale si penale, pentru ca erau de acord si chiar incurajau relatia lui cu Alexandrina Perle. Asa se si explica de ce nu a pus poseta pe masa si a tinut-o tot timpul la piciorul scaunului sau. La fel, de ce a refuzat o lingura din partea gazdei, ca sa-si toarne picaturi, si apoi a dat pe gat jumatate din continutul sticlei cu otrava. In final, hotararea Ionelei Schlesser de a se sinucide a fost confirmata de o prietena a ei, care lucra ca tesatoare la Apaca si care o intalnise cu trei zile inainte de eveniment. Ionela i s-a confesat ca nu mai are pe nimeni pe lume, ca banuieste ca are cancer la plamani, iar doctorii nu-i spun (apropo de aluzia din scrisoarea ""binevoitorului""!), iar casatoria cu Schlesser era un dezastru, acesta batjocorind-o impreuna cu amanta. ""Eu am sa termin cu viata asta, a zis Ionela la plecare, abatuta, dar o sa am satisfactie in mormant ca mi-am batut si eu joc de eia€¦"" Aluzia ii privea pe Alexandru si pe amanta sa.