Prezent joi seara la Sinteza zilei de pe Antena 3, fostul colonel de securitate Ilie Merce a incercat sa descifreze pentru telespectatori mecanismele relatiei dintre ofiter si informator.
M-am convins inca o data, ascultand raspunsurile interlocutorului la intrebarile mele precise, ca una dintre cauzele evidentei manipulari numite Dosariada sta in lipsa de profesionalism a presei noastre.
Din 1990 si pana azi m-am preocupat, chiar daca nu in principal, de studierea Serviciilor Secrete, intre care am inclus Securitatea. Nu intamplator precizez si Securitatea. Securitatea a fost inainte de toate un serviciu secret. Ca si SRI de azi. Ca si SIE. Ca si DIA. Mijloacele de operare au fost cele ale oricarui serviciu secret modern, inclusiv ale unui serviciu
intr-o democratie. Ca aceste mijloace au fost puse in principal in slujba regimului politic numit dictatura ceausista e o alta problema. Mijloacele, repet, mijloacele sunt insa comune tuturor serviciilor secrete, pentru ca sunt mijloacele unei profesii.
A unei profesii fara nici o legatura cu morala.
Sub semnul preocuparii pentru a descifra mecanismele Securitatii, am scos la editurile pe care le-am condus doua volume importante: Cartea alba a Securitatii. Istorii literare si artistice. 1969-1989 (Editura Presa Romaneasca, 1996) si Spionajul si contraspionajul pe intelesul tuturor (Editura Evenimentul Romanesc, 2000). Scriam la vremea respectiva in Prefata celei
de-a doua carti ca marele ei avantaj consta in ""initiativa autorului de a explica numerosi termeni folositi de fosta Securitate"", in conditiile in care dezbaterile din presa, ""politizate excesiv, au pus in circulatie termeni folositi alandala, cu un continut departe de cel adevarat"". Cartea a fost scrisa si a aparut in contextul campaniei duse de regimul CDR in chestiunea deconspirarii fostei Securitati. Se afla la putere azi tot un soi de regim CDR. Sub acest semn asistam azi la aceleasi dezbateri isterice, nemilos politizate ca si intre 1996 si 2000. Precizarea din Prefata e valabila si pentru Dosariada de azi.
Ea se desfasoara fara o minima initiere prealabila a jurnalistilor, a opiniei publice in mecanismele intime ale Securitatii.
Izbucnita brusc, in cel mai pur stil latino-balcanic, isteria Dosariadei i-a prins destul de nepregatiti pe jurnalisti. Multi dintre ei tineri, dar si necopti, autorii articolelor si ai emisiunilor despre Dosariada s-au lasat manipulati de cei care au dorit sa arunce suspiciunea asupra intregii clase politice sau, si mai grav, de cei care si-au propus sa transforme un proces necesar intr-o manipulare in scopurile rafuielii politice.
Astfel, sub semnul lipsei de minima pregatire a presei in materie de mecanisme intime ale Securitatii, s-a ajuns la condamnarea mijloacelor folosite pentru obtinerea de informatii. S-a vorbit astfel despre caracterul de Politie Politica al folosirii santajului. Santajul e insa un mijloc la care apeleaza orice serviciu secret din lume, lucru explicabil daca ne gandim ca, prin esenta sa, lumea serviciilor secrete e una a totalei lipse de scrupule. Saptamana trecuta, BBC Prime a difuzat un film in care lucratori de la MI 5, Serviciul Secret Britanic, obtin de la un functionar de banca o informatie prin santajarea acestuia cu niste fotografii compromitatoare, facute de Serviciu in timp ce respectivul era in pat cu o lucratoare a MI 5 sub acoperire. Lucratoare care-l agatase pe respectivul tocmai pentru a-l aduce in situatia de a fi imortalizat in exercitiul aventurii extraconjugale. Serviciul britanic avea nevoie de informatii de la respectivul functionar pentru a dibui contul unui mafiot rus. Scopul tinea de lupta impotriva Mafiei. Mijlocul tinea insa de o practica a oricarui serviciu secret din lume, inclusiv de cea a Securitatii. Grav era in cazul Securitatii nu santajul, ci scopul de Politie Politica pentru care se apela la santaj.
Din dezvaluirile lui Ilie Merce, dar si din documente se contureaza drept factor decisiv in manipularea care e Dosariada cultivarea unei imagini a Securitatii ceausiste ca o institutie brutala, primitiva.
Spre deosebire de Securitatea din anii a€™50, cea din anii Ceausescu apela insa extrem de rar, daca nu chiar deloc, la coercitia fizica, mijloc recunoscut ca ineficient de toate serviciile secrete ale lumii.
Mijloacele de operare ale Securitatii erau deosebit de inteligente si, prin asta, perverse. Cine citeste in Cartea alba a Securitatii un Plan de masuri pentru rezolvarea unui caz din lumea scriitorilor va fi surprins sa intalneasca mijloace diabolice precum: compromiterea, influentarea pozitiva, destramarea anturajului, intoxicarea obiectivului.
Orientarea presei spre mijloacele brutale, primitive folosite de Securitate nu e intamplatoare.
In spatele manipularii numite Dosariada stau Serviciile Secrete ale Romaniei lui 2006.
Servicii care folosesc pe scara larga mijloacele perverse ale Securitatii, tipice, de altfel, oricarui Serviciu Secret.
Plecand de la Securitate, exista riscul ca presa sa descopere SRI. De aceea, s-a cultivat si se cultiva imaginea unei Securitati net diferite, prin mijloacele folosite, de un Serviciu Secret normal.