H.R. Patapievici, ""Omul recent""
Humanitas reediteaza Omul recent, cartea lui H.R. Patapievici din 2001, care a tulburat pana la dementa dogmatica lumea corectitudinii politice bucurestene. De faptul ca H.R.P. a fost si este cea mai spectaculoasa, penetranta si fertila explozie a eseului romanesc in postceausism nu se poate indoi nimeni. Acuma, sigur ca pentru o ""lectura la tava"", cum se intituleaza rubrica de fata, a discuta in 30 de randuri acest unicat coplesitor care este Omul recent (500 de pagini de filozofie si teoria politicii, de logica, sociologie, epistemologie, istoria ideilor si a stiintelor, de metafizica, istoria partidelor si institutiilor, a gandirii economice etc.) prin care autorul se inseriaza numaidecat in aria enciclopedismului romanesc (de la Cantemir si Hasdeu la Eliade si Culianu) e ca si cand te-ai opinti sa infigi o balena intr-un degetar. Totusi, fie si numai pentru a va da o idee despre autor si subiectul lui, sa vedem cum apare HRP aici si care este identitatea ideologico... amorala a ""omului recent"". Simpatizand cu E. Burke, K. Popper, L. Von Mises, F.A. Hayek & co., HRP se descopera la randu-i ca Old Whig, un om ""vechi"", adica un liberal-conservator vietuind traditia la modul aristocratic si reformist cu masura, intru tiparele morale, religioase si economice ale Locului. Nu revolutie, ci evolutie organica. Nu radicalism stangist si deconstructie cu orice pret, ci gradualism, continuitate, cultivarea sistematica a bunului elitism. ""Problema cruciala la care raspunde conservatorismul nu este conservarea, cum se crede adesea, ci opozitia de principiu fata de schimbarea revolutionara a societatii (...) Liberalii de astazi trebuie sa fie si conservatori (...) Liberal te nasti, arareori devii, in timp ce conservator devii, nu te nasti"" (v. demonstratia la pp. 429-431). La antipod, omul corectitudinii politice, omul recent, rudimentar, fara miez, fara identitate, parinti si Dumnezeu, omul proteic, o masca goala. Omul care si-a amputat trecutul pentru a sari mai repede in viitor, dar descoperind ca prezentul nu-l mai poate adaposti si ca viitor nu exista! ""Comunismul a facut doar inceputul, a cantat doar uvertura. Adevaratul loc de nastere al ororilor care vor veni este o combinatie intre China colectivista si America ideologiilor extremiste care sunt cuprinse in agenda vizibila ori ascunsa a corectitudinii politice. Veritabilul om recent dintr-o astfel de combinatie ne va veni"". Deviza lui este propovaduirea egalitatii radicale, absolutista, ireversibila, paralel cu detinerea puterii supreme intr-un unic centru de comanda planetara. ""Deoarece traditia inseamna ierarhie a valorilor, principalul inamic al omului recent sunt traditia, cultura, spiritul Europei. Pentru aceasta noua barbarie, cultura inseamna inegalitate. Deci cultura va trebui distrusa."" (v. p. 246) DEOSEBIRI. Spre deosebire de omul (vechi) liberal, omul recent ""nu respecta contractele, ia decizii arbitrare, nu calculeaza nimic, se da in vant dupa fatada sociala, e insensibil, dispretuieste libertatea celorlalti, uraste munca, face numai treaba de mantuiala, respecta doar forta, e intolerant, superstitios si slugarnic, devine curajos doar in turma, incalca orice regula... Se poate face liberalism cu un astfel de om?"" Dar nu doar comunismul a creat ""omul nou"", dezumanizat, ci si capitalismul: ""societatile europene si americane de dupa 1955 au produs «eliberarea» de familia burgheza, revolutia sexuala, demistificarea omului natural, relativismul tuturor valorilor. Acest nou tip uman, pe care liberalismul nu se poate baza, omul rasfatat al statului-providenta, rebelul fara cauza, omul care a fost deprins sa creada ca singurul tel in viata este sporirea placerii sale personale, are cateva trasaturi comune cu homo sovieticus..."" (v. p. 245).
Frisonul concluziilor este direct proportional cu farmecul lecturii.