A debutat la Poli Iasi. Rapidul este echipa lui de suflet si nu se vede niciodata jucand la gruparea din Stefan cel Mare. Fotbalistul roman care evolueaza in prezent la Bursaspor, Daniel Gabriel Pancu, implineste astazi 29 de ani. ""Rapidul a fost, este si va ramane clubul meu""
Fotbalul este viata mea, lucrul care mi-a placut cel mai mult de mic, care mi-a adus atatea satisfactii si profesionale si materiale. Va ramane viata mea. Ca importanta, dupa fotbal vine familia. Daca ma simt moldovean? Nu pot spune ca sunt moldovean, pentru ca am mai degraba un temperament de oltean. Anul care tocmai s-a incheiat pentru mine a fost cel mai greu an de pana acum, as putea spune si din punct de vedere profesional, si din punctul de vedere al sanatatii. Am suferit prima operatie din viata mea in urma cu o luna de zile. M-am recuperat deja. Nu am fost intr-o forma asa de buna incat sa fiu multumit, in special din cauza problemelor fizice pe care le-am avut. Am avut parte de satisfactii cu echipa, ma refer si la Rapid, am castigat si Cupa Romaniei anul acesta. La noua echipa m-am acomodat deocamdata bine, nu am apucat sa joc, dar lumea m-a primit foarte bine. Toti au avut incredere in mine. Cand am revenit in Romania, la Rapid credeam ca voi mai face drumul inapoi in Turcia deoarece mai aveam inca un an de contract cu Beskitas. Am fost un sfert de ora portar in Turcia. S-a intamplat sa incep ca portar, eram destul de talentat, dar ma plictiseam repede. Lucrul asta mi-a folosit peste ani pentru ca am facut ceva care va ramane in istoria fotbalului in Turcia. Rapidul a fost, este si va ramane intotdeuna clubul meu preferat. M-am simtit extraordinar de bine acolo. Acum e prea devreme sa spun ce voi face daca voi fi intr-o asemenea postura. Pe langa fapul ca m-am implicat foarte mult in meciuri, am marcat goluri importante, ceea ce pentru ei conteaza foarte mult; cat am fost plecat de la Rapid am declarat intotdeauna ca Rapid ramane viata mea cat voi juca fotbal si cred ca asta a contat foarte mult pentru ei. Cu inima am jucat 5 ani-5 ani si jumatate, nu mai stiu exact, la Rapid, am jucat aproape 4 ani la Beskitas. Cu siguranta, nu voi putea sa joc niciodata la Dinamo. Ma leg foarte repede de o echipa si mi-e foarte greu sa o parasesc. Sper sa revin la echipa nationala. E devreme sa ma gandesc la ce voi face cand imi voi incheia cariera de fotbalist. Nu stiu daca voi avea talent ca antrenor. In fotbal, cel mai bun prieten al meu este Adrian. Cea mai mare satisfactie este atunci cand simti ca lumea te iubeste, cand vezi ca stadionul este arhiplin si toata lumea iti scandeaza numele. Atunci iti dai seama ca a meritat tot efortul, sa muncesti de mic copil, sa faci atatea sacrificii. Daca este un pic talentat si ii place, nu am nimic impotriva ca fiul meu sa se apuce de fotbal.