Puscaria Margineni, din nou in flacari. A doua oara in sase luni, detinutii au pus stapanire pe inchisoare. Din cele ce urmeaza se va vedea cum au scapat teroristii de linsaj si cum a scapat comandantul puscariei de
o barbierire definitiva cu briciul. Povestitorul Dogaru cauta sa-si aminteasca pe cati detinuti i-a taiat in acea zi, dar nu-si aminteste si pace. De-atunci i s-a tras porecla ""Chirurgul"".

Timpul trecea, dar securistii erau tot la Margineni, la camera 26 de pe sectia a patra, prima camera cum intrai in sectie. Datorita faptului ca eu mergeam zilnic in acea camera, ma familiarizasem cu dansii, ii stiam pe fiecare dupa nume si dupa grad, iar eu le duceam tot ce aveau nevoie, obiecte sau lucruri pe care ei n-aveau voie sa le detina sau sa le primeasca de acasa. Toti cei noua securisti erau vizitati si primeau alimente de la familiile lor, pot sa spun ca prima sticla de suc am vazut-o la securisti, erau cu totii foarte bine cautati de familiile lor. Intr-o zi, mai precis pe 25.06.1990, eram cu un prieten si beam un coniac, cand au venit alti doi prieteni, Marian Staicu si Vasile Olteanu, ambii mi-au spus ca vor sa vorbeasca cu mine si sa ne ducem la curtea de aer la minori, am plecat toti patru, eu, Vasile, Nicu si Marian, cand am ajuns la curtea de aer am gasit stransi zece detinuti si cu noi patru eram 14. Marian Staicu m-a invitat sa beau dintr-o sticla de vodca atunci desfacuta, eu am refuzat si am spus ca nu beau cu turnatorii, intre noi se afla un detinut pe nume Eusebiu, si acesta avea reputatie proasta, si in urma cu o luna chiar il pocnisem. Baietii l-au luat la goana de indata, injurandu-l in toate felurile si trimitandu-l la originea mamei lui de sifon.
Evadarea lui Bebe Carabina
Am mai ramas 13 si Marian Staicu mi-a spus ""bai Petrica, uite care este problema, ne-am adunat aici si te-am chemat si pe tine ca sa discutam cum trebuie sa procedam, ca ne-am hotarat sa ii legam pe toti militienii de pe sector, si sa ii punem in lanturi si sa ii bagam la izolare"", pentru ce sa facem asta, Staicule, da-mi un motiv serios, ""pai, sa vezi, Petrica, pe mine m-a pus pe lista de transferuri, la fel l-a pus si pe Vasile Olteanu pe cursa, tu nu vezi ca s-au folosit de noi si acum ne trimit pe cursa in alte parnai?"". Am inteles cum statea problema si imediat am spus, eu nu sunt de acord, dar fii atent, Staicule, o facem la jmecherie, tu te dai in dreapta, eu ma dau la stanga, toti cei de aici suntem prieteni, daca langa tine vin mai multi si la mine vin mai putin, atunci si eu, si cei de partea mea nu ne mai bagam. Iar daca vin mai multi la mine, atunci, Staicule, nu iti dau voie sa faci nimic, pentru ca atunci eu am sa intervin si o data cu mine si cei din tabara mea. Langa mine s-au pus sase baieti, iar langa Staicu cinci, deci tabara mea numara sapte, iar a lui sase, hotararea fusese deci luata si fiecare trebuia sa-si vada de treaba lui. A trecut Apelu de seara, iar noi ca de obicei ne intalneam la cafea, la camera 5. Cafea nu era voie in puscarie, dar nimeni nu ne spunea nimic, nici bautura nu era voie si se bea cu foc, uite, Marin, de pilda, nu bea alcool, eu beam putin, Sochi iarasi nu bea, insa avea cine sa bea si pentru noi beau de rupeau Vasile Olteanu, Tasica, Staicu, Proica...
