Drumul spre mare, strabatand vastele campiia€¦ Timpul de libertate a ajuns la maturitate deplina si se cuvine a-l frange-n secerisul vacantelor, cum se frange tija subtire a graului. Campul ramane in urma un ocean cu tepi, in vreme ce bobul de grau si-a inceput calatoria spre cuptorul cu painea€¦

Dupa ploaia care a zvantat pamantul, aburii se ridica pe campii precum aburii painii. Trupul Mamei Geea e un urias cuptor. Cuptor de paine.
Si asta imi aduce aminte ca omenirea este puternic legata de bobul de grau (cel in care taranul arhetipal vede chipul Domnului). Cineva imi spunea ca omul, prin natura sa, nu este carnivor, cia€¦ consumator de fructe si seminte. Seminte de grau, bunaoara. Arheologii au dovezi ca primele cereale consumate de om au fost cele de grau. Coapte pe lespezi de piatra. Dupa ce a descoperit focul, homo sapiens a inceput sa arunce in flacari pietre late, pe care, odata infierbantate, pregatea primele mese frugale. Asezate pe piatra fierbinte, boabele de grau expandau, asemeni floricelelor de porumb de astazi. Mult mai tarziu, dupa inventarea oalelor de lut, au inceput sa se consume si cereale fierte. Mei, hrisca, graua€¦ Si tot atunci, a fost inventata reteta primei ""prajituri"" din lume, cunoscuta azi sub numele de ""coliva"".
Au aparut apoi cele dintai rasnite de piatra si cea dintai faina. O data cu ea, turtele - coapte, precum bobul de grau odinioara, tot pe lespezi de piatra fierbinte. De aici a mai trecut ceva vreme pana la ""testul de paine"" ori pana la primul cuptor. Faina insasi a devenit mai fina, mai alba, pe masura ce rasnitele vechi de piatra au fost inlocuite cu mori de apa, iar mesterii au fabricat sitele pentru cernut faina.
Iata, dar, ca drumul de la bobul de grau copt pe piatra la painea aburinda de astazi, la cozonacul marilor sarbatori ori la prajiturile care ne indulcesc zilele a fost indelungat. Azi, painea e semnul unei civilizatii ajunse la apogeu. Si e simbol al credintei. Caci in toate rugile noastre nu uitam sa multumim Domnului pentru ""painea cea de toatea€¦ ""