Regizoare si scriitoare. Dar nu in acelasi timp. In 1999, impreuna cu studenti si absolventi ai UNATC, a infiintat Compania de Teatru ""Da€™AYA"". Maine, Chris Simion implineste 29 de ani. ""Meseria asta se face cu nebunie""
""In aceasta perioada sunt la mare, la Vama Veche, pentru ca avem spectacole. Avem o ministagiune, jucam in «El Comandante», «Dragostea dureaza trei ani» si «Hell», spectacolele pe care in Bucuresti le jucam in proiectul de vara. Ministagiunea demareaza chiar de ziua mea si se termina la jumatatea lui septembrie. Jucam de doua ori pe saptamana in Bucuresti si de doua ori pe saptamana la mare. Marti, miercuri in Bucuresti, la Teatrul National din Bucuresti, joi si vineri la Vama Veche, in «El Comandante». Marti si joi se joaca «Dragostea dureaza trei ani», cu Adriana Trandafir, Cristi Iacob, Mara Nicolescu, Toma Cuzin, Ioana Marchidan, in regia mea, si in «Hell», tot cu Cristi Iacob, Antoaneta Cojocaru, Rodica Ionescu, Ela Ionescu si Cuzin Toma, care se joaca miercurea si vinerea. Meseria asta se face cu nebunie. Daca nu ai nebunie si nu ai entuziasm, mai bine nu o faci. Noi ne-am molipsit cu totii de acest entuziasm. Suntem bolnavi de ce s-a intamplat in lucru la aceste doua spectacole. Traim o poveste de dragoste. Pe noi nu ne obliga nimeni sa facem ceea ce facem, o facem pur si simplu de placere si pentru ca ne simtim bine. De abia asteptam sa ne intalnim unii cu altii si sa stam cat mai mult timp impreuna. In stagiunea de toamna o sa se joace seria «Enache», «Dragostea dureaza trei ani» si «Hell». Deci, nu o sa oprim reprezentatiile, se vor juca in Laptaria lui Enache. E un spatiu pentru care au fost gandite cele doua spectacole. Scrisul a fost prima mea dragoste. Sunt perioade in care nu pot sa fac teatru si atunci scriu. Sunt doua feluri de a fi opuse. Atunci cand scriu sunt eu cu mine si universul meu, nu depind de nimeni, imi permit sa fiu boema, melancolica, nostalgica, stari pe care un regizor nu poate sa le afiseze in fata actorilor, pentru ca ar pierde din prima. Atunci cand ma bag in teatru, nu pot sa scriu, pentru ca sunt stari opuse, de fapt e vorba despre atitudine. Cand fac regie, am o echipa de tinut in mana, si atunci toate slabiciunile mele trebuie musamalizate sau puse in paranteza si lasate deoparte. Cand scriu, sunt eu si ma manifest. In ultimul timp am facut teatru si nu prea am mai scris, pentru ca nu am mai avut starea necesara. Determinarile de a scrie sunt legate si de ceea ce se intampla in jurul meu, oameni, experiente, povesti, si din cum percep toate experientele astea si cum se transforma ele in mine. Nu pot sa spun ca predomina ceva anume. Ma agat de tot.""