Pe la ora 21:00, din spital de la Moreni a evadat un detinut, Bebe Carabina il chema, a venit un militian si mi-a spus de el. Eu cu Marin si cu Sochi ne-am culcat pe la miezu noptii, la masa ramasesera Vasile cu Tasica, Proica si Staicu, trecuse vreo ora de cand noi ne culcasem si am auzit alarma sunand in unitate, am crezut ca suna din cauza evadarii lui Bebe Carabina si nu m-am sculat din pat, dar imediat am auzit si focuri de pistol mitraliera si m-am imbracat, usa de la camera cinci era deschisa zi si noapte cum v-am mai spus, am iesit pe hol si l-am vazut pe Staicu tinand de hamurile cu care erau echipati doi militieni. Ii tinea pe amandoi de hamuri cu o mana si in cealalta avea un cutit, m-am apropiat imedit si am intrebat, Staicule, ce faci, asta ne-a fost vorba, ""Petrica, s-a schimbat vorba, ca l-au impuscat pe Vasile Olteanu, hai sa-i omoram pe astia doi ca numai pe ei i-am prins, ceilalti au scapat"". Staicu era beat, eu i-am luat pe cei doi care se innegrisera la fata si tremurau ca varga, i-am dus la mine in camera cinci, le-am zis la baietii din camera sa nu se ia nimeni de nea Stelica Jilava si de nea Brumaru Viorel, asa ii chema pe cei doi militieni. Am coborat repede la cabinetul medical, unde zacea impuscat Vasile, am pus patru baieti sa-l ia intr-o patura si sa-l scoata la poarta doi, ca sa fie dus la spital, pentru ca altfel murea negresit. Din poarta trei pana in poarta doi erau numai militieni inarmati si mai erau doi detinuti impuscati, unul era mort si celalalt era impuscat intr-un picior, amandoi detinutii erau minori. A venit la mine Sochi si mi-a zis, ""hai repede, Petrica, hai ca vor hotii sa-i linseze pe teroristi"", am mers numaidecat si am vazut un grup de hoti care apucasera sa rupa usa cu niste fiare smulse de la paturi, le-am spus sa stea pe loc, iar unu dintre ei mi-a zis ""bai Petrica, nu te baga, frate, ca fraierii astia ne-au omorat familiile"", cunosteam aspectu si l-am si ars, am dat cu cutitul cu buton, i-am dat pe fata ca sa creez panica, stiam ca altfel nu pot face fata, Sochi era langa mine si mai venisera si alti prieteni de-ai mei, imediat tot grupu care venise sa sparga usa s-a imprastiat ca ciorile.
Revolta cauzata de un detinut
Am deschis usa la securisti, le-am spus sa stranga imediat bagajele si sa vina cu mine, i-am dus in camera cinci unde erau si cei doi militieni, i-am dat pe cei doi securisti pe mana baietilor si am spus sa nu se ia nimeni de ei. Am plecat repede, ca eram chemat undeva intre poarta trei si poarta doi, acolo erau numai militieni inarmati cu pistoale mitraliera, intre ei era domnu Lita Regim si Paza, el mi-a spus ""Dogarule, ia masuri si baga-i pe detinuti la camerele lor!"". Lita era agitat si in glasu lui se simtea o stare greu de controlat, daca era comandantu Carnaru in unitate, cu siguranta ca nu ar fi dat voie sa se deschida focul, dar Carnaru lipsea si cum Lita era mai fricos, a dat ordin sa se traga asupra detinutilor. Eu sunt genu de om care le spune la lucruri pe nume, si din acest punct de vedere am avut mult de pierdut in viata, unii m-au apreciat, dar cei mai multi m-au dusmanit, iar unii vor fi gandit chiar ca nu sunt sanatos, dar, bineinteles, nu mi-au spus-o niciodata in fata. Trebuie sa stiti ca aceasta revolta a fost provocata de un detinut, nu prea sanatos la minte, si care mai era si beat, iar cum multa lume nu stie sa bea, atunci bautura ii bea pe ei, si chiar asa s-a intamplat in acea zi de 26.06.1990, dar despre acest om si despre cum a ajuns sa faca ce a facut am sa povestesc mai tarziu. Asadar, domnu Lita mi-a spus sa ii bag pe detinuti inapoi in camere, iar eu i-am explicat ca nu merge cu ""te rog frumos"", cu vorba buna. Da, eu bag detinutii la camere, dar nu vreau sa suportam consecintele nici eu, nici prietenii mei, iar Lita mi-a pus mana pe umar si mi-a zis ""Dogarule, cati hoti ai taiat tu si cati ai batut, ai suportat tu, Dogarule, vreo consecinta?"". Si pe urma, ce-a fost, aia a fost si ce-a fost nu se mai intoarce.
Grupurile de jefuitori
Am intrat in curtea care era plina de detinuti, mi-am adunat cativa prieteni si am cautat sa-i bagam cu vorba buna, dar nu am avut nici un rezultat. Imediat am taiat cu butonu vreo patru detinuti, ca sa creez un fel de panica, iar detinutii, cuprinsi de frica si de teroare, au inceput sa fuga spre usa principala de la intrare, iar eu eram nevoit sa mai tai pe cate unu, vreau sa va spun ca niciodata nu am sa stiu exact cati detinuti am taiat cu adevarat in noaptea de 26.06.1990. Daca cineva m-ar intreba acum, cand scriu, cati oameni am taiat in noaptea aceea, si mi-ar promite ca ma pune in libertate, nu as putea sa-i spun cifra exacta. Am avut mai multe motive sa-i tai pe acei detinuti: 1) se formasera deja grupuri care incepusera sa-i jefuiasca pe detinutii mai neputinciosi si mai batrani; 2) fusesera impuscati trei detinuti, Vasile Olteanu si inca doi minori, iar unul dintre copii murise; 3) detinutii cautau sa sara gardu si sa ajunga in fabrica, iar daca se intampla asta, precis se deschidea focu in plin; 4) aveam o raspundere si primisem mana libera de la Lita si promisiunea ca nu mi se va intampla nimic, da asta conta mai putin; 5) dar cel mai mare motiv al meu era ca, daca nu as fi intervenit, foarte multi detinuti ar fi crezut ca imi este frica, iar acest lucru m-a inversunat si mai rau. Eu am spus doar o parte dintre motive, ele sunt mai multe, dar sunt si lesne de inteles, asa ca nu e nevoie sa le explic pentru toata lumea, e bine sa ramana doar banuite, cert e ca am taiat multi detinuti, dar i-am taiat omeneste, le-am dat prin maini, prin picioare si prin fund, vreau sa spun ca in manuirea cutitului sunt un adevarat chirurg, nu dau gres niciodata, si dau intotdeauna cu masura, din acest motiv unii prieteni imi spuneau in gluma ""chirurgua€™"".
