Mi-ar placea sa am penis. Declaratia nu-mi apartine, dar nu aveam chef sa incep cu ghilimele. E declaratia uneia dintre cele mai nonconformiste actrite ale Hollywoodului, Patricia Arquette. Ea continua: ""Macar pentru putin timp, doar ca sa vad cum e de partea cealalta. M-am straduit cea mai mare parte din viata sa inteleg cum gandesc barbatii. Doar in felul acesta probabil ca as intelege cum iubeste un barbat o femeie si cum pot coabita"". Brigitte Bardot era o necunoscuta. Pana a fost remarcata de regizorul francez Roger Vadim. Acesta si-a luat in serios rolul de Pygmalion, distribuind-o pe Brigitte in filmul sau ""Si Dumnezeu a creat femeia"" (1956), o pelicula ce ii permitea actritei sa scoata la suprafata tot ce pana atunci fusese ascuns. Rolul era cel al unei tinere rebele, de o modernitate fara limite, care isi asuma deschis dorintele, sexualitatea. Publicul era in delir: nu mai vazuse asa ceva pe ecrane. Barbatul isi atinsese scopul: crease o noua imagine a feminitatii - nonconformista, directa, inocenta si provocatoare. Lui ii placea provocarea, fara de care nu putea trai si crea. Ei, femeii, ce-i placea? ""Atunci, cand am fost impreuna, eram prea tanara ca sa-l pot intelege"", va marturisi BB. Patricia Arquette ar putea afla, intr-un tarziu, ca de partea cealalta se afla cineva care isi spune uneori: ""Toate femeile din viata mea au spus ca sunt un nesimtit si un insensibil. As vrea sa inteleg femeile"". Nimic despre reguli si incalcarea lor, despre curaj, despre nevoia de a-ti urma destinul si bucuria de a-ti depasi limitele.
Se spune, in sens glumet, ca ""la inceput, Dumnezeu a creat pamantul si s-a odihnit. Apoi a creat barbatul si s-a odihnit. Apoi a creat femeia. Si nici barbatul, nici Dumnezeu nu s-au mai odihnit niciodata"". Dar femeia ce facea? Incerca sa-i inteleaga pe amandoi.