Acum vreo patru ani, in timp ce lucram la o publicatie ironica, dar cu subiecte serioase, m-am potcovit cu un proces urat de calomnie. Era vorba de un domn, fost deputat PNL, despre care gasisem niste dovezi c-ar fi fost tortionar atunci cand facuse puscarie politica, in anii a€™50. Asa explicam apartenenta domnului la un partid plin de fosti ofiteri activi de securitate. Intr-o prima faza m-am descurcat bine in proces, aveam dovezi solide pe care le tot scoteam din traista si le prezentam instantei cu un aer de martir al neamului. Apoi a venit socul: o pedeapsa de trei luni de puscarie cu suspendare si, mult mai grav, niste daune morale ametitoare, mult prea mari pentru bugetul meu de om care zgarie hartia intr-un ziar. Amnezia
Impreuna cu avocata mea, o fata simpatica, posesoare a unei mutre de chinezoaica get beget, cu toate ca e romanca sadea, din Banat, am mers, dupa pronuntare, la carciuma botezata sugestiv ""Amnezia"", situata undeva langa tribunalul mare. Locul e renumit pentru micile ""intelegeri"" care se fac intre avocati, inculpati, reclamanti si judecatori. Eram enervat la culme, m-am apucat sa zbier la sarmana Elena, asa o cheama pe avocata mea cu infatisare orientala, ca m-a aparat ca funia pe spanzurat. Pe un ton rastit am inceput sa vorbesc despre dovezi, despre apararea mea bine structurata, am adus tot felul de argumente si am banuit ca s-a petrecut ceva necurat, avand drept scop vulcanizarea himenului moral al deputatului. Vorbeam foarte tare si atrasesem atentia unei doamne la vreo 50 de ani. La un moment dat, madama s-a ridicat, a venit la noi si ne-a zis: ""Sunt Diana P., judecator. Cred ca aveti dreptate. V-am urmarit argumentatia si presupun, daca e asa cum spuneti, ca ati incasat-o pe nedrept."" Drept in pat
Elena, satula de reprosurile mele, s-a bucurat cand s-a asezat si Diana la masa. La scurt timp a pretextat ca mai are un proces care trebuie sa inceapa si a sters-o englezeste, lasan-du-ma cu doamna care imi povestea pe un ton potolit despre jurisprudenta, drept roman si alte dihanii, reusise sa ma mai calmeze. Amabila, femeia si-a aratat la un moment dat disponibilitatea sa ma insoteasca acasa la mine, sa-i arat si documentele pe care nu le aveam la purtator. Cum am intrat pe usa, doamna, care in ciuda varstei era foarte bine intretinuta, ca si cand ar fi dormit intr-o cada cu formol, a inceput sa ma mangaie pe barba si sa-mi spuna sa nu mai fiu ingrijorat, ca situatia se va drege pana la urma. Plina de compasiune, m-a luat in brate si apoi am luat-o eu, cu ea cu tot, catinel catre pat. La sfarsit avea un aer multumit si mi-a zis: ""Iti garantez c-o sa castigi in recurs, ai o cale de atac beton."" Nu stiu daca a misculat ceva sau nu, cert e ca la recurs am fost achitat cu felicitari si am ratat ocazia sa devin infractor cu acte-n regula. Intre timp, judecatoarea cu fata umana se preta cu mine la tot felul de ghidusii. Am facut amor sub nasul gardienilor publici in Parcul Carol, apoi, intr-o seara, pe o masa, intr-o carciuma din Piata Rosetti. Tin minte si acum expresia socata a chelneritei care ne-a surpins intr-un separeu si faptul ca a trebuit sa platesc cu varf si indesat paharele sparte de pe tava care i-a cazut din mana. La un moment dat a avut loc si o intalnire de gradul trei, intre Diana si mama mea, care venise sa-mi aduca niste chiftele marinate si sufleu de dovlecei. Cand maica-mea i-a spus: ""Dar dumneavoastra sunteti de varsta mea"", Diana i-a raspuns nonsalant: ""Cred ca am cu un an sau doi mai mult."" Cu toate ca era maritata, isi facea timp cel putin o data pe saptamana sa ramana la mine peste noapte. Dupa vreo trei luni de amor teribil de pasional, eu am plecat pentru doua saptamani la mare, la 2 Mai. In primele zile ma suna de multe ori. Apoi, brusc, nu m-a mai sunat. Am lasat-o moarta si am dedus ca isi gasise o alta ""victima inocenta a justitiei"".