Comandantul, luat ostatic
Ce-am facut, ce n-am facut, cert e ca in 15 minute atat curtea, cat si holurile din pavilion erau goale, m-am dus pe la fiecare camera si le-am spus la sefii de camera sa-i scoata afara pe cei taiati mai rau,
i-am adunat pe cei taiati mai gospodareste si i-am bagat la infirmerie, iar Pascali, asistentul, s-a apucat sa-i coase singur, doctoru penal se liberase. Cand am plecat de la infirmerie, pe sectia a treia, Tasica, Staicu si cu Proica il luasera ostatic pe comandantu Carnaru. Pe aleea dintre poarta doi si poarta trei erau numai militieni inarmati, iar Carnaru intrase singur in detentie, aici el gresise, iar eu nu aveam cum sa ma impart intre toate sectiile. Afara, pe holuri, nu mai erau alti detinuti decat cei 12 de la curtea de aer, al treilea, Vasile, fusese impuscat si era in drum spre spital. Imediat ne-am grupat iar in doua tabere, in prima eram eu, Sochi, Marin, Nicu, Vasile Roata si Luis, in cea de-a doua erau Staicu, Tasica, Proica, Hari, Cornel si Marian Bulina, toti eram inarmati cu arme albe, numai ca nu le tineam la vedere, dar le aveam la noi, singuru care tinea arma in mana era Tasica, Carnaru era exact intre cele doua tabere, prima tabara voiam sa-l scoatem pe comandant din detentie, a doua voia sa-l omoare, cei mai inversunati erau Tasica si cu Staicu, mai ales ca erau beti. Tasica s-a repezit sa-l arda cu briciu direct la gat pe comandant, dar Matei Marin a avut prezenta de spirit sa-l prinda de bratul in care tinea briciu, am mai discutat, dar Tasica a vrut iarasi sa-l arda pe Carnaru, dar eu eram deja numai cu ochii pe el si l-am prins de mana. I-am cerut lu Staicu sa-l ia pe Tasica si sa-l puna sa doarma, l-a luat Cornel, unu din tabara lor si a plecat cu Tasica, iar Carnaru m-a intrebat ""Dogarule, unde-mi sunt subofiterii?"", in camera cinci, domnule comandant, si sa stiti ca nu au nici un fel de probleme, ""hai sus sa vedem!"", da, domnule comandant, am spus eu, am intrat in camera si Carnaru a vorbit cu cei doi subofiteri, respectiv nea Stelica Jilava si nea Viorel Brumaru, si i-a vazut si pe cei noua securisti, si pe urma am iesit din camera, iar Carnaru m-a prins de brat si mi-a spus ""hai si tu pana in poarta cu mine, Dogarule!"", stiam ca ma luase drept scut, era constient ca, daca sunt cu el, nu mai avea cine sa-l atace.
Am ajuns jos, ambele tabere cu comandantu intre noi, si Staicu
mi-a zis, ""Bai Petre, daca pleaca asta, pe urma pune trupele pe noi"", ""ba nu, mai baieti, aveti cuvantul meu de om"", a zis Carnaru. S-a gandit Staicu si a vorbit: ""daca se jura Carnaru pe copiii lui si pe ma-sa si pe tac-su ca nu pune trupele pe noi, atunci poate sa plece!"". Toti cei din tabara mea asteptau de la mine un semn sa-i incalece pe ceilalti, dar eu nu voiam acest lucru, din mai multe motive, in primul rand eram cu totii oameni, in al doilea rand, daca incepea incaierarea, ar fi murit pe putin doi, trei dintre noi, in al treilea rand, daca murea comandantu, s-ar fi deschis foc in masa si ar fi murit multa lume in noaptea aceea, si nu voiam sa mai moara nimeni. Cautam o solutie cat mai omeneasca si solutia a venit pana la urma: Carnaru s-a jurat pe ambii parinti ai lui si s-a jurat sa-i moara si copiii, daca pune trupele pe noi. L-am condus pe Carnaru in poarta fabricii, si el a dat ordin la trupe sa se retraga, iar la plecare mi-a spus, ""mai Dogarule, iti multumesc ca tu esti un om cu capul pe umeri, te rog sa nu mai iasa nimeni din camere"".

NOTA