Voci lucide, atat de politicieni, cat si de jurnalisti, au tinut sa semnaleze ca asa-zisa desecretizare a Dosarelor pana acum tinute sub lacat sub pretextul sigurantei nationale e o crancena manipulare a opiniei publice. Noi vom adauga insa un argument la care nimeni nu s-a gandit: cronologia evenimentelor legate de deconspirarea Dosarului Monei Musca. Asadar, la 24 iulie 2006 se da decizia CSAT potrivit careia urmeaza sa fie desecretizate dosarele politicienilor, incepand cu seful statului si terminand cu consilierii locali. Termen de predare de catre SRI a dosarelor desecretizate: 30 august 2006. Trece o saptamana. Trec doua. Despre operatiune nu se afla nimic. Nu e de mirare. SRI si CNSAS stau sub semnul secretomaniei. Presa nu se intereseaza de un proces anuntat de multi, in frunte cu presedintele, drept unul provocator de cutremure dintr-un simplu motiv: e curioasa doar cand i se spune. Duminica, 6 august 2006, la lansarea cartii sale, Cozmin Gusa declara ca peste 100 de politicieni vor fi deconspirati pana-n toamna pe baza noilor dosare primite de CNSAS. Printre acestia se numara si doi fosti prim-ministri. Cozmin Gusa nu sufla o vorba despre Mona Musca. Anuntul privindu-i pe cei foi fosti prim-ministri are menirea de a indrepta atentia spre un fapt la care nimeni nu se gandea: la CNSAS au venit dosare desecretizate! Luni, 7 august 2006, un cotidian faimos pentru legaturile sale cu Cotrocenii vine cu o informatie senzationala: cu o saptamana in urma, la CNSAS au fost aduse de la SRI 29 de dosare. Ziarul publica o lista cu sase nume sonore, nume carora le da si poza. Pentru a ascunde adevarata sursa, Presedintia, sunt invocate surse parlamentare. Ulterior, lista se va dovedi partial confirmata. Numele Monei Musca nu apare. Nu intamplator. Mona Musca stie ca are un dosar secretizat. Nu stie insa daca se numara printre cele 29. In astfel de imprejurari - cunoaste orice politist - faptasul se da de ceasul mortii sa afle ce stie anchetatorul. Si face greseli fatale. Nici SRI, nici CNSAS nu binevoiesc sa dezminta oficial informatia. Ca si in cazul anticoruptiei in direct, se prefera tacerea. E fondul ideal pentru manipulare prin invocarea celebrelor surse. Marti, 8 august 2006, aflata la o sindrofie in Delta Lavinia Sandru lanseaza bomba: dosarul de colaborator al Monei Musca a ajuns la CNSAS. Din punct de vedere oficial, SRI si CNSAS tac. Stim acum ca dosarul Monei Musca se afla printre cele 29 de dosare desecretizate, ajunse la CNSAS in urma cu o saptamana. De ce n-au suflat o vorba Cozmin Gusa si ziarul prezidential? Intrebare fireasca, daca ne gandim ca bomba de presa din cele 29 de dosare era numele Monei Musca. Raspuns posibil: fierberea victimei in suc propriu. Miercuri, 9 august 2006, Oficiosul nu se limiteaza la stirea data de Lavinia Sandru. Aduce informatii despre colaborarea Monei Musca in perioada Timisoara. I se deconspira si numele de cod: Eva. In dosarul de la CNSAS, numele de cod al Monei Musca e insa Dana. Sa nu fi spus acest lucru Oficiosului sursa de la Cotroceni? I l-a spus. Ziarul il da dinadins gresit. Pentru a adormi vigilenta Monei Musca. Deputata inca mai crede ca Traian Basescu n-a livrat-o. Nu altfel se explica faptul ca, dupa declaratia Laviniei Sandru, vedeta PNL se multumeste sa se declare surprinsa. Si mai ales sa faca o greseala fatala: sa mearga miercuri, 9 august 2006, la CNSAS pentru a-si vedea dosarul. Greseala fatala, deoarece, din punct de vedere legal, nici SRI, nici CNSAS nu puteau da publicitatii acum materialele de la dosar. Trebuia provocata Mona Musca sa si le publice singura. Iesind de la CNSAS, Mona Musca se mai tine inca darza. Declara ca n-a facut Politie Politica si ca a doua zi va tine o conferinta de presa. Lucru explicabil. Din dosarul pe care-l cercetase se vedea clar ca nu poate fi acuzata de a fi facut Politie Politica. Joi, 10 august 2006, Oficiosul arunca pe piata numele de cod Dana. La Conferinta de presa, Mona Musca isi prezinta Dosarul. Se grabeste sa-l faca public, deoarece stie ca materialele o absolva de acuzatia de Politie Politica. Marii Papusari mesterisera insa un alt scenariu. Si anume, executia Monei Musca, pentru ca a comis delictul moral de a-si fi ascuns trecutul si pentru ca nici acum, in ceasul al doisprezecelea, nu-si pune cenusa in cap. Si Mona Musca pica in capcana. Nu numai ca pune la dispozitia presei un Dosar care n-ar fi putut fi facut public altfel, dar, mai mult, prin intregul comportament lasa impresia ca nu se recunoaste vinovata. Ceea ce va starni furia Procurorilor Morali. I-a garantat cineva vedetei liberale ca nu i se va intampla nimic, deoarece n-avea cum sa fie acuzata, ca Dan Voiculescu, de a fi facut Politie Politica?
Nu stim.
Stim sigur insa ca: Mona Musca a actionat exact cum au dorit Marii Papusari. Nu putem afirma ca toti cei implicati in aceasta cronologie au fost instrumentele cuiva.
Sigur e ca toti au actionat in vederea unui scop: crearea unei uriase presiuni pentru ca Mona Musca sa se deconspire singura.