Are camere multe si nu toate la fel. Paturi jumatate moi, jumatate tari. Plante jumatate de gradina, jumatate carnivore. Curios... Sunt si dulapuri in care stau gramezi de pantofi cu tocuri cui. Nici o ciocata, nici un baschet.

La bar, bauturile sunt toate inventate: un sfert absint, un sfert zeama de brusture, restul cucuta. Bai transparente, mirosind a busuioc. Nici un pic de intimitate. Undeva, o camera de tortura pentru clientii pretentiosi. Dincolo, o sala uriasa de bal in care se poate dansa pe termen nelimitat. Neobosit, pe orice ritm, la orice ora. Podele cu fir de ciocolata. Sala de lectura... e o minune: covoare persane rosii, cristale mov raspandite pe ele, masute joase pentru carti citite in doi, capete de lupi pe pereti. De ce lupi? Legende vechi ale lumii spun ca oamenii ar fi fost creati din lupi, si ca lupii inca mai cutreiera in lung si-n lat pamantul, deghizati in fiinte umane, fara ca nimeni sa vada adevarata lor natura. Poate sufletul este de fapt un hotel. La care nu-ti trebuie rezervare. Nu se poate numi Hotel Suflet. Exista in limba rusa un cuvant rar care suna cam asa: Ciarodeika. Inseamna, cu aproximatie, ""Vrajitoare tanara care nu face nimic foarte rau"". Deci, Hotel Ciarodeika sa-i fie numele. Uneori, intra in curatenie generala. Atunci ies la iveala praful si ganganiile ascunse. Hotelul e pandit din cand in cand de hoti. Au vazut ca deasupra portii scrie ""Aici gazduim oameni, cai si pictori"". Ii atrag oamenii si caii, mai putin pictorii, care nu sunt oameni, ci ceva abstract! Adulmeca. Miroase a sange cald si bun. Nu vad ca undeva, ascunsa, mai e o inscriptie: ""Intra cine vrea, ramane cine poate"". In suflet e jumatate zgomot, jumatate liniste.