""Cand eram insarcinata si vedeam cum creste viata in mine, mergeam mandra ca o sa am un copil... Ma simteam importanta si-mi faceam planuri, visam ca Ema va face scoala de dans, sport. Visam ca orice mama..."" Asa incepe povestea Marianei Baba-Paun. E o tanara de 31 de ani din Slobozia. Lucreaza ca functionar public si e studenta in anul III la ASE. Si e mama Emiliei, o fetita de 4 ani si jumatate. Cu un an in urma, Ema a fost diagnosticata cu autism... SANSA. ""Acum nu mai visez... marturiseste tanara mama. Mi-e frica sa ma gandesc la viitorul ei, sper doar ca Ema sa fie un copil normal. Sa se descurce singura, sa nu depinda de cineva, sa poata fi primita in societate... Pentru mine, vestea ca Ema e bolnava a picat ca un trasnet. Eram mama singura, am divortat cand ea avea 9 luni, si imi pierdusem cu putin timp in urma ambii parinti. Am inceput sa caut rezolvari, remedii, tratamente pentru aceasta boala. La un centru din Bucuresti, doctorita Iulia Pantazi i-a facut o evaluare si a stabilit ca, pentru a deveni un copil normal, Ema trebuia sa urmeze un program special numit ABA. Pentru aceasta, avem nevoie de cel putin doi-trei terapeuti care sa lucreze cu ea sase-sapte ore/zi. Dar nu avem acesti specialisti. O duc la Centrul de recuperare neuropsihomotorie din Slobozia, insa nici aici nu se cunoaste terapia ABA. Privesc neputincioasa cum Ema se pierde in lumea ei si nu reusesc, ca mama, sa gasesc solutia cea mai buna."" PORTRET. ""Ii place sa cante si sa danseze. Daca ii spun sa faca ceva folosind un anumit ton al vocii, retine repede, devine atenta si reproduce perfect... Are o ureche muzicala buna. Daca devine agitata pe strada, oboseste sau pur si simplu nu mai vrea sa mearga, incep sa-i cant toate melodiile pe care le stiu... Atunci ea se calmeaza si uita de oboseala sau de faptul ca nu este inteleasa... Este destul de sociabila, desi nu stie sa se joace cu copiii. Pe strada, de multe ori se agata de sacosa sau de geanta vreunui trecator, sau daca vede batrani pe banca se duce si se asaza cu capul in poala lor... Ma vede ca vorbesc la telefon si incearca sa ma imite. «Vorbeste» repede si aproba, gesticuleaza, la finalul convorbirii spune ""bien"" (bine), da, pa. Doreste sa comunice, se straduieste asa cum poate sa se faca inteleasa, de multe ori nu reuseste si devine iar agitata, se musca de mana, tipa si spune «adi-ani», nu stiu ce inseamna si o iau din aproape in aproape: apa, nani, lasa-ma..."" ASOCIATIE. ""E cumplit sa stiu ca are o sansa si ca nu i-o pot oferi. Mi-as da si viata pentru ea, dar nu pot sa o salvez singura. Desi muncesc si am salariu, nu pot sa fac mai multe pentru copilul meu, nu pot sa-i aduc zambetul si bucuria de a fi ca si ceilalti. In tara nu exista centre de stat specializate pe terapia ABA, ci numai particulari care lucreaza cu copiii. Dar e nevoie de terapeuti care sa lucreze zilnic cu copilul, timp de cel putin doi ani, iar costurile lunare se ridica la aproximativ 1.000 de euro. Am vazut insa parinti care au reusit sa stranga banii si sa ofere copiilor lor aceasta sansa. Rezultatele sunt imbucuratoare, iar recuperarea este fantastica."" Mariana e o tanara care se lupta singura pentru viata fetitei ei. Nu-l mai are sprijin pe lumea asta decat pe fratele ei. Dar vrea sa-i ajute pe toti copiii care sunt asemeni Emei. ""Sunt sigura ca voi reusi, chiar daca acum ma zbat si supar multa lume cu telefoane si mesaje, bat la multe usi si cer ajutor cu disperare... povesteste ea. Voi infiinta la noi in oras o asociatie a parintilor cu copii autisti, am deja promisiunea unui spatiu si pe cea a unui training pentru terapeuti si pentru parinti... Sunt multi copii care au nevoie de ajutor. Pot duce o viata normala, dar parintii lor nu au bani sa-i ajute. Nu le pot intoarce spatele!"" NEPUTINTA
""Intr-o zi, in parc, o fetita cu parul cret a venit la Ema si i-a spus: «Vrei sa fim prietene?». Ema s-a uitat la mine si a zambit. Dar cealalta fetita n-a primit nici un raspuns. Ema nustie ce inseamna sa fie prietena si nici cum sa interactioneze cu copiii din jur..."" - Mariana Baba-Paun, mama Emei DONATII