Comunistii erau convinsi ca istoria se face lipind manifeste pe garduri, la miez de noapte. Mai nou, pentru unii istorici conteaza numai gesticulatiile fostului Rege Mihai, ale maresalului Ion Antonescu si ale lui Dinu Bratianu si Iuliu Maniu.

Sute de oameni si zeci de institutii pe umerii carora statul roman a stat, de fapt, nu mai conteaza, toti si toate fiind trecute voios in uitare. In cele ce urmeaza, vom trece in revista un anume aspect al prestatiilor Serviciului Special de Informatii si al altor structuri de aceeasi factura din epoca, spre a dovedi ca acestea nu erau capabile sa debiteze minciuni si nici sa imprime realitatii culori convenabile celor ce aliasera Romania cu Reichul nazist. Sunt lucruri peste care s-a trecut si se trece ca si cum n-ar fi fost.

Indoielile cu privire la viitor au inceput sa se exprime inca din primavara lui 1942. In buletinul informativ referitor la perioada 15 martie-15 aprilie, generalul Ion Gheorghe, atasat militar la Berlin, raporta autoritatilor militare din tara: ""Increderea in revolutia national-socialista nu mai este uniforma. Credinta in realizarea idealurilor create prin succesele acestei revolutii a inceput sa diminueze. Lipsa de sinceritate a anumitor reprezentanti ai partidului fata cu ideile national-socialiste ar constitui izvorul tuturor fortelor care macina temelia miscarii naziste... Acum, prea putini mai cred in sinceritatea acestor devoti, care, in majoritatea lor, s-au transformat in adevarati bonzi. Aranjamentele personale, afacerismul, crearea de situatii materiale considerabile sunt la ordinea zilei"". Situatia rasfrangandu-se in starea de spirit a populatiei: ""Toata lumea bombane. Toti sunt cu nervii obositi, toti sunt extrem de iritabili. Lumea este vesnic pe drumuri, pentru tot felul de formalitati, stampile, declaratii si paradeclaratii"".

Citeste si:

Moralul
germanilor era
la pamant
Mai ales investirea Führerului cu puteri discretionare ii ingrijora pe germani: ""Fiecare crede ca ar fi lucruri prea grave care se ascund poporului. Fiecare crede ca este ceva care nu merge. De aici, zvonuri, soapte, fel de fel de idei fanteziste, care maresc ingrijorarea si neincrederea"". Si nu mai putin evolutiile de pe fronturile de lupta: ""Prelungirea campaniei din est a obligat Germania la pastrarea si organizarea unei defensive in vest, care a necesitat si necesita din ce in ce mai multe forte umane si, mai ales, mijloace de lupta si de lucru imense. Aceasta defensiva din vest slabeste, cum e si natural, increderea tuturor popoarelor de aici in victoria germana... Pe tot acest front, din Norvegia si pana in Spania, lumea nu asteapta cu convingerea necesara ceasul infaptuirii noii asezari europene, ci ceasul debarcarii anglo-americane pe continent"". Simultan, informatii la fel de sumbre transmitea la Bucuresti si capitanul comandor Nicolae Antonescu, atasatul naval din Reich: ""Ratiile alimentare au fost micsorate. Comertul negru este in plina crestere. Viata in orase e aproape paralizata. Formalismul excesiv, impus de autoritati, provoaca murmure"".

Degringolada
din teritoriile
ocupate

DISPERARE. In ultimele luni ale razboiului mondial, Germania arunca in lupta copii