Intotdeauna am fost impresionat de destinul colegelor noastre de viata, aici in Romania. Nascute intr-o tara sexista si educate in filosofia cratitei, abuzate adesea de cei care si-au arondat intaietatea, intr-o societate masculina prin excelenta si
Intotdeauna am fost impresionat de destinul colegelor noastre de viata, aici in Romania. Nascute intr-o tara sexista si educate in filosofia cratitei, abuzate adesea de cei care si-au arondat intaietatea, intr-o societate masculina prin excelenta si primitiva pana la saturatia patriarhatului, femeile romane si-au purtat povara pasului secund cu demnitate. Frumoase si darze, s-au incapatanat sa-si creasca copiii cu drag, desi erau obligate, in anii lui Ceausescu, sa nasca pe banda rulanta ca niste pantece amorfe, lipsite de constiinta si ratiunea fiintelor superioare. Impleticindu-se printre plasele care le rupeau mainile, dupa cotidiana batalie de la cozile ceausiste, din piata, femeile romane aveau timp sa mearga la serviciu, unde lucrau in trei schimburi, sa ne duca pe noi, cei mici, la scoala, sa trebaluiasca prin casa si chiar sa incaseze portia zilnica de sudalmi, daca stapanul absolut, barbatul roman, constata ca munca femeii era necorespunzatoare. Si asta, intr-o epoca in care pana si conservatoarea comunitate americana, unde se pastreaza si azi ideea ca femeia trebuie sa ingrijeasca de familie, iar barbatul sa furnizeze mijloacele, bucataria devenise, mai degraba, un experiment al emanciparii decat o filosofie de viata. Iar in toata lumea civilizata, femeile trecusera de ani buni la construirea carierelor profesionale in competitie cu barbatii. De aceea, atunci cand in 2004, domnul Rocco Butiglione a fost propus de Berlusconi, din partea Italiei, pentru a prelua portofoliul de comisar pentru justitie, in executivul comunitar al lui Barroso, Parlamentul European s-a coalizat pentru a respinge propunerea italiana si componenta Comisiei. Pentru ca ideile domnului Butiglione, oricat de catolic si oricat de prieten cu Papa Ioan Paul al II-lea, si anume ca ""familia exista pentru a permite femeii sa aiba copii si sa fie protejata de un barbat"", ca si sarjele sale impotriva homosexualilor, l-au prabusit politic. Nicaieri, in Europa, un om politic, care isi condamna sotia la cratita, nu mai poate ramane in politica. Ei bine, in Romania, un astfel de om este presedinte si conduce in sondajele de opinie! Cititi, va rog, teribilul interviu al doamnei Maria Basescu, din anul 1995, republicat in numarul din 13 august 2006 al ziarului Libertatea! (http://www.libertatea.ro/index.phpssection=articole&screen=stire&sid=160244&editie=duminica). Iata o scurta marturisire: ""Trebuie sa fiu toleranta. Sa-mi vad de ale mele si, mai ales, sa nu-l cicalesc, sa nu-l sacai. La noi, in familie, exista mentalitatea ca femeia trebuie sa stea la bucatarie. Sa va povestesc ceva. Cand era mai mica, fata mea cea mare a venit acasa foarte uimita si mi-a spus: «Mama, unchiul Vasile spala vasele». Se mira, pentru ca pe sotul meu nu-l vazuse niciodata facand treaba. Cea mica, ea tinea mereu cu taica-su, a sarit ca arsa: «Cum, nu-ti aduci aminte, anul trecut, cand tata a venit acasa cu o plasa de paines»"". Maria Basescu recunostea in 1995: ""Imi place sa dansez, dar de mult, de foarte mult timp, n-am mai avut cu cine. Asa ca am si uitat, probabil"". Acum, cand sotul are nevoie de popularitate ieftina, prin carciumile tarii, Maria Basescu a fost nevoita sa isi aduca aminte cum se danseaza... ca o anexa trista a carierei politice a unui barbat care a exilat-o in bucatarie. Ma uit la fata vesela a lui Basescu, in mijlocul adulatoarelor de ocazie, pe terasa vreunui restaurant. Si vad zambetul trist al Mariei Basescu.
Aceasta este Romania de care imi este rusine...
Despre autor:
