Romania va adera la Uniunea Europeana cel mai probabil la 1 ianuarie 2007. Multa lume asteapta cu nerabdare acest moment, dar foarte putini inteleg pe deplin ce inseamna procesul de integrare in comunitatea europeana. Pentru multi romani, momentul aderarii reprezinta mai degraba un reper simbolic si o promisiune vaga, decat o etapa pragmatica din evolutia societatii romanesti. Putini sunt cei care cunosc indeajuns insemnatatea practica a integrarii europene si avantajele acestui proces, atat sociale, cat si individuale.
De la 1 ianuarie 2007, Romania, ca tara membra a UE, va beneficia de un ajutor financiar considerabil din partea institutiilor europene. Fondurile comunitare sunt destinate imbunatatirii
mediului economic si social din Romania, dar utilizarea cu succes a banilor europeni depinde in mod fundamental de capacitatea noastra de a-i cheltui cat mai folositor cu putinta. Ultimele cercetari
sociologice au scos in evidenta un fenomen ingrijorator: un sfert din companiile romanesti nu au
accesat pana in prezent fonduri europene si nici nu isi propun
sa faca acest lucru in viitor.
Care este cauza acestui comportament? Capacitatea redusa de absorbtie a mediului de afaceri romanesc sau lipsa de informare? Inclin sa cred ca a doua varianta este preponderenta. Guvernul a fost, pana in prezent, inexplicabil de ""timid"" in ceea ce priveste informarea companiilor romanesti in legatura cu posibilitatile de finantare din fonduri europene. Firmele autohtone nu stiu, cu 5 luni inainte de aderarea la UE, cum sa acceseze fondurile europene.
Capacitatea companiilor romanesti de a atrage bani europeni si de a-i utiliza cu succes este considerabila. Cu toate acestea,
statul nu reuseste sa promoveze o politica de informare coerenta, astfel incat fondurile UE sa fie folosite in scopul pentru care au fost acordate. Auzim tot mai
des in ultimul timp cuvantul ""restructurare"". Din pacate, restructurarea sugereaza astazi ciolaniada Puterii, care se chinuieste de cateva saptamani sa taie algoritmic din functiile guvernamentale. Restructurarea ar trebui sa reprezinte insa optimizarea aparatului administrativ, astfel incat acesta sa vina in sprijinul mediului economic si social
in perspectiva aderarii la UE.
Preocuparea centrala a Executivului, cu mai putin de jumatate de an inainte de aderare, ar trebui sa fie modul in care administratia va raspunde provocarilor europene. Cum va gestiona Romania fluxurile financiare dupa ianuarie 2007? Planul National de Dezvoltare nu poate sa raspunda inca la astfel de intrebari, cruciale pentru integrarea economiei nationale in comunitatea economica europeana. Nimeni nu poate sa spuna la ora actuala care sunt obiectivele de dezvoltare pentru anii care urmeaza. Cum vor fi utilizate fondurile europene in cutare judet? Lipsa de informare si opacitatea guvernantilor ascund interesele meschine ale politicienilor Puterii, pentru care banul public si fondurile europene constituie un fel de
premiu pentru victoria in alegeri. Comunicarea dezinteresata si defectuoasa a transformat tema integrarii europene intr-un subiect secundar atat pe agenda politica, cat, din pacate, si pe agenda cetateanului. Aderarea la UE a devenit un dat, dupa care ar trebui sa curga lapte si miere. Dezbaterea publica se opreste invariabil la acest nivel si refuza sa priveasca dincolo de ianuarie 2007.
Timpul ramas pana la momentul aderarii este scurt. Companiile romanesti si cetatenii acestei tari trebuie informati cat mai in amanunt cu privire la multitudinea de transformari pe care le presupune integrarea europeana. Acum, Romania are nevoie de o noua viziune strategica pentru anii postaderare, pentru ca integrarea in familia europeana este un proces care va continua pentru o lunga perioada dupa momentul
1 ianuarie 2007.